9,278 matches
-
se schimbă ceva în ierarhia îngerilor, arătarea aducând mai mult a Satan decât a Dumnezeu. Dar toți cedară mulțumindu-se cu explicația că e o boală. Toți fuseseră atrași în tunel. Peste miliarde de capete descoperite, un înger uriaș, Îngerul întunecat, păzea turma de oameni sălbateci. Gândeau că dau ultima fărâmă de umanitate. Se vede clar că era Ultima Judecată. Nu se hotăra cum să se împartă sufletele. Erau miliarde de bile pe masa Universului iar spiritele băteau tactul: tic-tac, tic-tac
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Poetul s-a născut în anul 1850, la Ipotești. Era un copil firav, dar armonios dezvoltat; mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte la ceafă, fața ovală cu frunte lată, ochii mari și negri, chipul său era puțin întunecat, dar rumeneala obrajilor săi îi lumina fața. Era un copil melancolic. Îi plăcea să învețe, însă cel mai mult îl atrăgea natura cea care, mai târziu, avea să-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura: buciumul stânelor, izvorul cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vieții. Magda Geană, clasa a VI-a B Floare-de-colț Să mă ierți, viață, pentru că n-am știut să zâmbesc. Să mă ierți că am lăsat frunzele să ruginească și le-am strâns cenușa. N-am știut sa trăiesc lumina lor întunecată. Uită-mi tăcerea primei dimineți când am privit în jos. Atunci mi-ai dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării. Se Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite. Ochiul de artist al domnului Húsvágó observă pe sticla neagră a ferestrei conturul fosforescent al unui trup de femeie cu două mari crizanteme sângerii În locul sânilor. Se Întoarse și se Îndreptă spre poartă. Călca greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
conform observației lui Updike din Centaurul: „În substanța plasmică nu există nici o rațiune intimă pentru ca viața să se sfârșească vreodată. Citat din memorie. Forma nu este decât o metaforă a morții: limita extremă. Reflecțiile sale nu depășeau În greutate umbra Întunecată a arțarilor care plutea pe apa albastră-verzuie a lacului, sfâșiată, din când În când, de câte un pește zburător În căutare de oxigen. Și nici măcar cugetarea americanului. De tinerețe, e drept.” De fapt, Încerca să facă și altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suprafața nu Îi aparținea decât cu totul Întâmplător și doar pentru o perioadă de timp. Cândva, altcineva va semăna cu un nud de Modigliani, Îi spuse el șoptit, la ureche. Și ochii tăi vor fi Într-o zi două mari, Întunecate păpădii, veni neașteptat răspunsul ei, ironic, cu acest vers din Ion Mircea citit din Întâmplare Într-un număr de colecție al Echinoxului. Ea stătea pe spate, el, de-a lungul ei, ca un dig, sprijinit Într-un cot. 13. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de mână. Arăta un bec ce se aprindea și se stingea într-o încăpere întunecată. Doar atât. Am derulat cu viteză înainte și-am luat-o de la capăt de câteva ori, doar ca să fiu sigur, dar nu apărea nimic altceva în afară de un bec aprinzându-se și stingându-se și iar aprinzându-se și stingându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să pășesc pe apa din ideea unei podele, din conceptul unui lichid omogen, din nesfârșitele lui valuri reci de asociere și istorie. Totul era întunecat și negru, cu excepția verdelui slab al Stelei Polare. Nu mai exista nici un contur, nici o siluetă a bibliotecii și-a spatelui televizorului răsturnat, doar eu călcând apa, singur în mijlocul acelei vaste și fundamentale forme conceptuale; conceptul ca mediu, cu propriile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile de cale ferată. Î: Ce este Comitetul de Explorare a Ne-spațiului? R
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Se pare că ai pierdut noțiunea timpului, dragă, așa că ți-am adus ceva în cameră“ - jos, la recepție. Am ieșit din clădire cât de încet am putut. Strângând bine pelerina în jurul trupului împotriva din cauza vântului năprasnic, am pornit pe aleea întunecată, îndreptându-mă spre bancă. Pentru a-mi scoate din minte Fragmentul becului, am început să trec în revistă diversele sisteme ale Primului Eric Sanderson de dobândire a corespondenței altor oameni. N-am avut niciodată șansa de-a le pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Tot mi se pare că două camere sună mai confortabil. — Mda, ei bine, confortul nu e totul. Amurgul făcuse aproape loc nopții când am trecut pragul hotelului Willows, ultimele tonuri de galben și portocaliu fiind șterse de albastrul tot mai întunecat. Ieșisem să caut sacul de dormit în jeepul galben în timp ce Scout încerca să-l ia pe Ian de la Tușa Ruth. O avertizasem că nu era o mișcare inteligentă, asta dacă nu voia să arate ca și când s-ar fi automutilat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bucurându-mă de faptul că toate întrebările vor trebui să aștepte până mâine. Îmi permiteam să mă prefac că sunt normal. Măcar pentru o noapte. Pierdut în gânduri, m-am apropiat foarte mult de jeepul galben înainte să văd silueta întunecată care stătea lângă el, fumând. Am tresărit și-am dat să mă las la pământ, dar chiar în timp ce-o făceam, era prea târziu. — E bine? M-am îndreptat de spate. — E bine, am răspuns. — Tocmai am terminat. Merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zâmbitoare pe degetul mare de la picior. TREI Ceea ce vedem în fața ochilor nu e decât o mică parte din lume. Suntem obișnuiți să ne spunem că asta e lumea, dar nu-i deloc așa. Lumea reală este un loc mult mai întunecat și mai adânc, și mare parte din ea e populată de meduze și alte lucruri. Haruki Murakami 18 Hip-hip, ura! — Trezește-te și bucură-te de viață. Haide, ridică-te. Visam plaje. Nisip galben, rânduri de umbrele albe, mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru o sumă mai mare decât contravaloarea șederii mele. Mă simțeam cât de cât ușurat că Ruth și John vor înțelege; eu și Ian ne luam zborul spre primele linii ale frontului. Scout se uita fix pe geamul lateral. Copacii întunecați și bordurile mizere treceau pe lângă noi în lumina intermitentă a felinarelor stradale. Să conduci la primele ore ale dimineții face ca totul să devină o parte a aceluiași întreg oniric; mințile puținilor șoferi trecând în derivă de la una la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vopseaua prin șmirgheluire. Oricât de enervantă ar fi fost, fata de lângă mine nu era o persoană ca oricare alta. Cântând, bătând toba pe genunchi, Scout era o forță, o mică și puternică undă de energie care se mișca prin lumea întunecată dinăuntrul bătrânului meu jeep galben. M-am întrebat dacă pe o fată care cânta și bătea toba pe genunchi în felul acela o putea opri ceva. După Happy Mondays urmă Fun Lovin’ Criminals, după care veni Gary Numan, care lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în timpul uneia dintre aventurile noastre subpământene, informația asta se află în arhivele lor, undeva. Într-o cutie de sticlă, probabil, prevăzută cu o etichetă de identificare. Ceva din ceea ce spunea făcu un vechi reflector industrial să se aprindă în cotloanele întunecate ale minții mele, dar era mult prea în spate, prea departe ca să-l pot distinge. Dându-mă bătut, am zis: — Credeam că tu, practic, nu ești membru al comitetului. Dacă au într-adevăr un - m-am simțit puțin prost s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umărul, într-un gest de susținere. — Ce e? am întrebat. — Dacă vrei să ți se întoarcă bumerangul, mai întâi trebuie să-l arunci. — Dar. Dacă vreau să-mi păstrez bumerangul și nu să-l... pierd într-o gaură mare și întunecată? — Aruncarea și întoarcerea este bumerangul, căposule. Fără partea asta, nu faci decât să târâi după tine un băț îndoit. Am zâmbit. — Ei, cine te-a făcut așa deșteaptă? — Mmm... Gândindu-se la asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sub pământ, zilele se măsoară după ceas. Dimineața târzie face tic-tic și devine după-amiază devreme care face tic-tic și devine după-amiază târzie și noi continuăm să străbatem tuneluri, să urcăm și să coborâm scări, să ne îndreptăm lanternele spre spații întunecate, plate, cu tavane joase, croindu-ne drum printre ziare vechi și conserve goale și lucruri aruncate la voia întâmplării. Locuri și spații veniră și se duseră. Coridoare de serviciu, tobogane de acces, jgheaburi de inundație, o veche fabrică unde razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]