1,942 matches
-
este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de golaș și de blond, în palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică, bietul sau doar spiritul său, proaspăt decorporalizat, păstrând reminiscențele firii omenești, urmându-și Călăuza, își mai răsucea capul către foștii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
simpatie când ne-am întîlnit, astă-vară... ― Nici prea multă să nu fie, surâse Iuga. Gogu e gelos ca un turc și ar fi în stare să te expulzeze din țară, dacă ar intra la bănuială că... În visările lui, Titu întrezărise o zi când Eugenia, pe care la Sîngeorz o văzuse ca o rară frumusețe, îi va cădea în brațe, cucerită de versurile lui devenite celebre. Dar să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobândi avantaje i se părea atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită cu uluci, în mijlocul căreia, ascunse de coroanele veștede ale copacilor, se întrezăreau clădiri albe cu acoperișuri de țiglă. Pe poarta deschisă larg, tocmai atunci ieșea un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-mi asum acest risc pentru salvarea vieții lui. ― N-am nimic cu sentimentele personale, zise Ripley ridicându-se. Vreau să știi că nu ai nici dreptul nici autoritatea de a ne impune viziunea personală. Poate că riscul pe care-l întrezăresc eu nici nu te privește. ― Nu are nici o importanță acum. Kane este la bord... și viu. Evenimentele ulterioare vor decurge din această realitate, nu din alternativele trecute. Discutarea lor este o pierdere de timp. ― Deci este ultimul cuvânt în calitate de ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
debutul bolii, în afară de gol în partea stângă a capului, simțeam nevoia să port ceva pe cap, o beretă, să acopăr golul și nici nu auzeam bine. Adică auzeam, dar nu înțelegeam ce se vorbește. După patru luni, am început să întrezăresc obiectele din jurul meu, cu ochiul stâng. Totuși, cu ceea ce percep cu ochiul stâng nu m-aș descurca să ies din casă și să merg undeva. A avea blind la un ochi și un ochi cu vedere normală, nu este egal
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
întinerire. Precizez că sucul de varză îl utilizez numai în momentul preparării. Mă simt foarte bine cu acest tratament. După 6 luni de tratamente, mă simt foarte bine, în general și binișor cu ochiul stâng. Afară, la lumina soarelui, am întrezărit culoarea roșie a unei mașini. Opalescența ceții din ochiul meu stâng, este încă destul de densă. În acest moment, al tratamentelor, eu beneficiez de acuitatea vizuală perfectă a ochiului drept, peste care se suprapun umbrele recepționate de ochiul meu stâng. Ochiul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
dat seama că am depășit doza optimă de tătăneasă. Tătăneasa face foarte bine, dar nu trebuie utilizată în cantitate mare și nu mult timp. Fiecare caz în parte, trebuie să tatoneze cantitatea care-i face bine. Cu ochiul stâng, eu întrezăresc ceva, ca și cum maș uita printr-o sticlă afumată (acoperită cu un strat fin de cărbune), de tipul celor prin care priveam eclipsele de soare. Vederea este uniformă, în tot câmpul vizual. Continuu regimul alimentar vegetarian, cu multe crudități: mere morcov
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
țăran ceva mai înstărit, cu dinții jumătate fier, jumătate cărbune. De când îl știu și până a murit (de revolver, dar nu de glonț) a arătat la fel. Și totuși el a fost singurul om căruia i-a fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic și să se ia la trântă cu el. N-am nici un merit că-l cunosc, că pot să scriu despre el. Aș putea să înalț, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelărie ramificată enorm, un Babel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriștii și le pasau peste încărcătura barocă a mesei și la care nu știam cum să reacționez. Timp de câteva săptămâni după aceea am simțit din plin teroarea de a fi întrezărit, chiar și subconștient, niște perspective care se pierdeau spre un alt spațiu decât lumea burgheză, în definitiv, chiar dacă ușor colorată de moftul artei, în care trăiam. Mai mult, aveam de multe ori, pe stradă și chiar în biroul meu, senzația
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rase și genele lungi de aproape trei centimetri, curbate în sus, obrajii ovali și pomeții ridicați, buzele arcuite mult prea perfect ca să fie frumoase, dar de la care nu puteai să-ți desprinzi privirile, pielea albă a gâtului, sub care se întrezăreau mușchii armonioși, gropița cefei, cei câțiva zulufi răsuciți spre spatele complet gol, totul părea ireal, pictat de un mare renascentist. Ochii ei nu erau făcuți ca să vadă, ci ca să-i împodobească fața cu apele lor ca de agat. Purta la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o astfel de generozitate ? Și, față de cel ce ți-o oferă, cum să nu capeți și tu o crescândă bunăvoință ? Tot zărindu-l astfel zi de zi, ochiul tău, fără voie, se îmblânzește : acolo unde vedeai banale defecte, începi să întrezărești mici înrudiri. Și, pe neobservate, cu o iubire încă ușor disprețuitoare, l-ai adoptat pe Titi Ialomițeanu, fapt pe care în ruptul capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în același timp intuind, se poate să înțelegi cum are să se desfășoare războiul și să intervii chiar în punctul lui cel mai avantajos ? Sau tot acest efort este inutil și fără rost, de vreme ce viitoarea desfășurare a istoriei nu poate fi întrezărită, așa cum iarna nu vezi mai departe de doi pași prin viscol ? Exclamațiile de aprobare ale tânărului îi aduc mulțumirea că a fost înțeles. Iar canaturile ușii se aud, în sfârșit, deschizându-se. Brusc, pătrunde în salon forfota îndepărtată a casei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a adus-o. Te-ai întors pe trei sferturi și privești amuzat pasărea cu gușă gălbuie și coadă neagră și lungă care țupăie prin iarbă, sub puiandrul de păr. Ea să fi fluierat sau motanul al cărui trup arcuit se întrezărește după un tufiș de păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
comportare, buna educație îi apără pe ceilalți de agresiunea noastră ; dar și pe noi ne ocrotește, în același fel, de ei și de propria noastră dezordine interioară. Adăpostește-te deci în spatele acestor reguli, mă îndemn : la maturitate, când începi să întrezărești jocul, poți mai ușor să-ți impui asemenea raționamente, civilizate și egoiste. Lasă deci ușa numai de o palmă deschisă, lasă trase draperia verde și grea și perdeaua străvezie, crem, care acoperă parchetul, lucios ca o oglindă... Lasă-le toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât timp cu albumul în poală. Tânărul stă o vreme alături, cu mâinile sprijinite stângaci pe genunchi. O derută a rămas îngropată în privirea lui translucid-albastră, așa cum, sub sutele de metri de apă trans parentă, poți, în zilele senine, să întrezărești - mișcătoare umbră - carcasa ruginită a unei corăbii, încrustată cu scoici pietrificate și înlănțuită de alge verzi și roșii. Și deodată, scoate cea mai sinceră dintre exclamații : — O, Doamne-Dumnezeule ! Ce-o să se aleagă de această țară dacă într-o bună zi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o asemenea bănuială, pe care la prima ocazie avem din nou să o uităm... Doar după ce vom lăsa să se scurgă inutil toată sinceritatea bietului nostru suflet, iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai tare. Câtă cruzime zace în mine fără să știu nimic despre ea ? A fost ca și când, printr-o ușă întredeschisă, întrezărisem ceva ce nu voiam de fapt să văd, așa că am închis-o repede. Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și inofensiv ca mine sau trăiesc umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității ? Gândindu-mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil ? în orice caz, altcineva decât Muti. Altă, cu totul altă persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
român, Regele au acceptat laș, nu s a reacționat la ordinul dictat de la Viena ! Dar atunci, pentru prima oară, în acest bărbat corpolent, cu o fire posacă și care toată copilăria nu știuse să se apropie de mine, l-am întrezărit pe generalul Ioaniu, despre care auzeam vorbindu-se cu respect în cercurile militare... — Nu se poate, dragă Vica, nici asta să nu-ți mai amintești ! O zi de doliu național, o țară întreagă o ține minte ! — Eee, că nici nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
serios al familiei ; de a-l minți în față și a-l bârfi ; de a-l asculta cu falsă atenție și aprobare, reținând un enorm căscat interior. În capitolul „Ora ceaiului“, Mironescu este încă respectat, statutul lui poate fi doar întrezărit printre echivocurile erotice dintre Sophie și Titi Ialomițeanu. Doi ani mai târziu, după ce în „După-amiază în grădina cu trandafiri“ perspectiva s-a deplasat cu totul de la un ego la altul, iar în „Terasa cu clematite“, grupul de personaje s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și plăceri, dar totodată dezbinați de suspiciune și de frică, de vină nemărturisită și nici măcar mărturisibilă. Sistemul știe să ne macine pe dinăuntru, ne bagă În paradoxul mizeriei absolute. Iar noi sîntem foarte tineri, abia dacă am avut ocazia să Întrezărim aceste lucruri despre care am auzit vorbindu-se și despre care aflăm acum ce Înseamnă. Nu sîntem nici pe departe niște eroi moralizatori din amintirile unui filozof bătrîn: conceptele dîrze ale conștiinței sînt destul de lălîi În desișul minții noastre. De
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mustața albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma lor suplă și triunghiul alb al chiloților care se Întrezărea umbrit de nailonul negru, În amurgul care Între timp ajunsese și sub masa voastră... Și cuvintele ei ademenitoare: Stai lîngă mine la Întoarcere, bine? Ai stat... mă rog, e un fel de a spune, pentru că de fapt nu ai stat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]