1,437 matches
-
aceea, Bobo contemplase pentru prima dată ideea sinuciderii. Se gândise cu toată seriozitatea la asta, numai că dorea să-și aleagă momentul potrivit, să regizeze bine scena, astfel încât măcar finalul - finalul unei vieți ratate - să fie grandios și să rămână întipărit în mintea celor care-l cunoșteau. Bobo se ridică de pe canapea și intră în camera lui Edi, stu diind portretele de pe pereți. Uneori, când domnul Scarlat era la spital, Bobo deschidea ușa de la camera lui Edi și aprindea lumina. Aerisea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Dar acum fusese cu totul altceva. Executase un om. Și dacă pe câmpul de luptă moartea avea o palidă justificare, acum nimic nu mai putea explica suprimarea brutală a unei vieți. Fiecare amănunt al celor petrecute sub ochii lui se întipărise adânc în memoria și sufletul lui. Imposibil să uite, nici dacă ar trăi o sută de ani. Actul acuzării a fost simplu. Dezertare. Singura pedeapsă, execuția prin împușcare. Și pentru ce? Pentru că acel om refuzase să mai participe la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungă decât Casa Poporului. Toate acestea sunt posibile, pe de o parte, pentru că n-am ieșit încă din societatea în care n-aveau importanță faptele, ci vorbele. Și, pe de altă parte, pentru că trăin-du-ne existența în fața televizorului ni s-a întipărit ideea că nimic nu e real, că totul se termină cu happy-end-ul mecanic al mutării pe alt canal și cu închiderea televizorului. În realitate, lucrurile se sfârșesc arareori așa cum credem noi. Dincolo de știrile propriu-zise, realitatea își urmează cursul implacabil, în
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
Pseudo-renunțarea la putere a lui Fidel Castro (excelent analizată de Vladimir Tismăneanu) arată în ce măsură comuniștii își taie craca de sub picioare. Nu trebuie să coborâm prea mult în istorie. Amintiți-vă de comportamentul șobolănesc al lui Ceaușescu. Amintiți-vă de groaza întipărită pe chip la gândul că va pierde lucrul cel mai drag lui pe lume: puterea. Nu spaima de moarte, ci spaima că nu va mai putea controla destinele a milioane de oameni i se citea în priviri. Nici cu Iliescu
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
conchide" pentru invalidare. D. Maniu, care admiră forma stilistică a raportului, a avut vitejia de a combate fondul. După aceea, un deputat, înzestrat cu o figură care reflectează ca o oglindă toate pasiunile înjosite ce-i frământă inima, unde stau întipărite în trăsuri idoase invidia și mai ales ura pentru tot ce este bun și frumos, d. Holban în fine, ia cuvântul și atunci începe acea scenă burlescă care amintește scena citată mai sus de la institutul de alienați din Viena. Acel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
carte. Neștiind carte și având a vorbi cu publicul lor în toate zilele, animalele condeiului în România câștigă la șiruri repetând fără trebuință cuvinte care n-au nici vro greutate retorică, nici vrun înțeles deosebit, care să merite a fi întipărit minții. "Romînul", care de altmintrelea numai românește nu-i scris, au ajuns la treapta de a ști că verbul are proprietatea de a putea fi conjugat, prin urmare nu se mulțămește numai c-un timp sau c-o persoană care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai avu timp să analizeze cum opera o astfel de mașinărie. Pentru că, chiar această realitate mult mai simplă - a existenței unei metode mecanice de a vorbi o altă limbă - intra... Gosseyn văzu Vocea Unu apropiindu-se de el. Omul avea întipărit un zâmbet abia schițat pe fața pătrată. Era acel surâs pe care memoria comună despre experiența acumulată pe Pământ de Gosseyn Unu și Doi l-ar fi catalogat drept răutăcios. Când individul se opri si se uită în jos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
scuzându-se: - Doamnă, bănuiesc că acum ar trebui să fiu dus înapoi în apartamentul ce mi-a fost dat, până ce fiul dumneavoastră va avea iarăși nevoie de mine. Tânăra femeie stătea acum în picioare, privindu-l, cu o expresie ciudată întipărită pe față. Expresia ascundea o undă de surâs. - Aceasta se va întâmpla peste ceva mai mult de o oră, spuse ea. Și adăugă: Lecția, vreau să spun. Ea era Doamna Supremă a acestui loc, așa că felul în care numise perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de sus până jos, discret, fără să observe. Nările își făceau imediat datoria, ca un câine credincios. Fiecare centimetru se trezea examinat, trădând întâmplările din ziua respectivă. Nici nu vă imaginați câte povești spun hainele! Orice miros suspect mi se întipărea în memorie și clopoțelele sunau instantaneu pe zeci de tonuri, exercițiu de rutină sau alarmă maximă: un gust mentolat, de bomboană sau pastă de dinți; o alterare a consistenței stofei; o stridență a parfumului cu care plecase de-acasă; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
accelerațiile biologice, deformările fizice și de comportament, îmbogățirile și alterările întregului. Exemplarele grăsuțe, bombardate cu glucoză de părinți, se refugiau în prima bancă a facultății, pe care o ocolesc toți băieții, uneori și profesorii. Cele fragile, scheletice, cu urmele nevrozei întipărite-n pielea roz a gambelor, puteau fi zărite într-o bucătărie de bloc: epave fără nume, eșuate-n liniștea pietroasă a căsătoriei, în fum de țigară și miros de borș. Cele normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuvânt; mă călărea metodic, robust, stăpânindu-mi plăcerea cu discreție și eleganță, fără a mă umili, dar arătându-mi limpede cine trebuie să iasă învingător. Uneori, consimțea să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă (Blaga, 1995, p. 78). Elita românească, unită și neunită, strâng rândurile confesionale în jurul unui front unitar al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de patrie, cinstea și iubirea către concetățeni, și respectul pentru toate instituțiile și așezămintele patriei" (p. 42), Aaron menționează o altă cale de suscitare a sentimentelor patriotice: Patriotismul va dobândi un caracter mare și printr-o naționalitate de obște, care întipărește nației un caracter național deosebit. Când nația se află împărțită în mai multe părți deosebite, care se vrăjmășesc unele pe altele, naționalitatea nu se poate întemeia ca la alte nație ce întemeiază un tot, și a le căruia părți sunt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
obicei palidă și îngândurată, care nu se armonizase deloc cu râsul ei forțat de adineaori, acum era în mod evident marcată de un alt sentiment; și totuși, parcă nu voia să-l exprime, iar surâsul ținea morțiș să-i rămână întipărit pe față. — Și totuși i-am mai văzut undeva fața! spuse ea deodată, deja foarte serioasă, amintindu-și iarăși întrebarea de mai înainte. — Și chiar nu vă e rușine? Doar nu sunteți așa cum ați vrut să păreți! Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe deasupra, ce-ar putea fi mai bun? De-abia de-acum începe viața adevărată! Ai întârziat, Rogojin! Ia-ți iute pachetul, mă mărit cu prințul și sunt mai bogată decât tine! Dar Rogojin înțelesese situația. O suferință inexprimabilă i se întipări pe față. Își plesni palmele, din piept îi țâșni un geamăt. — Renunță! îi strigă el prințului. Toți începură să râdă. De dragul tău să renunțe? îl șfichiui, triumfătoare, Daria Alexeevna. Ia te uită la el, mujicul, a trântit banii pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Potrivit! zise Parfion, venindu-și, în sfârșit, în fire. Fii binevenit, prințe. Erau la per tu. La Moscova se ivise prilejul să se întâlnească des, avuseseră întrevederi lungi și în decursul acestor întâlniri ale lor existaseră câteva clipe care îl întipăriseră prea bine pe fiecare din ei în inima celuilalt. Acum, însă, nu se mai văzuseră de vreo trei luni și ceva. Paloarea și un fel de frisoane mărunte, fugare încă nu părăsiseră fața lui Rogojin. Deși îl invitase în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nikolaevici, prietenul și vecinul nostru comun și că nu dumneata, tinere, ești în măsură să judeci faptele Lizavetei Prokofievna, la fel cum nici nu ești îndreptățit să te exprimi cu voce tare și de față cu toată lumea despre ceea ce este întipărit pe chipul meu. Da. Și dacă soția mea a rămas aici, continuă el, enervându-se și mai tare aproape la fiecare cuvânt, a făcut-o mai degrabă, domnule, din pricina uimirii și a curiozității actuale, pe care o înțelegem cu toții, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi înghiontit cineva, tresări, se ridică în capul oaselor, se uită împrejur și se îngălbeni la față; chiar părea speriat când privea în jurul lui; însă, după ce își aminti totul și își dădu seama de situație, pe chipul lui se întipări o expresie aproape de spaimă. — Ce, pleacă? S-a terminat? Totul s-a terminat? A răsărit soarele? întrebă el alarmat, apucându-l de mânecă pe prinț. Cât e ora? Pentru Dumnezeu, cât e ora? M-a toropit somnul! Am dormit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-i spună pe nume și s-o arate, dar, ciudat, parcă acum chipul ei nu era nicidecum cel pe care i-l știuse și se chinuia, nevrând s-o recunoască în ea pe femeia știută. Pe acest chip erau întipărite atâta căință și teamă, încât femeia părea o criminală teribilă care tocmai ce săvârșise o crimă îngrozitoare. O lacrimă se prelinse pe obrazul ei palid; ea îi făcu semn să vină și-și puse degetul la buze, ca și cum l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intrând, vorbind forțat și cu un ton vibrant, după ce se înclină plin de importanță. De-abia se întorsese și nici măcar nu apucase să intre în atenansa lui, așa că-și ținea încă pălăria în mână. Chipul îi era îngrijorat și avea întipărită pe el o nuanță deosebită, neobișnuită a propriei demnități. Prințul îl invită să ia loc. — Ai întrebat de două ori de mine? Poate-ți faci griji din pricina întâmplării de aseară... — La băiatul de aseară vă referiți, prințe? O, nu; aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era stânjenită, dar nu intimidată. Intrând, de-abia de-i aruncase o privire rivalei ei și deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai încrezătoare decât și-ar fi putut închipui cineva. Ce-i drept, avea multe trăiri livrești, era visătoare, închisă în sine, avea înclinații spre fantastic, însă acestea erau puternice și profunde... Prințul înțelegea acest lucru; pe fața lui se întipări o expresie de suferință. Aglaia o observă și începu să tremure de ură. — Cum aveți îndrăzneala să vorbiți așa cu mine? răspunse ea nespus de arogant la remarca Nastasiei Filippovna. — Probabil n-ați auzit bine, se miră Nastasia Filippovna. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pusese o întrebare ciudată: e în stare să-și ardă pe loc, la flacăra lumânării, un deget, demonstrându-și astfel dragostea? Gavrila Ardalionovici, se zice, fusese stupefiat de această propunere, se pierduse într-atât cu firea, pe față i se întipărise atâta nedumerire, încât Aglaia, cuprinsă parcă de isterie, râsese și mai abitir, îl părăsise și fugise sus la Nina Alexandrovna, unde de altfel o și găsiseră părinții. Această anecdotă ajunsese la urechile prințului chiar a doua zi, prin intermediul lui Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a devenit azi om cu leafă. Dar nu este tot astfel cu oamenii de cari vorbim mai sus. Mintea acestora nu se poate vindeca prin îmbunătățirea sorții lor personale, prin funcții și diurne; tinerimei mai energice trebuie să i se întipărească convingerea serioasă că organizarea societății nu mai îngăduie ridicarea în sus a Costineștilor, Caradalelor și Seruriilor și că de acum înainte pentru a se ridica cineva, [î ]i trebuie și minte, și caracter, și muncă. Dar cestiunea are o lature
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
putea rezulta din teoria luptei pentru existență se - ndreaptă aserțiunea că la urmă victoria e a superiorității. Nu superioritatea organică învinge, ci adaptabilitatea c-un mediu dat de timp, istoricește, dat de spațiu, geograficește. Dar naturile viguroase vor căta să întipărească mediului caracterul lor, cele slabe se vor adapta ca ceara unui mediu nedemn chiar, încît slăbiciunea e din acest punct de vedere un titlu la existență. Demult gândeam la o asemenea modificare a teoriei luptei pentru existență, văzând cazurile în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]