3,639 matches
-
și plictisindu-mă de atâta stat locului, m-am apucat să-mi admir ciorapii albi ajurați și să număr găurelele din împletitura lor. Lucrul acesta cerea ca tot trupul meu să se înghesuie sub bancă și să mă facă invizibilă învățătoarei care ne explica atent, curgător, ce ne așteaptă mai departe. Am fost certată și dată afară din clasă. Am plecat acasă plângând, fără să mai aștept să vină bunica să mă ia. Acasă m-a așteptat altă urechere. Până la urmă
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
satului meu natal Petia, datorită profesoarei Mihaela MURARIU ai cărei părinți sunt din acest sat, dar a și funcționat ca profesor de limba română aici la școala din Petia. De fapt acest volum este realizat pe scheletul unei lucrări a învățătoarei Maria RĂDĂȘANU, fiică a acestui sat. De fapt cine era Maria RĂDĂȘANU? Nu vreau să supăr autorul lucrării, însă despre autoarea în sine a Monografiei satului Petia se vorbește extrem de puțin. Doamna RĂDĂȘANU, fiind fiica Aristicăi AILINCĂI, proprietară a multor
PETIA SATUL MEU NATAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359853_a_361182]
-
apucase să-și termine desenul, pe care-l avea ca temă pentru a doua zi la școală. Șterse cu grijă o linie care i se părea mai tremurată, adăugă încă două, trei tușe și în sfârșit îl privi cu mulțumire. Învățătoarea, cu toată exigența pe care o manifesta față de ea, mai ales de când făcuse imprudența de a-și arăta și de a-și apăra propriul punct de vedere, nu ar mai fi avut ce să-i reproșeze. Dar nici Arina nu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
să o contrazică și lucrurile păreau să fi intrat într-o aparentă normalitate, chiar dacă, Arinei, nedreptatea făcută i se părea de neuitat. Își amintea totul, de parcă se petrecuse doar cu o zi în urmă. Observase de mai multă vreme, că învățătoarea îi sancționa prompt orice greșeală cât de mică și-i scădea nota, cu mult mai mult decât o făcea când era vorba de celelalte eleve. Așa că, odată, când, la ora de limba română, una dintre elevele mereu notată cu „foarte
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mai mult decât o făcea când era vorba de celelalte eleve. Așa că, odată, când, la ora de limba română, una dintre elevele mereu notată cu „foarte bine” se exprimase incorect, fără ca greșeala ei să fi părut a fi observată de către învățătoare, ea ridicase repede mâna ca să o corecteze, bucuroasă că știe și așteptându-se chiar și la o laudă. Însă nici nu terminase bine ceea ce avea de spus, că putuse observa cu uluire, cum pe chipul învățătoarei se conturase o expresie
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
a fi observată de către învățătoare, ea ridicase repede mâna ca să o corecteze, bucuroasă că știe și așteptându-se chiar și la o laudă. Însă nici nu terminase bine ceea ce avea de spus, că putuse observa cu uluire, cum pe chipul învățătoarei se conturase o expresie acră, după care aceasta o întrebase cu un ton ironic, cum își poate închipui că tocmai ea, „o lipoveancă”, poate cunoaște limba română, mai bine decât colega ei - „româncă” - accentuase ea cu asprime în voce și
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
i arate. Nu se omora mezinul cu cartea! Nu‑i plăcea să meargă la școală. Prima clasă primară a fost un chin pentru el și a trecut în clasa a doua destul de greu. Nu știa el că, la vremea aceea, învățătoarea nu avea voie să lase repetenți la sfârșit de an! În ultimul an de liceu, Gabriel a scăpat de naveta chinuitoare. Vasile a descoperit că are un cunoscut în capitală, fost camarad de militărie. Nu știa precis cu ce se
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
recunosc, mă depărtam ușurel de disciplinele științifice. Tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu era mulțumit, având o moștenitoare a talentului său literar. Eu am fost singura dintre cei cinci copii ai săi înclinată spre literatură. Mama, care mi-a fost învățătoare, spera să mă preocup și de matematică, științe ale naturii, știind că voi avea nevoie să mă descurc mai apoi la examene. Așa că, de voie, de nevoie, am învățat bine și la materiile care mă atrăgeau mai puțin. Îmi plăcea
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
matematică, științe ale naturii, știind că voi avea nevoie să mă descurc mai apoi la examene. Așa că, de voie, de nevoie, am învățat bine și la materiile care mă atrăgeau mai puțin. Îmi plăcea să o ascult pe buna mea învățătoare, fermă de altfel, nu puteam să o dezamăgesc. Cum îmi amintea uneori: „tu să fii un exemplu!”. Și eu așa voiam să fiu și chiar să devin ca ea dăscăliță. Încă din anii de gimnaziu compuneam poezii. Le ofeream colegelor
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
pregătite special pentru această paletă socială rămasă mult în urmă datorită abandonului. Au avut posibilitatea, astfel că, unii din beneficiarii mei să poată recupera rapid mai multe clase prin această oportunitate, mai ales că aveau șansă de a cunoaște direct învățătoarea ce ii testa la/pentru examenele necesare, echivalentul unui an de materie. Astfel, am avut și copii ce au recuperat doi ani într-un singur semestru. S-ar spune că dacă s-a prevăzut ajutorul printr-un proiect social, apoi
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
care se dorea a fi, acum, regina. Natalița, cea mai mica din cei șapte frați, își făcuse lecțiile. Nu era ea strălucită la carte, dar era conștiincioasa și, acum, tocmai se gândea ce compunere să facă pentru mâine la scoala. Învățătoarea le-a spus să facă fiecare după cum îl taie capul și se tot gândea, se tot gândea, ronțăind creionul în gură. Toader, stăpânul casei, truditor de țarina și iubitor de animale, stătea întins pe o lavița. Cu ochii țintă în
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
mulțumire. În timpul liber umblam prin lada de zestre a mamei în care erau grămădite multe amintiri, printre care și moțul meu de copil de la botez, legat cu o fundă roșie, alături de cel al fratelui. De Ziua Eroilor ne punea doamna învățătoare să ne îmbrăcăm frumos, făceam serbări, spuneam poezii, ne scotea în plimbare la pădure, ne explica rostul monumentului cu vultur din mijlocul satului. După amiezile, îmi mai petreceam timpul liber pe la primărie, funcționarii plecau care încotro, omul de serviciu așijderea
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
ras cât am putut de tare de pe crucea Domnului. Să se învețe minte că nici acolo nu este loc pentru el. Altădată, la o denie, ascultam slujba în genunchi și în fața mea stătea Fițica, domnișoară în toată regula, fata doamnei învățătoare, care avea un coc dichisit din cozi împletite, ca un disc de telefon. Nu știu ce imbold diabolic m-a împins și am apropiat lumânarea de el, iar părul a început imediat să sfârâie arzând. M-am trezit suflând în reprize scurte
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
făcut o medie e dificil, dar e departe de această cifră. - Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru matematică? - Am participat la olimpiade începând din clasa a cincea. Pasiunea pentru matematică mi-am descoperit-o în ciclul primar și datorită doamnei învățătoare, care punea foarte mult accent pe matematică și aprecia acest obiect de studiu. Apoi a venit dorința de competiție, care m-a împins să particip la diferite concursuri, pentru că până în clasa a cincea nu erau olimpiade, erau concursuri. La clasele
„Acum este momentul să învăț mult pentru a clădi o carieră de succes” () [Corola-blog/BlogPost/338679_a_340008]
-
două degețele egal trei căsuțe, indiferent de dimensiunile copilului. Un timp a fost liniște - lucrurile păreau să meargă cum-necum de la sine. Apoi, în preajma sărbătorilor, Inbox-ul e-mailului personal a explodat. Subiectul de maximă importanță, cu semn de exclamare roșu - Cadoul Doamnei Învățătoare. Timp de o lună și jumătate am primit în medie cam douăzeci de e-mailuri pe zi: cât, cum, ce și de unde? Toate aceste întrebări aveau un singur răspuns: obiectul destinat celei care are în grijă educația copiilor noștri. La
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
doua întrebare: ce facem cu banii, ce cumpărăm? „De suma asta se poate lua și o canapea” - a remarcat un părinte mai hâtru. Chiar așa, a răspuns altul - nu-i o idee tocmai rea. „E cineva mai apropiat de doamna învățătoare, cineva care îi cunoaște casa și poate aprecia dacă un asemenea cadou ar fi binevenit?” „Haida-de, poate nu-i place”, a răspuns același glumeț. „Păi luăm ceva de bun-gust”. „Definiți, vă rog, bunul gust” - a replicat altcineva. Și discuțiile au
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
doamnei un plic. Și că acel ceva a fost oferit în mare secret - sigur nu la cancelarie. Interesul unor părinți pentru acest subiect a rămas constant pe parcursul celor patru ani de ciclu primar, în timp ce interesul altora a scăzut pe măsură ce doamna învățătoare se dovedea a fi o mamă bună pentru unii copiii și un tată vitreg pentru alții. Unii părinți au scăzut cu de la sine putere suma licitată de forul conducător al clasei (chiar și eu mi-am arogat acest drept), în timp ce
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
tot respectul pentru părinții din ultima categorie. Și recunosc că nu am avut curajul lor: am bănuit mereu - și la un moment dat am avut și confirmarea - că lista cu cine-cât a cotizat ajungea de fiecare dată și la doamna învățătoare. La avizat. FYI (For Your Info) - cum se spune în limbaj de corporație. Și am sperat prostește în tot acest timp că al meu copil nu va rămâne la nesfârșit pe lista oilor negre. Copilul, la rândul lui, a sperat
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
Your Info) - cum se spune în limbaj de corporație. Și am sperat prostește în tot acest timp că al meu copil nu va rămâne la nesfârșit pe lista oilor negre. Copilul, la rândul lui, a sperat și el că doamna învățătoare va pricepe într-un final că dacă cere lămuriri la ore este pentru că vrea să înțeleagă și nu pentru că e neatent, dacă povestește ceva din ce a citit în completarea lucrurilor spuse de doamna învățătoare la lecție este pentru că vrea
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
sperat și el că doamna învățătoare va pricepe într-un final că dacă cere lămuriri la ore este pentru că vrea să înțeleagă și nu pentru că e neatent, dacă povestește ceva din ce a citit în completarea lucrurilor spuse de doamna învățătoare la lecție este pentru că vrea să împărtășească și să discute, nu pentru că e obraznic, dacă aleargă în pauze e pentru că pur și simplu nu poate sta nemișcat timp de patru ore într-o bancă incomodă - și dacă într-un final
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
Cum spuneam, nu mai știu care a fost primul cadou, dar îl țin minte clar pe ultimul, cel de clasa a IV-a, oferit la finalul unei serbări memorabile: câteva mame plângeau în colțuri, înduioșate de iminenta despărțire de doamna învățătoare, o alta (gravidă și cu un bebeluș în brațe, care molfăia o țâță) privea într-un punct fix, în timp ce câțiva tătici harnici filmau reprezentația copiilor, înșirați în fața tablei - mutră lungă și plictisită în 32 de variante. Cât despre reprezentație, aceasta
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
într-un punct fix, în timp ce câțiva tătici harnici filmau reprezentația copiilor, înșirați în fața tablei - mutră lungă și plictisită în 32 de variante. Cât despre reprezentație, aceasta s-a rezumat în totalitate la cântece și poezii despre, cu și pentru doamna învățătoare - despre eforturile din timpul celor patru ani, despre dedicarea de care a dat dovadă, despre dragostea cu care i-a îndrumat și apreciat pe toți etc. etc. etc. Nimic despre eforturile de zi cu zi ale copiilor, despre bucuria - sau
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
căreia s-a ascuns - timid și mult mai subțire de data asta - un plic. Nu mai știu titlul cărții, dar n-am nici cea mai mică îndoială că a fost un cadou inspirat: de vreme ce școala era despre și pentru doamna învățătoare, „minunile ascunse între filele cărții”, oricare ar fi fost acestea, erau cu siguranță binevenite.
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
al curții singură, singurică. Pe atunci nu se obișnuia să se facă mare sărbătoare în prima zi de școală, părinții nu se înghesuiau cu odraslele lor să facă ”sluj ” în fața cuiva... Mama m-a adus, m-a dat în grija învățătoarei despre care se știa că va duce clasa mea și a plecat la treabă. Stăteam în curtea școlii și începusem să plâng, când am fost observată: ”A, Nina, am uitat că tu ești scrisă Raisa Gonța. Vino...” Așa am aflat
LA ORIGINI ( FRAGMENT DIN CARTEA PAGINI BASARABENE) de NINA GONŢA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340272_a_341601]
-
în curtea școlii și începusem să plâng, când am fost observată: ”A, Nina, am uitat că tu ești scrisă Raisa Gonța. Vino...” Așa am aflat eu că nu sunt Nina. În acte, căci tot Nina rămăsesem pentru toți. Copiii și învățătoarea, de fapt tot satul îmi spuneau Nina, iar documentația școlii avea o elevă, Raisa, de care am uitat până și eu. La școala pedagogică eram patru fete din același sat și toate îmi ziceau Nina, așa că, iarăși, până și profesorii
LA ORIGINI ( FRAGMENT DIN CARTEA PAGINI BASARABENE) de NINA GONŢA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340272_a_341601]