7,848 matches
-
să fie așa, nu e grav, vă rugăm, nu e grav. Ceva mai târziu, În dormitor, stăteam pe patul lui, nu mai avea nimic, era Întru totul normal, se juca cu un glob În care era zăpadă falsă. Stătea și Învârtea globul cu susul În jos, și Înapoi. Mami și tati erau la fereastră, ne observau, și l am auzit pe tati zicând: Nu putem să mai stăm mult, avem mult de mers cu mașina și pe urmă mai e și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pereți zugravul. Alexe o aproba în tăcere, el își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a făcut, n-a făcut, de-acum tot aia e îi răspundea în gând femeia. Mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple și asta și o cuprindea starea de bine, scăpa farfuria din mână în timp ce-o învârtea prin apa leșioasă din ligheanul de vase, zâmbea, știa că n-o vede nimeni ce face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai fac părinții, fratele, sora. Bine, bine, așa deci, spunea fără să fi ascultat vreo vorbă. Așa deci. La masa de seară, în timp ce mama schimba farfuriile rosti rar: Când consideri că te-ai repauzat de ajuns după efortul depus? Carmina învârti furculița în mână și întrebă înțepat: De ce mă întrebi? Mă gândeam că ar trebui să te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se învârtea pe loc ca un titirez, simțea ceva nedefinit, undeva, pe aproape, foarte aproape, dar nu reușea să deslușească ce anume. În final se desconcentra total, abandona. Citea la întâmplare, autori clasici și autori moderni, fără să aprofundeze, fără să zăbovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
viteză chiar, dar vai, ce folos, nu era decât o hărțuială, o încercare de împăcare cu propria sa conștiință. Ședea acolo, sub cupola fierbinte a veiozei, insensibil la cele ce se petreceau în spatele său, încerca să găsească argumente și contraargumente, învârtea între degete o piuliță, un transformator, voia să știe dacă greșise atunci când apelase la cumnatul său, rudă la rândul lui cu directorul de la poștă și reușise să-și instaleze telefon la numai două săptămâni după ce primise apartamentul, de ce săvârșise, procedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi vrut să folosească tonul acela malițios. Și asta îți este suficient? Ești acum mulțumită? Nu știu dacă sunt mulțumită, aș recunoaște mai degrabă că nu sunt, dar vezi, milioane de oameni se duc la serviciu, se întorc, se învârt prin casă, mai fac una, alta și seara abia așteaptă să apese pe comutator, gata, am terminat și ziua asta, alta la rând. Eu nu vreau să ajung aici, să închid lumina și să mă reped orbește în așternut, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o parte și alta și se închipuia cu mintea în cine știe ce loc? După aerul epatant de mulțumire, afișat de sora ei, se părea că era satisfăcută și i se părea că realizase chiar foarte multe la vârsta lor. Așa cum se învârteau roțile mașinii ce-i ducea către casă, la fel de grăbit, imposibil de stopat cu forțe puține, s-a petrecut și căsătoria dintre Ovidiu și Carmina. În duminica aceea, după ce se întorseseră din orășelul Carminei, seara, aflați tot împreună, Sidonia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frumoase și s-a repezit la frigider unde pusese la rece o sticlă de șampanie. Știți cum se urează unor tineri care se căsătoresc? i-a întrebat el. Ei, bine, casă de piatră, casă de piatră, piatra înseamnă trăinicie. Se învârtea agitat în jurul sticlei, Ovidiu, Sidonia, Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poți lecui de o dragoste numai înlocuind-o cu alta... Nu-i plăceau femeile învinse, pline de langoare, cu expresie de câine bătut pe figură. Auzi, și pentru cine să suferi, își spuse ea exasperată, pentru un titirez care se învârte după cum bate vântul. N-am absolut nici o contribuție, îi mărturisi bărbatului, strângându-și în mâini poșeta. Sunt convins! Până la sfârșitul părții a doua nici unul nu mai făcu nici o mișcare, parcă erau făcuți din piatră. Dar în acea anchilozare era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi intră pe ușa blocului, se opri în fața cutiilor poștale. A ei era goală, bineînțeles, cine să-i scrie și despre ce? În lunile din urmă nu primise decât citațiile de la tribunal și avizul telefonic. Atât. Ar fi vrut să învârtă cheia în broască și dintr-odată să-și amintească de problemele ei multiple, studii, lecturi, corespondențe. Dar când pătrunse în hol știu că o așteaptă aceeași lâncezeală ca ieri, alaltăieri, ca în toate zilele din urmă. Din cauza ploii, a vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe chip o frumusețe statuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu armele minții. Telefonul sună după cinci zile. Dimitrie venise cu probleme de serviciu în oraș și era gata să-și împlinească promisiunea, dacă nici ea, Sidonia Trofin, nu avea nimic împotrivă. Femeia îi răspunse reținut, erau copii acasă, se învârti în jurul cuvintelor până când reuși să se înțeleagă asupra locului unde urmau să se întâlnească. Își îmbrăcă o rochie foarte largă în poale, puțin mai lungă decât rochiile ei obișnuite, asta îi dădea o notă de eleganță aparte, știa bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două zile sterpe când "știuse" că vine, se îmbăiase, se parfumase, își masase obrajii, își aranjase cu ondulatorul vârful la păr, cu respirația accelerată, tot mai speriată că el va veni înainte de a isprăvi ea pregătirile, că va auzi cheia învârtită în broască, în timp ce va sta întinsă pe pat cu ochii acoperiți cu pansament, sub infuzia de tei ce-i atenua cearcănele, o va găsi așa cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu simțeam pacea bând din cafea pe stradă și fumând cu rucsac în spinare și cu senzația că se întâmplă ceva, că oricum e ceva, cu cineva care, voi vedea eu cine. Cezar, regizorul care de 3 zile tot se învârte în viața mea, decent, el vrea indecent, intangibil eu, distant adică, fără de, prima oară după un lung șir de îndrăgostiri când am forțat, greșit! Prima oară când cineva vine spre mine eu nefăcând nimic, mă cheamă la cafea, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
azi și realizez că am trecut pe lângă explicația asta ca și cum nimic, dar CUM poate fi o întrebare la care el nu a răspuns încă sau CUM, o imagine de înger așa cum este seducător de o frumusețe care te îneacă, te învârte te face să te pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am la dispoziție o casă cu piscină în Beverly Hills. — Doamne sfinte! — Dar la ce-mi folosește succesul dacă n-am cu cine să-l împart? strigă Șam cu un patetism teatral. Trăiesc singur cuc la ferma mea supermodernă, mă-nvârt de colo colo prin camerele puștii, pășesc pe covorul pufos, ascultând ticăitul pendulelor, și aștept să sune telefonul. — Adineauri ai spus că ești prea ocupat ca să ne faci o vizită, i-o întoarse Eleanor. — Sunt și ocupat, și singur. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu avea microfon. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
încă mai cerne din cer. E foarte frig dar nici unul dintre cei trei copii nu simt asta. În cameră e liniște. Toți trei se gândesc cu neliniște la ziua de mâine. Irina stă cu ursulețul ei în brațe, Alin se învârte nervos prin cameră, iar Adrian repetă obsedant: ,, Mâine e ziua mamei ...”. Darul copiilor Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
visul acela fermecat. Raluca Mocanu, clasa a IV-a C Podgoria hușeană De pe Dobrina, de la Podgoria de Sus începe să ți se desfășoare un peisaj de o rară frumusețe, mai ales toamna, care te obligă să-l admiri. Imaginile se învârt după cum merge trenul, lent sau în plină viteză prin serpentinele făcute parcă înadins ca oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri îi strângea dureros lăbuța. Un soare blând îi lumina pentru o clipă ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel cu ochii de faianță. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viață, Îngână nedumerit Gheretă, da' la ce servește, asta-i Întrebarea, dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu. Stai să vezi! Pentru a se face cât mai ușor Înțeles, Dionisie Începu să se Învârtă În jurul mesei, cu mâinile la spate, cu privirea când În tavan, când la cratițe. Târșâitul egal al papucilor săi de casă era cu un ton mai jos decât tânguirea mâncărurilor de sub capace. Mulțumit parcă de ce auzea, Precup continuă: Știrile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]