2,732 matches
-
prin aer că PĂSĂRILE, e timpul să învățăm să trăim pe pamant că OAMENII!Virgil Ursu Munceleanu... XXII. SFÂRȘIT, DIN NOU, DE SĂPTĂMÂNA ?!, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016. ( WEEK-END AGAIN ?! ) . Trece Timpul, trece-ntruna, N-are nici un Dumnezeu! Ce-ar fi, toată săptămâna, Să fie... weekend mereu ?! Trece Timpul?! Bată-l vină! Trece el sau trecem noi ?! Cred că noi suntem lumină Și-ntunericul de-apoi!... Mă simt așa de obosit că mult aș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
grea, Iar NET-ul mă așteaptă cu liniști și furtuni ! Speranța mea, eu recunosc, vine tot de la tine Când eu mă rog (bun obicei?) mereu să-ți fie bine! Virgil Ursu Munceleanu ... Citește mai mult ( WEEK-END AGAIN ?! ) Trece Timpul, trece-ntruna,N-are nici un Dumnezeu! Ce-ar fi, toată săptămâna,Să fie... weekend mereu ?! Trece Timpul?! Bată-l vină! Trece el sau trecem noi ?! Cred că noi suntem luminași-ntunericul de-apoi!................................................Mă simt așa de obosit că mult aș vreaSă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
-și strige ploaia și că mă scufund în ape de-ntuneric ce persistă să-mi scrie valuri c-un condei de-amar. Când râd prăpăstii știi că nu există în mine-aprins de liniști niciun far, că lotcile-mi se leagănă întruna a rătăciri, cu închistări cu tot și că-ntr-un colț de cer îmi plânge luna. Câd râd abisuri știi că nu mai pot să-mi răsucesc spre tine nicio mare și niciun zâmbet să-l pictez în sare... Referință
ÎN HOHOT de AURA POPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380513_a_381842]
-
în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcat N-a mai rămas nimic din Eminescu dar am rămas noi să-l trăim profund să-i sărutăm lumina, să-i învățăm neversu
N-A MAI RĂMAS NIMIC DIN EMINESCU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379478_a_380807]
-
prispă stă la soare, Tristețea îl doboară, privind către livadă. În brațele-i bătrâne putere nu mai are Și se usucă pomii, iar casa stă să cadă. Că grea mai e de-o vreme, mama ei de viață! Necazuri vin întruna, de-un timp fântâna seacă. A încercat zadarnic azi de dimineață, Dar n-a putut să scoată apă pentru vacă. Când și-a crescut copii,pe urmă și nepoți, Când i-a trimis la școală ca să-nvețe carte, Știia că
BĂTRÂNUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379554_a_380883]
-
TOAMNĂ DESPLETITĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
de mult, cândva Aveau un rost pentru îndrăgostiți, Azi cerul pare un câmp de mucava Pe care doar ciulini-s rătăciți. Dar o să vină timpul în curând Să povestim ca doi bătrâni ortaci... Acum ne întâlnim numai în gând Vorbesc întruna eu, tu însă... taci! Și numai vreau s-ascult cum urlă vântul Și nici tăcerea ta n-o mai suport Aș răscoli cu palmele pământul Să rup blestemul ăsta ce îl port! * Descântec de Gabriela Mimi Boroianu 02.04.2017
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
talazul. Mă-ntorc înspre mine, să-mi văd îndoiala Născută din spuma ascunsă în valuri, Sirene mă cheamă spre tainice-adâncuri Dar trupul refuză, sedus de-albe maluri. Speranța - o floare de lotus matură, Deschisă în faldurii inimii mele Se zbate întruna, să urce o treaptă Pe scara ce duce,-anevoie, spre stele. Doar eu și speranța și rugul sihastru Dorim învierea în stropi de albastru. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Învierea speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎNVIEREA SPERANȚEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379607_a_380936]
-
noi,cerul e cu noi,cerul... suntem noi!... XXIV. NOAPTE CU PLETE LUNGI, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Sub noapte cu stele vrăjit de lună, gând hoinar cu toamna în plete, zgribulit, cântând întruna, dragostea, ce-n soare piere. Ideatic, nebunatic, alergând cu bruma trenă se încurcă, se destrupă în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare! Să te-ajungă, să-ți descânte, somnul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
-ți descânte, somnul cu ploape grele, ce aduce vise multe, neștiute, îmblânzite, respirări târzii de doruri, de un verde negru, greu, ce nu piere, ... Citește mai mult Sub noapte cu stelevrăjit de lună,gând hoinarcu toamna în plete,zgribulit,cântând întruna,dragostea,ce-n soare piere.Ideatic, nebunatic,alergând cu bruma trenăse încurcă, se destrupăîn esențele nebune.Vrăji ascunse înnuanțe ude,frunzelor-dansândelor,cromatie și splendoarefă o pauză,dă-ți stare!Să te-ajungă,să-ți descânte,somnul cu ploape grele,ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
nu piere,... XXV. TOMNATIC, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și genele tale cad grele, obosite de nesomn, iar ochii caută întruna drumul, chipul, visat, dorit îngânat ... Nu, nu are cum colțul de lume să te ascundă, tăcerea să rămână mută, freamătul adânc să nu te pătrundă! Iar întrebarea să nu-și răspundă... care zare e de soare, sau care-i fraza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
DE GHEAȚĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă,Cerșind îngăduință, de-a nu
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Sofica, uimită. - Nu-i bai, ne-om descurca noi, ne-o ajuta bunu` Dumnezău! o încurajă mama, încurajându-se pe sine, în același timp. Apoi îl luă pe Ionică în spate și ieși afară. Înaintau foarte greu. Peste noapte ninsese întruna și pătura de zăpadă avea aproape jumătate de metru înălțime. Sofica mergea înainte, să croiască drum, iar mama venea după ea gâfâind, cu Ionică în cârcă. Drumul dură câteva ore, cu tot cu pauze. Ajunseră în haltă către amiază. Mama era sfârșită
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
murmuri în barbă: „iubita mea plânge cu stele topite de dorul meu, - murmur rostit de-ntuneric - copite nechează în vântul de nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna și-n colții pădurii se-ascunde vibrând iubirea-i departe și-și spânzură luna de cerul mai negru, pe stele zăcând Referință Bibliografică: Simt supărarea ta / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]
-
am fost ce alții erau lângă mine; în ochii mei avea un rost ceea ce altora nimic le spune; în pasiune fără leac m-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veac Suferințele-mi posace le-am adăpat din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen viața plină de amaruri, de cărări ce-ades
Ă de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381355_a_382684]
-
sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea Din ciupitele-mi porunci să pot alege una iar ochii tăi cuțite lungi s-arunce-n mine-ntruna să te iubesc, să te urăsc cu-aceeași îndrăzneală cu gândul să te pot lovi în lipsa-ți de petală Referință Bibliografică: Și te iubesc, și te urăsc / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
viață între maluri. Și surd ecou străpunge muritorul, Adus cu valul dinspre dealuri: “Ca râul cel ce și-a uitat izvorul, Curg anii, valuri după valuri.” Și amintirile plutesc cu norul Spre-amontele cu idealuri - Neîmplinite avataruri -, În timp ce anii-și curg întruna zorul Ca râul cel ce și-a uitat izvorul. (Foto: Portret de Dimitrie Loghin) ... Citește mai mult Ca râul cel ce și-a uitat izvorul,Curg anii, valuri după valuri. Rămân în pietre lacrima și dorulși-un rest de viață între
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
de viață între maluri.Și surd ecou străpunge muritorul,Adus cu valul dinspre dealuri:“Ca râul cel ce și-a uitat izvorul,Curg anii, valuri după valuri.” Și amintirile plutesc cu norulSpre-amontele cu idealuri -Neîmplinite avataruri -,În timp ce anii-și curg întruna zorulCa râul cel ce și-a uitat izvorul.(Foto: Portret de Dimitrie Loghin)... XXIX. CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?..., de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcat N-a mai rămas nimic din Eminescu dar am rămas noi să-l trăim profund să-i sărutăm lumina, să-i învățăm neversu
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
lui, în van, își schimbă sensu’,durerea însă, în noi, adânc, are popasDin sângerări aprinse și apusurice cască răni în cerul liniștits-au răsturnat cuvinte-n patru versurice spun nimic Eminului pititîntr-un neant pe care el îl știeși l-a știut întruna resemnattrăindu-și o iubire siniliepe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcatN-a mai rămas nimic din Eminescudar am rămas noi să-l trăim profundsă-i sărutăm lumina, să-i învățăm neversu’,cel rătăcit în mare, în stele și
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
am fost ce alții erau lângă mine; în ochii mei avea un rost ceea ce altora nimic le spune; în pasiune fără leac m-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veac Suferințele-mi posace le-am adăpat din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen viața plină de amaruri, de cărări ce-ades
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
copilăria-mi simplă eu n-am fostce alții erau lângă mine; în ochii mei avea un rostceea ce altora nimic le spune; în pasiune fără leacm-am împrimăvărit adesea, nu pentru limitatul veacSuferințele-mi posace le-am adăpat din alte sferecăutând întruna viața în iubire, în mistereiar a inimii cântare răsunat-a cu luminăși-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vinăDin a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncenviața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’dar al hăului nebine
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
tine ! * Eram; azi nu mai suntem Ca-n vremea de demult. Eram; azi nu mai suntem, Că-n vise ne-am pierdut. Alt ieri... A mai trecut o zi și poate Vor tece altele la fel... Gândurile mele toate Zboară întruna către el. Că m-a făcut să simt iubirea Așa... cum nu o cunoșteam; Și mă pierdeam mereu cu firea, Când trupul cald il cuprindeam... Și îmi doream atât de mult Să-l am o viață lângă mine, Dar astăzi
POEZII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380877_a_382206]
-
prinsesem iar putere. M-am întors pe Valea Șasei Cu un dor amar în piept. Se treziseră ai casei. Mai era timp să aștept ? N-am putut să-i fac cu mâna Un semn de „La revedere !„ Privea din balcon întruna, După mine, cu durere. ( Da. Asta, zic și eu, muiere !) Ion Părăianu Referință Bibliografică: BĂTEAU ZORILE-N FEREASTRĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I.
BĂTEAU ZORILE-N FEREASTRĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380875_a_382204]