2,365 matches
-
avea glas, nici inimă , parcă. Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime, Pădurea gemea în vreme de ploaie, În locul trandafirului a apărut altul, Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo. 2. „O oră să fi fost amici”, Dar viața-i doar o clipă zici, și
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]
-
din 29 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Eu un pătrat aproape geometric.. Iubita mea ovală fără unghi, Nu simți cum te iubesc rotund, simetric, În arcuri și arcade pe colțuri de triunghi? Tu uneori un vârf de piramidă... Când te-ntristezi te-apleci, mă desenezi Și în sidef mă torni să-ți fiu clepsidră Și-n cercuri de nisip mă-ncarcerezi. Noi doi, mici forme goale în volume Fără de forme, muchii și volum, Ca două goluri rătăcind prin lume, Ca două
STRABICI ŞI TANDRI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345520_a_346849]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SCRISOARE DESCHISĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază; Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă Și nu înțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376990_a_378319]
-
ODINIOARĂ Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Joia Mare odinioară Cristina Pârvu Ajuns-am în Joia Mare, Cât de grăbit este timpul. De nostalgie simt o boare, Iar mi se întristează chipul. Știu, e-un motiv de bucurie Pentru întreaga omenire, Eu sper că mama-n vis să vie, Să-mi pot sfârși a mea menire. De când pe alt tărâm te-ai dus, Nu trece zi să nu-ți vorbesc. Din
JOIA MARE ODINIOARĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377987_a_379316]
-
Acasă > Poeme > Emoție > EU VOI PLECA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Eu voi pleca Cristina Pârvu Eu voi pleca pentru o vreme, Copile drag, nu te-ntrista. Din ceruri ti-oi da mângâiere Și razele din steaua mea. Departe n-am să fiu, copile, N-ai să mă vezi, dar m-oi simți. Printr-ale zilelor file, De după nori, îți voi zâmbi. Nicio tehnologie nu ne va
EU VOI PLECA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378009_a_379338]
-
templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii
TEMPLUL, DESEN ÎN CREION de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376353_a_377682]
-
și ai plâns, De înserări cu jale, de zări întregi tivite Cu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns. Și-ai mers desculț pășind pe căile în care De slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta, Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare, Cum fără de sfială, păcatului slujea. Și ai bătut deodată la poarta casei mele, Un loc de găzduire cerând, căci obosit Erai de drumul lung, însă doar vorbe grele Eu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
din inimi și ai plâns,De înserări cu jale, de zări întregi tiviteCu nepăsarea noastră și grea tristețe-ai strâns.Și-ai mers desculț pășind pe căile în careDe slava-Ți s-a uitat și de iubirea Ta,Te-ai întristat amarnic văzând pe fiecare,Cum fără de sfială, păcatului slujea.Și ai bătut deodată la poarta casei mele,Un loc de găzduire cerând, căci obositErai de drumul lung, însă doar vorbe greleEu ți-am rostit, Iisuse, nu Te-am recunoscut!De-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
încetișor și deodată apăru timid, căpșorul delicat și simpatic al unui ursuleț brun. Pe fruntea sa mititică se zărea lucind o steluță argintie. Ursula se bucură de puiul său special, intuind că va deveni Regele pădurilor brașovene dar se și întristă în același timp. Se gândi că, datorită steluței sale neobișnuite, va fi totdeauna o pradă, dorită de unii oameni. “Îi voi spune Neânfricatul”, își spuse ursoaica. Și, curând, îl urmă mititelul său frate, un ursuleț la fel de drăgălaș, Năzdrăvanul. Înțeleapta Martina
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
văzduh, ducându-i la capătul Porții Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrățișă strâns, îi mângâie chipul și-l sărută, redându-i gustul tuturor primăverilor, acel dor nedeslușit după care tânjea. - Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista! Hai, zâmbește, Chanchala Sarvaga! Știi doar că ți-am văzut frica, te-am înțeles și te-am iertat. Trebuie să reușești să te ierți, să fii liber. Va trebui să descoperi pașii pierduți. Ai repetat lecția prin atâtea vieți, o
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
contradicții ale naturii, în care frumusețea astrului devine o sursă necruțătoare de moarte. Se pare că acest adevăr a impresionat-o profund, iar mie mi-ar fi plăcut enorm să știu că melancolia ei de la asta provenea. - Hai, nu te întrista! încerc eu s-o mângâi cu vorbele. N-am zăbovit prea mult în Observator. Era frig, așa că am transmis cât mai repede prin telefon datele meteo la Vatra Dornei și am plecat, încuind bine totul în urma noastră. La intrarea în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
ei stăpâni! Nu plânge, maică Românie, Că fii tăi nu dorm, Când văd așa fără de legi, Nici noaptea nu au somn! Nu mai ofta adânc, După ai tăi copii Plecați peste hotare, Că vin ei într-o zi! Nu te-ntrista, nu plânge, După cei ce s-au dus În cer la nemurire. Ei te privesc de sus! Cu lacrimi glia-ți udă, Să crească bobul plin, Prin picurii de ploaie Auzi câte-un suspin. De cei ce au rămas, Ai
DE ZIUA TA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375866_a_377195]
-
îi fie adusă femeia. - De cum se luminează de ziuă, să îmi aduci fetele să le văd, îi ceru acesteia, dacă sunt atât de pricepute după cum se spune, le voi lua în casa mea să lucreze pentru mine. Tare se mai întristă mama celor două surori. În casa lui Zarahon era cel mai bine să nu ajungi nici ca oaspete și nici ca slugă. Auzise ea tot felul de zvonuri printre servitori, dar încercase să se țină departe de ele și departe
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
progresul oricărei societăți. Evident că există și în aria compromisului, anumite aspecte reprobabile, care aduc mari prejudicii tuturor, în cele din urmă chiar persoanei respective. - Se spune în înțelepciunea poporului nostru că nu trebuie să ne bucurăm sau să ne întristăm pentru că tot ce apare... dispare. Dumneavoastră care considerați că sunt cu adevărate bucuriile de care ați avut parte în viață... și care nu au dispărut? - Eu cred mai degrabă că orice dispariție însemnă un nou început. Orice loc eliberat este
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
Negrea , publicat în Ediția nr. 2040 din 01 august 2016. Îndemn Să îndrăznești să mergi mereu doar înainte, Far' a privi noroiul de pe tălpi! Pășește peste spini cu pasul tău cuminte, Cărare să croiești printre-ai durerii stâlpi. Nu te-ntrista când călci pe pietre colțuroase, Tu uită-te la florile din câmp! Să nu renunți nicicând pe cai anevoioase, Chiar de îți pare greu al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Să-ți faci din bucurie, al inimii popas.. ... Citește mai mult IndemnSa îndrăznești să mergi mereu doar înainte,Far' a privi noroiul de pe tălpi! Pășește peste spini cu pasul tău cuminte,Cărare să croiești printre-ai durerii stalpi.Nu te-ntrista când călci pe pietre colțuroase,Tu uită-te la florile din câmp!Să nu renunți nicicând pe cai anevoioase,Chiar de îți pare greu al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
-și ferească privirea întorcându-și capul, dar Simona îi fixase strâns bărbia între cele două degete și o țintuia cu privirea. - Nu știu, Simona, începu Emanueala să vorbească în șoaptă. M-am trezit foarte bine, dar, dintr-o dată, m-am întristat, continuă ea întărindu-și vocea. Mi-am pus tot felul de întrebări: dacă nu iese bine..., dacă nu știu ce să fac acolo, dacă nu mă ajută nimeni... Mă gândeam și la Adrian. Aveam atâta nevoie să fie și el aici! Câte
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
Internetul este de mare ajutor. Caut numai ceea ce îmi este util. Citesc și mă informez. Sunt lacom să cunosc și starea tinerilor de vârsta mea, dar și a oamenilor de toate vârstele. Cu cât știu mai multe, cu atât mă întristez mai mult și am momente în care capitulez și doresc să abandonez totul, să arunc tot ce am visat că poate fi realitate. Pentru că totul mi se pare grotesc. Nu mai am încredere în nimic și, din păcate, nici în
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
și plânsul în piața pustie. Și tot așa... în fiecare zi o lua de la început cu existența-i, fără știința de a se ancora în trecut. Avându-l pe AZI în exclusivitate, nu putea să-și prospecteze nici viitorul. Se întrista, capitulând a deznădejde mută... Veni, însă, clipa când, înainte de a intra într-un nou AZI, ca semn al supremei răsuciri în sine, aruncă spre Creator, dinspre înălțimea staturii sale, toată pigmeica sa mirare - De ce ?!... Referință Bibliografică: STATUIA / Angela Dina : Confluențe
STATUIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376707_a_378036]
-
m-a trezit din vis, Cu vocea-i caldă și, încet, mi-a zis: ”Copila mea cea dulce și suavă, Tu să nu plângi, dar cred că-mi este ceasul Să merg și eu unde-i tăicuțul dus, Nu te-ntrista căci noi, în ceruri, sus Îți vom veghea și creșterea și pasul”... S-a stins măicuța, sufletul mă doare, Dar s-a-mplinit așa cum am cerut, Căci eu am fost aceea care-a vrut, Pe loc, să se transforme în om mare
PEȘTIȘORUL DE AUR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375257_a_376586]
-
miilor de stele strălucitoare, Picurând întruna milă cu iubire și iertare. Te-am căutat pretutindeni fără ca să obosesc, Că te vei întoarce-odată și-astăzi mai nădăjduiesc. Nepăsarea ta mă doare și profund descurajează Orice nouă refuzare tot mai mult mă întristează. Eu sunt răbdător din fire nu mă dau bătut ușor, Noaptea prin lumina lunii î-ți spun cât î-mi e de dor, Când revărs asupra ta peste geana între-deschisă, Vestea Bună, mântuirea Evangheliei promisă. Ca să-ți amintești că eu
FIUL TATALUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372596_a_373925]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DESPRE POEȚI... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1723 din 19 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Despre poeți nu se mai știe nimic, neiubirea îi întristează, uneori, gloria pentru ei - un pronostic - drumul lor, presărat cu nimic. Viața le-a fost, un veșnic inamic, trăiesc cum pot, cu capul în nori; perpetuu amărăciuni își dedic, despre poeți este greu să prezic; cu fiecare zi, se-apropie
DESPRE POEŢI... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372602_a_373931]
-
explicat că nu feseseră de vină, că Nuky era vinovatul, dar bătrâna nu spunea nimic. Când și- a revenit, le- a povestit că acele globuri, erau primele podoabe ale fiicei sale Maria. Se spărsese chiar globul ei preferat! S- a întristat bătrâna, dar nu le- a reproșat nimic celor două fetițe. Peste puțin timp, mama a venit și le- a luat acasă pe cele două ștrengărițe. Așa erau de supărate încât, nu serviseră clătitele atât de bune ale bunicii. De aceea
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]