2,517 matches
-
stabili În mod circumstanțial, evitându-se atât modestia excesivă, cât și activismul sfidător. Strategia unei transmiteri spirituale va presupune o simultaneizare a acțiunilor mai multor emitenți de cultură și etos creștin-ortodox, o simfonie a actelor de gândire, credință, simțire și Întrupare a valorilor religioase. Principial vorbind, În exercitarea dialogului interconfesional, trebuie respectate câteva reguli: asigurarea egalității partenerilor de dialog, În sensul că discuția trebuie să se realizeze Într-un context care să-i pună pe același plan pe cei care au
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
limitată; omul nu este o sursă de lumină, dar o poate aduna În sine. El dispune de o anumită apetență ce trebuie activată, continuată și perfectată. De aceea, creatura trebuie să se raporteze mereu la Creator, prin continuarea captării și Întrupării Luminii, prin efort propriu, voință, educație și credință. 6.4. Pedagogia bunului-simț Trăim Într-o perioadă În care „specialiștii” ne livrează formule despre cum să fim sau să devenim. Ni se sugerează la tot pasul, cu o morgă de superioritate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la o disciplină, să fii În ordine, să fii chiar model. Norma pe care o propui altuia trebuie să fi devenit mod de a fi al tău prin felul cum gândești sau acționezi. Pedagogia nu rămâne o teorie searbădă, ci Întruparea unor valori și a unui mod de viață. Dacă interiorul tău nu este bine așezat, nu ai cum să speri la un edificiu care să-l Întreacă pe al tău. Am citit (și răscitit) rândurile de mai sus, punându-le
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
istorii brodate În jurul unui simplu cuvânt. Simplu? Poate doar pentru cine nu știe câtă buchiseală cer miile de pagini scrise până În ziua de azi despre ceea ce a generat o vorbă cântată În vânt. Căci cuvântul dandy și-a găsit prima Întrupare - un bărbat - În clipa când, la 1794, foarte tânărul și năucitor de elegantul colegian, pe numele său George Brummell, Îi este prezentat la Eton nimănui altuia decât prințului de Wales, viitorul rege George al IV-lea. Dar de aici până la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de joc, dar mai ales În timpul conversației. Reguli ferme, de neîncălcat, În funcție de locul ales spre a consfinți poziții sociale, prestigiu, celebritate. Dar cine e doamna pe care o tot cităm? Catherine Gore (1799-1881), prozatoare celebră În epoca despre care vorbim, Întrupare a viselor frumoase pentru orice tânără din Londra sau Paris. Fiica unui negustor de vinuri ajunge la nici 30 de ani În piscul notorietății pe două căi, una mai netedă decât alta: o căsătorie reușită cu locotenentul Charles Gore (viitor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
epocă. El va renaște Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând, contele Robert Montesquiou de Fezensac
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
narcisică, stimulând sentimentul unicității și diferenței, o atrage implicit pe cea solitară. „Dandy-ul trăiește În fața oglinzii pentru că Își supraveghează aparența, Își cultivă singularitatea și nu-și caută referințele decât În el Însuși; nu imită niciodată pe nimeni și este Întruparea cultului de sine, adică a cultului diferenței sale.”1 Perfect adevărat, numai că această singularitate e iluzorie. O spun mai toți filosofii identității. Oricât ar fi de centrat asupra sa, dandy-ul are În permanență nevoie de un sistem de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
contestată. Pentru autorul lui Sartor resartus, ca pentru un autentic om al Tradiției, „toate lucrurile vizibile sunt embleme”, iar tonul prin care Carlyle introduce În scenă Hainele e demn de cel mai grav tratat de metafizică. Ceea ce ține de această Întrupare a spiritului poate inaugura o nouă disciplină filosofică. Să râzi? Sau să devii, la rându-ți, serios, precum Herr Teufelsdröckh? Căci veșmintele, „oricât de demne de dispreț le-am crede noi, sunt atât de importante, au o Însemnătate adâncă. Hainele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
parte din moralitatea acestora. Naturi duble și multiple, cu un sex intelectual indecis, În cazul căruia grația devine forță, iar forța se regăsește În grație, androgini ai Istoriei, nu doar ai mitului, Între care Alcibiade a fost cea mai frumoasă Întrupare a celui mai frumos dintre popoare. Barbey d’Aurevillytc "Barbey d’Aurevilly" Un precursor al dandysmului*tc "Un precursor al dandysmului*" I Oare studiul acesta despre dandysm și despre bărbatul care-l particularizează cel mai exact și mai ireductibil În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fusese supusă cartea și, fără Îndoială, anticipându-le pe cele care aveau să urmeze; totodată, el prefigurează direcția „epigramelor paradoxale” În care avea să evolueze scrisul său din anii următori, 1893-1894), ea preexista În mintea lui Wilde și aștepta prilejul Întrupării textuale. „Prefața” are de-a face, la o analiză atentă, mult mai puțin cu textul propriu-zis al romanului decât cu intuiția lui Wilde privind destinul acestuia. E șocant să constați că multe propoziții sunt scrise ca parte a unui dialog
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
inițială, deoarece prin el se exprimă „reprezentările colective” sau „ideologia” societății (vezi analiza din I. Strensky, 1987, pp. 149-150): Mircea Eliade, punând la Începuturile fenomenului religios, pe de o parte, aspirația omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din sărbătorile calendaristice de primăvară trimit la figuri mitice ale fecundității - Sântoaderii sunt o ipostază a Centaurilor și a altor divinități semiumane, semicabaline din spațiul indo-european (G. Dumézil, 1929; M. Eliade, 1971); g) strigarea peste sat: ceata de juni (ca Întrupare, În plan mitic, a puterilor regeneratoare ale naturii și, În plan social, a sistemului de norme și valori comune - O. Buhociu, 1979; P. Caraman, 1997; M. Coman, 1980; T. Herseni, 1977) reamintea comunității actele de Încălcare a normelor și acțiunile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lucrătorii manipulează diverse coduri simbolice și reguli ceremoniale pentru a se răzbuna pe stăpâni. Batjocorirea sau pedepsirea pisicilor era o ceremonie veselă (și crudă) destul de răspândită În Europa postmedievală (R. Darnton, 2000, pp. 77-79). Pisica avea o aureolă simbolică negativă - Întrupare a diavolului, purtătoare a puterilor oculte și agent al vrăjitoarelor malefice; simbol al gospodăriei, fiind singurul animal domestic care Împarte masa și patul cu stăpânii (vezi M. Coman, 1996); reprezentare a sexului excesiv, eventual satanic (R. Darnton, 2000, pp. 84-87
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marilor părinți bisericești Atanasie de Alexandria, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare, Ciprian de Cartagina, Ambrozie de Milano ș. a. El avea cunoștințe bogate de calendaristică și calcul pascal, fiind cel care a fixat cronologia erei creștine, adică numărarea anilor de la întruparea lui Iisus Hristos, dar a comis o eroare de patru -cinci. În concluzie, Dionisie Exiguul a fost un mare teolog, dogmatist, canonist, traducător, ca și un cărturar cu orizont larg.43 Dintre "călugării sciți", implicați în controversele teologice din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cântece de pierzanie sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria transilvană își află întruparea în epopeea răscoalei lui Horea. Abstract vorbind, el poate fi și ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La mine-n sânge / Istoria contemporană plânge”) și cu aspirațiile cele mai adânc înrădăcinate ale mulțimilor („Venisem flăcău de pe
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
să ajungă intențiunile poetului în tot coprinsul lor și de-a deveni interpretul său fidel. În preajma acestor tipuri actorul se ridică la înălțimea poetului daca concepe liber în sine imagina creată de poet și o încorporează în sensul său. Daca întruparea lui acopere, cum am zice, tipul în sine definit a poetului, daca realiză microcosmul poetului, atunci a dezlegat absolut problema sa. Acesta e raportul dintre artistul reprezintator și toate caracterele cele adevărat dramatice. Aci nu poate să debordeze artistul pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e prima treaptă a realizărei artei dramatice, arte care lucrează-ntr-acolo ca să întrupeze caracterul poetic; tot așa precum natura, fiind prima formă a manifestării lui Dumnezeu, e și ea-nspre partea asta un progres tocmai pentru că e prima realisare și întrupare a spiritului absolut, un progres de la ideea logică mișcătoare abia în elementul cugetărei. Tocmai așa însă cum se naște din prima manifestare-a lui Dumnezeu, din natură, spiritul uman, ca o a doua, mai naltă, manifestare a lui Dumnezeu, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la capătul părții întîi, a părții ce are de obiect arta declamațiunii, căci în cea dramatică se realizează toate legile artei acesteia; deci declamațiunea dramatică formează piatra firească de încheiere a acestei părți. Pentru că ea nu are a face cu întruparea caracterului prin gest, ci pentru că ea nu lucrează decât prin puterea vorbirei, de-aceea locul ei nu poate fi abia la reprezentarea caracterelor, unde să figureze ca culminațiunea artei dramatice, deși ea nu poate ieși în deplina ei arătare decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-i înseamnă fiecărui membru locul său în întregul tabloului. Această activitate e nutrită de simțul plastic și pitoresc și din cunoștința celor ce se poate reprezenta și poate face efect pe scenă. Tema mai grea însă este a dirige întruparea opului dramatic, conceput în idee. Pentru asta trebuie ca toate elementele conștiinței artistice să fie date, căci fiecare moment trebuie cugetat și privit în referința sa cu toți factorii coactivi. Tonul fundamental al întregului op și a diferitelor caractere, tempo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simte că se pregătește ceva și o convinge pe nevasta lui Noe să-l îmbete și să-l tragă de limbă pe acesta. Nevrând să mai scape cineva în urma potopului (regresiunea totală în Haos fiind o dorință firească a unei întrupări a acestuia), Diavolul - după ce află unde și ce face Noe - dezmembrează arca atunci când e gata. „Corabia se desface și lemnele sar în picioare pe la locurile lor, de unde au fost tăiate” (3, p. 128). În timp ce- și deplânge soarta, Noe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de colosul ucigător de nații al Rusiei, el, neamul râzător al lui Miron Costin, își bate joc de muscali sub nasul lor, parc' a lui ar fi toată împărăția muscalului. În Ardeal scoate cusur ungurului și neamțului; pretutindeni același, pretutindeni întruparea tinereții etnice, pretutindeni simțindu - se și fiind superior celor ce-l înconjoară. Și noi i-am voi răul? Dar dovada cea mai vie e istoria recentă chiar. Două din trei părți a întreg pământului României îl dădea Regulamentul Organic în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
peste ochi un văl de fericire. Astăzi visez despre viitor și coșmarul meu cel mai înfricoșător este acela că vom nega la nesfârșit că dintre noi lipsește cineva, care nu e nici plăsmuirea Abației, nu e nici vreun zeu, ci întruparea unei consecințe logice." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 16. BELLA ERA EXTATIC. - Bătrâne prieten, ai avut dreptate, promit că nu o să mă mai îndoiesc niciodată de judecata ta. - Sire, se înclină N'Gai Loon, a cărui minte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
religii plecând de la esența unui singur profet. Iar acum, Cristos avea să vină din nou! Din pletele Sf. Augustin, Ouăle aveau să-l nască pe Augustin și să-l ducă din nou pe Lumile Agricole, același fiu al lui Dumnezeu, întruparea reînvierii primului Mântuitor. Era a doua venire a lui Cristos pe Pământ. Dincolo de asta, urma nemărginirea, locul în care până și lui Dumnezeu îi este greu să privească. Abatele se ridică și începu să se plimbe nervos. Ce altceva ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nemărginirea de care îi era frică Domnului său. Era timpul ca fiul să-l apere pe tată. Clonele Lumilor Agricole, se vor ridica din nimicnicia propriei existențe și îi vor zdrobi pe zeți. Sf. Augustin, unit în cele 643 de întrupări ale sale va fi arhanghelul care va suna din goarna răzbunării. - După chipul și asemănarea Ta, Doamne! rosti simplu Abatele apăsând o manetă. O imensă placă de beton culisă în curtea din centrul Abației, strivind piersicul înflorit. Ca la un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
137 4.3. Ecranizarea narațiunilor la persoana întîi și la persoana a treia / 140 4.4. O nouă abordare a opoziției persoană / 143 4.5. Deicticele spațio-temporale în narațiunile la persoana întîi și la persoana a treia / 149 4.6. "Întruparea" naratorului și motivația actului narativ / 151 4.7. Cîteva consecințe pentru interpretare / 153 4.8. Alternarea referinței pronominale la persoana întîi și la persoana a treia / 159 4.8.1. Alternarea referinței pronominale la persoana întîi cu cea la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]