4,649 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > PRIN TUNELUL DE VATĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De atâta drum mă-ntunec de ger, stelele-mi citesc în gânduri dezamăgirea, fluturi fără aripi îmi foșnesc în urechi. Cineva răsucește orele pe cadranul lunii, schimbă caii la vămile care mă poartă prin tunelul de vată al iernii. Pe aici n-a trecut picior
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
niciodată n-or să vină iară,/ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri,[...] Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,/ Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! Ce bogăție de nuanțe ale iubirii, ce profunde sondări ale inimii! Bucurii și dureri ale iubirii, poetul aflându-se de cele mai multe ori în mijlocul naturii, din ale cărei frumuseți nu-i scapă nimic. Și atunci când se află în interiorul unei odăi, privește
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
de mii de euro. Ori asta înseamnă toți banii la care am ajuns cu chiu cu vai, restul speram în fonduri de la Comunitate. Vedeți de ce e în stare un Pulică Frânaru când ajunge să ocupe un post în ierarhie? Se întunecă la față. - Mă' Zărzărică, dacă te mai aud scârțâind la vioara aia nenorocită, să știi că ți-o sparg în cap. Replica lui atrage atenția întregii săli. Gălăgioșii își opresc disputa curioși să vadă ce va urma iar eu mă
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
ai dat Tatălui Tău, să mă călăuzească spre Tine cu harul Tău. Nu aduc inimă zdrobită în căutarea Ta, nici nu am pocăință, nici frângere, care amândouă întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am, Stăpâne, lacrimi de mângâiere. Căci întunecatu-sa mintea mea de cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu zdrobire. Răsucitu-s-a inima mea în multe ispite și nu se mai poate încălzi la lacrimile iubirii către Tine. Ci, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul și Vistierul bunătăților
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
sinuciderea în mintea ta? -În primul rînd să știi că e foarte dureros, acest gînd și acest sentiment, pentruca îl trăiești și îl gîndești. Te doare, lăuntrul îți fierbe, simți cum ceva dureros îți străpunge inima, orizontul speranțelor îți e întunecat, numai vezi nimic bun în fața ochilor, toată viața ta ți se pare un eșec, îți este scîrba de tine, groază de ceea ce vor gîndi oamenii despre tine. Atunci apare acest gînd monstruos am eșuat, nu am realizat nimic în viață
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
lipsit de aroganță, să uit că-ntruna-am fost doar mugur de speranță. Mai am un singur crez ce mă menține màtur, de-al împlinirii miez nicicând să nu mă satur. Ce împăcat Ce împăcat privesc cum lunecă și se întunecă ce mi s-a dat. Ce dacă-i scris c-o să mă lepede viața, prea repede, ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit. Ochii mei vii prind iar să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
să o poarte , modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forță , către lumina viitorului. Viitor care , din păcate, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu !), e normal (!), inaccesibil aproape majorității copiilor de țărani. Totuși, să nu ne întunecăm!!! Soarele rațiunii , încă, este deasupra orizontului ! Soarele rațiunii și al speranței : Doamne-ajută ! - Trăind în mediul rural , cum reușiți să țineți pasul cu toate noutățile pe plan cultural și literar ? - Pentru mine, viața la țară nu este o întâmplare. O obligație
ADDENDA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365874_a_367203]
-
de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci/ În sfânta-apoteoză-a morții reci.” Octavian Goga a crescut
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
își luă rămas bun de la ei și de la Nadejda, și porni grăbit la drum, căci se cam lăsa înserarea, iar el avea mult de mers. Plecă deci, la drum. Dar nici nu merse o jumătate de ceas, când văzu cerul întunecându-se și vântul începu să sufle puternic și rece. Era vreme schimbătoare primăvara, când iarna nu ceda ușor din puterea ei, încercând să se întoarcă. Artemie mai văzuse astfel de zăpezi târzii, așa că-și vedea de drum. Doar că furtuna
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
are vreme să se gândească la putința învierii. Inima ei e copleșită de lipsa celui care o mântuise. Deodată, în fața ei, apare un om, stând în picioare și vorbindu‑i: „Femeie, pentru ce plângi?” Ochii ei obosiți de plâns și întunecați în lacrimi, nu‑L recunosc pe Cel Înviat. Ea crede că este grădinarul... Dar Iisus o cheamă, cu glasul blând și plin de dragoste: „Maria, mergi la frații Mei și le spune...” Atunci ea Îl recunoaște și cuprinsă de o
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
galbene, doar cu pufușor în loc de pene. Încet-încet, veni și seara. Adună în sticlă niște cărbune de la o cioată proaspăt arsă, adăugă apă în sticlă, să aibă ce arăta mamei acasă. Greu, cam greu, se lăsă seara. Mai așteptă să se întunece de-a binelea. Când stelele răsăriră pe cer, se ridică din ascunzișul lui și porni fără grabă spre casă. Abia ce intră spășit în odaie, că mama se bucură mult de întoarcerea băiatului ei din drum lung, rostindu-i cuvinte
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
celei de a doua cărți „Sub aripa neagră a războiului”. I-a unit, și aici, rigoarea și exigența, pentru a da viață unei creații atractive și de mare rezistență. Paginile cărții „Sub aripa neagră a războiului” încep o dată cu debutul evenimentelor întunecate din toamna anului 1940. când s-au petrecut persecuții și masacre ale evreilor. Până în acest moment viața evreilor era identică cu cea a localnicilor, aceeași viață de familie, de muncă, de implicație în evenimentele țării, de bune relații interumane, de
VĂZUT DE ELENA BUICĂ de ION IANCU VALE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365984_a_367313]
-
fost decorați în lupte pentru apărarea țării. Intelectualii evrei făceau parte din elita intelectuală, iar în comerț erau renumiți. Domnea pacea și buna înțelegere în toată țara. După ce am intrat în alianța cu Germania, țara noastră a trăit un capitol întunecat din istoria ei. Având la bază motive politice ori propagandistice s-au creat multe suferințe cetățenilor români de etnie evreiască... Autorul s-a dovedit a fi un analist fin al acelor ani care s-au transformat într-o perioadă de
VĂZUT DE ELENA BUICĂ de ION IANCU VALE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365984_a_367313]
-
Îl iubea la fel de mult cum o iubea și el. Trăiseră amândoi cu această dragoste reciproc-nestăvilită, iar sentimentele s-au adâncit mai ales de când ea acuzase dureri de cap tot mai dese. E adevărat că în ultimele zile suferința i-a întunecat privirile, că ochii nu o mai ajutaseră deloc să vadă lumina zilei, că era cu nervii îngropați în tortură, dar iată că azi renăscuse, azi vedea soarele în toată splendoarea lui, simțea cum căldura și strălucirea lui o cuprinsese în
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
din subtextul nescris al versurilor: «Suflete al meu, încearcă, rogu-te, să trăiești în pace aprigul război dintre cele două chemări care te dispută cu forțe relativ egale: ale raiului bucuriilor care te luminează și ale chinurilor iadului care te întunecă!» Câștigul este această veșnică încercare, pentru că aparenta reușită faptică e iluzie. Câtă risipă de viață face viața pentru aceasta! Oare de aceea e veșnică, veșnicindu-ne încercările și întrebările? La naiba răspunsurile! După ce le-am avea, ne-am plictisi, adică am
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
cu care autoarea vorbește de lucruri grave. Născută „moartă“ și „înviată“ de tată - cum aflăm din carte -, într-o familie cu opt copii, ce se zbate cu felurite greutăți, Titina Nica Țene s-a confruntat cu toate problemele ce-au întunecat parcursul existențial al generației din care face parte. Însă de nicăieri nu răzbate vreun zvon de bocet, ori vreo notă frizând autocompătimirea. Dimpotrivă, rememorarea traduce înțelepciunea îngemănată cu mirarea copilărească, maturitatea deplină împletită cu ironia subtilă, astfel că evocarea primilor
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
Pe de altă parte, dacă ne facem obicei să ne rugăm din toată inima pen-tru vrăjmași și să-i iubim, pacea va rămâne totdeauna în sufletele noastre. Dar dacă disprețuim pe fratele nostru sau dacă-l judecăm, mintea noastră se întunecă și pierdem pacea și îndrăzneala la Dumnezeu. Reporterul: Totuși, parcă după 1989, s-a înregistrat o creștere neașteptată a neînțelegerilor și a conflictelor dintre oameni. Cum am spune noi, în mod creștinește, vrăjmășia a luat proporții uriașe, nu numai între
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA DE VRĂJMAŞI? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365298_a_366627]
-
din urmă apucase să-i relateze o parte, nici nu avea cum să le rețină pe toate, din înjurăturile și măscările ce fuseseră adresate calității lui de tablagiu. A fost îndeajuns ca mintea subofițerului, sosit în ajutorul colegului, să se întunece. Această stare i-a fost accentuată aflând că la revoltă au luat parte și soldați din subordinea sa. Nici pe de parte nu se aștepta la așa ceva. A hotărât să-i pedepsească drastic. A ordonat încolonarea și pornirea în marș
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
care așteaptă cu nerăbdare liberarea. Dacă sunt intransigenți cu ei nu o fac decât pentru o tresă în plus, urmată de o permisie. Nu știe că proaspătul caporal Robert nu-și dorește liberarea, nu știe că acestuia i s-a întunecat mintea la primirea înștiințării că nu poate urma școala de subofițeri întrucât nu are la bază liceul. Caporalul Robert gândește că vinovați sunt toți cei care au absolvit liceul în timp ce el a trebuit să muncească ca hamal în depozitele și
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
sorții, a surâs mai întâi ca mai apoi, la sfârșit, să râdă în hohote. Norocul s-a metamorfozat într-un copac crescut în ograda moșului și a babei. Una din frunzele copacului a început să crească peste măsură, umbrind, apoi întunecând sărăcia sărmanei familii. Nevoia de lumină dar mai ales curiozitatea, l-au determinat pe moș să urce în copacul ce părea o adevărată pacoste. Ajuns pe frunza cu pricina mare i-a fost mirarea văzând belșug cât nici nu ar
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
lacrima durerii. Și să fiu izvor de rouă, Să aduc o viață nouă, Mult mai pură și bogată, În lumină răsfățată. Dar a fost să fiu doar floare, Să mă ofilesc în soare Și la umbra unui nor Să mă-ntunec și să mor. Elena Trifan Referință Bibliografică: FLOAREA DINTRE CRINI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FLOAREA DINTRE CRINI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365437_a_366766]
-
secerat de rafala scurtă pornită din armă, moment în care ucigașul s-a simțit ca lovit cu leuca în cap neputând înțelege resortul ce l-a determinat să apese trăgaciul. Mintea i-a luat-o razna. Ochii i s-au întunecat. Șiroaie de lacrimi s-au pornit ca pentru a-i limpezi. O goană nebună a pus stăpânire pe el. Tufișurile întâlnite în cale dădeau să-l cuprindă, să-l rețină aproape de locul faptei. Nu putea crede că ceea ce s-a
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
august 2012 Toate Articolele Autorului I D I L Ă Vizibilă, simplă, dar tristă Idilă, Tu porți Desfrâul cu tine zâmbind Și ești o paiață și ești infantilă, Tu treci, sentimente strivind. Când vii, pari o zână frumos parfumată Și-ntuneci rațiunea cu farmecul tău, Când pleci, o furtună de lume uitată, Lăsând amăgiri și părere de rău. . . Tu ești, precum clipa, mereu trecătoare, Nu legi două inimi pe veci Și ești ca o frunză, căzând pe cărare, Sub negura toamnelor
IDILĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365574_a_366903]
-
când visul pâlpâie abia tresar la gândul c-am ucis menirea mea norocul... Zadarnic caut umbre în copacii goi și-n frunzele jelite doar de ploi o oază... zadarnic... Când toamne se răresc în gând și gândul pâlpâie abia mă-ntunec blând - că-n urma mea cresc noi lăstari pe-același drum spinos... Când toamne umbre, ploi, menirea și norocul vor fi ucise... pământul temniță va deveni cu ușile deschise, deschise... din ciclul ( poeme becartiene) 12 oct. 2010 Referință Bibliografică: Când
CÂND TOAMNE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365123_a_366452]
-
eu trăgând de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. La un moment dat, s-a simțit ca o boare, o senzație de răcoare și luciul apei începu să se încrețească. Culoare dintr-un albastru de cleștar începu să se întunece. Barca începu să danseze din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat din prima dată ce se întâmplă, fiind preocupat cu ridicarea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când am ridicat ochii spre orizont am văzut
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]