1,506 matches
-
am greșit? Și eu sunt vinovat, trebuie să fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns aici. Rup un șervețel din rola de hârtie agățată de perete. Filtrul de cafea așteaptă să-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi fac cale întoarsă. Când Mircea era un țânc, îl credeam un copil foarte inteligent. Vorbea de la un an și trei luni, era curios, punea întrebări, învățase să scrie și îi plăcea să citească încă înainte să meargă la școală. Îmi creștea inima uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
purtând o uriașă panglică publicitară. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea stelele. Aceleași planuri de viitor, aceleași întrebări
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când pe alta, apoi, cu o senzație și mai otrăvitoare, între încheieturile degetelor și, dîndu-i în sus mâneca îngustă a pardesiului, i-am sărutat brațul de la încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în față. Tocmai sesizarea identității lor semnalează prezența unei conștiințe reflexive. Viciul el (de "formă") este acela de a inversa perspectiva, de a provoca o schimbare de sens care-i ascunde goliciunea, caracterul iluzoriu: oglinda nu este decât o privire întoarsă, ecoul ei mecanic (după cum ecoul este sunetul privit în oglindă). Fotografia, din același regn mecanic, nu mai are mobilitatea oglinzii, fiind o imagine înghețată, stabilă. Continuitatea privirii este ruptă, ni se oferă doar un fragment, un "instantaneu", o privire descompusă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
entitățile astrale de vibrație joasă, călătorii astrali rău intenționați nu vor mai identifica fisuri energetice pein care să ne poată influența și de multe ori nu vor suporta emisiile de lumină pură a acestor dispozitive, fiind siliți să facă cale întoarsă. SPECIFICAȚIE: Menționăm că grupul nostru de lucru a utilizat în ultimii ani orgoniți în combinație cu bobine Mobius și diferite frecvențe, rezultatele fiind uluitoare și mult mai diversificare față de cele obținute prin utilizarea doar a orgoniților. 3. INCANTAȚII CONJURAȚIA LUI
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Când ploua, era într-adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul cu două găleți la cișmeaua din capătul uliții, numaidecât noaptea, pentru că numai atunci se observa că nu este apă de băut. Înotam prin noroi dus și întors, bălăbănindu-mă cu gălețile grele, mai luam și câte un buftai, îmi era frig, mă mai loveam la degetele de la picioare împiedicându-mă de unele pietre, dar ajuns în casă, cine simțea plăcerea din plin? Pentru că în casă era cald
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu-ți făcea mămucă-ta la Roșcani ! Că ești calică fa și cată să fii supusă, tu, pârliță, haită ce ești ! Te duceai la bine, săraca de tine ! Ptiu!... Și cu cine rămâneam la treabă ?! Copila asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru că pe la 10 mătușă-mea dădea stingerea (ca să nu-i umflăm, eu și cu verișoară- mea, factura la electricitate). Aveam un job de la 9 la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră întors, timp suficient ca să studiez întregul material uman aflat la dispoziție pe traseu. Vedeam fețe brutalizate de muncă și de oboseală, fețe schimonosite în grimase subumane, exprimând diferite ipostaze ale evoluției omului începând cu stadiul de reptilă. Le studiam cu o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fața în sus ca să se oprească. Fără îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut în capul ușii, în nelipsita lui cămașă albă cu mânecile întoarse, așa cum îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva sau de ceva, ca un parfum sau ca o mâncare sau ca un oraș vechi, cu dale pe jos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă, cu dungă (pe care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
primesc un răspuns, acesta este superfluu ori fals. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi un bacovianism întors. Dacă pe Bacovia îl caracterizează o dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vorbească singur: „Curaj, băiete...nu-ți fie frică...! Dacă nu ai reușit să mori În faza critică anterioară, nu te teme...! Ar fi absurd să te cureți acum...!!” Cu puterile sleite și ud leoarcă de transpirație, Tony Pavone făcu cale Întoarsă. Privi câteva momente la ușa camerei unde cu siguranță Carla dormea, ori poate plecase la serviciu, zâmbind amarnic. La ce bun...? Reuși cu destulă dificultate să se urce În pat, căutând să ocupe o poziție cât mai confortabilă În acea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Gării Centrale, În ziua când, fata Își va sărbători cei douăzeci și unu de ani, după care va Începe lucrul În formația unchiului ei. Tony Pavone o conduse cu o mașină de piață până În apropiere de casa rudelor ei, apoi făcu cale Întoarsă. Zorii dimineții erau pe undeva În apropiere când el urcă În apartamentul său cu un sentiment confuz iar harababura din capul lui, Îi Întări convingerea unui bărbat „Irezistibil...!”. Întors acasă victorios, o victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
splendida seară În care fusese Universul celor trei comeseni...!! Tony Pavone o conduse pe Atena cu un taximetru la noua sa locuință, fata rugându-l să rămînă la ea. O refuză categoric. Avea alte obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă unde șoferul Îl debarcă la locuința Carlei. Intră În casă cu evidentă precauție În așa fel ca fata să nu fie trezită, lungindu-se pe recamierul din sufragerie, unde adormi imediat. X MOARTEA PÂNDEȘTE DIN UMBRĂ Adoua zi, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ora actuală, fără a mai adăuga la ce ne mai putem aștepta În următoarele zile. Nu-i deloc treabă ușoară...! Pute-ți avea Încredere Însă, eu personal voi urmări Îndeaproape mersul lucrărilor ca În primăvara să fie gata...!” Făcură cale Întoarsă, iar pe la mijlocul lacului Tony Pavone avu o senzație ciudată: starea lui de echilibru pe verticală se accentua periculos iar la fiecare pas efectuat, mersul devenea tot mai nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie calea acostând-o, cu o voce ce nu admitea replică. „Prezintă actul de indentitate, și legitimația de serviciu...” Biata fată Încremeni de frică. Extrem de intimidată, privea la călău făcând presupuneri cam ce anume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție, mai văzu la o altă tejghea câteva pachete cu picioare, gâtlejuri și căpățâni de pasăre extrem de mirositoare Încât Tony Pavone făcu cale Întoarsă, destul de contrariat. Diferența cu trecutul era, covârșitoare...! Trecu În revistă din nou, Înghesuiala, cozile formate de populație În jurul tonetelor micilor producători unde o rahitică găină se vindea ca la licitație, Însfârșit realizând adevărata tragedie În care oamenii de bună credință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plec cu mâna goală. Ei bine, când Însfârșit au venit la mal năvoadele ce credeți, nu-mi venea a crede ochilor. Câteva castroane de pește mărunt făcându-mă să regret timpul pierdut și În momentul când vroiam să fac cale Întoarsă, un pescar de apropie de mine șoptindu-mi discret. Doriți să cumpărați pește...?” “Am fost condus prin hârtoape greu de imaginat În partea opusă a lacului, având impresia unui incredibil vis. Ascunși la adăpostul unor boscheți, pescarii triau o frumusețe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uman de pâclă alburie, de la capătul patului, rămas nemiscat, începu să tremure vălurit, si-i întinse o mână. O femeie, cu trup de silfidă, într-un giulgiu alb, pluti o clipă lângă el. Nu-i vedea fața... și-o ținea întoarsă. O clipă, doar, îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
real eveniment cultural, constând În prezentarea memorialului „Noi nu am avut tinerețe”. Sala era literalmente ticsită, nerămânând vreun loc liber nici În picioare pentru ultimii sosiți, care de aceea aveau să fie nevoiți a-și reprima bucuria participării, făcând cale Întoarsă. Fiind unul dintre privilegiații posesori ai celor trei ediții, primite toate În cursul anului 2005, pot declara că o cunosc destul de bine pe fiecare dintre ele. Astfel, le pot compara, oprindu-mă, Îndeosebi, la a treia ediție. Primele două ediții
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
risipite ca făina pe bleumarinul iluminat. Privindu-le, simțeam lumina lor adiindu-mi pe față caldă și parfumată ca un vânt de primăvară, și-mi plăcea să-mi văd în imaginație fața străvezie, ascuțită, devenită bleu deschis ca un ochi întors către cer. Capul meu devenea un ochi albastru privind cerul, ochi de care atârna codița neagră a trupului. In jurul mormanului de cetină care avea să devină focul de sfârșit al taberei se adunaseră deja aproape toți elevii și profesorii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]