14,879 matches
-
siguranță decât poetul, dar din cauza stilului prețios se încurcă în cele din urmă în propria ei retorică, agasându-l sau amuzându-l pe cititor (în funcție de starea de spirit a acestuia): „Ca un minotaur care se învinge, poetul trece prin schiță învățături către un locutor - eul, embrion în stare oximoronică, pe care îl comunică - excomunică pe fond mistic.“ Vasăzică, un poet care târcolește după soartă este un embrion în stare oximoronică. Așa o fi. Dar ce legătură are asta cu poezia? Jocul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
derulat în iureșul autostrăzilor, Daniel n-avea timp pentru trecerea în revistă a vieții sale. Istoriile trăite, din care în multe a scăpat cam pe muchie de cuțit, nu-i făceau plăcere încît să facă noi reveniri, cu analize și învățături de minte. Avea însă pățanii care, deși cînd le-a trăit au fost groaznice, acum, după ani și ani, îl fac să se amuze. Una din cele mai năstrușnice întîmplări a trăit-o într-un hotel de pe autorută, în Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Nu uita: ai cu tine un coș plin cu pietre! Poți strivi umbra sau poți zidi cetate mai înaltă decât îngenuncherea sfinților. Lovește sau te înalță! Două cetăți creșteau ținându-se de mână. 9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
opere ale genului, personajele încoronate sînt niște ficțiuni, principele machiavelic e viu, gata să intre, fără mască, pe orice scenă politică, indiferent de timp și de loc. Cărțile testamentare ale bizantinilor, concepute strict pentru uzul urmașilor în linie ereditară, precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon, par să-i fi rămas necunoscute. De asemenea, și scrierea lui Pseudo Isocrate, Sfaturi către Demonik venită din antichitatea greacă. Nu același lucru se poate spune despre De administrando imperio a lui Constantin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iar clădirea însăși ar fi în primejdie. Dacă considerăm toate acțiunile întreprinse de ducele Valentino, constatăm că el și-a înălțat temelii trainice pentru puterea lui viitoare; cred că nu este de prisos să vă vorbesc despre ele, deoarece nu știu ce învățătură mai bună aș putea să-i dau unui principe nou decît exemplul faptelor acestuia, iar dacă planurile și măsurile lui de acțiune nu i-au izbutit, aceasta nu s-a întîmplat din vina lui, ci dintr-o neobișnuită și extremă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cei mici, fără ca vina să cadă apoi asupra regelui. Organizarea aceasta nu putea, într-adevăr, să fie nici mai bună nici mai înțeleaptă, și nici nu putea să dea mai multă siguranță regelui și regatului. De unde putem deduce o altă învățătură demnă de a fi semnalată, și anume că principii trebuie să procedeze în așa fel, încît acele treburi care pot să le atragă ura poporului, ei să le dea altora spre a le aduce la îndeplinire, iar ei să ia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mie mi se Îngăduie să mă mișc de la locul meu În timpul orei tocmai din cauza a ceea ce lor, spre deosebire de mine, nu le lipsește. Nu țin minte ca vreunul dintre ei să-mi fi imputat atunci acest privilegiu. Cel dintîi an de Învățătură s-a dovedit a fi cu totul altfel decît tot ceea ce a urmat În aventura școlirii mele. A fost singura dată cînd am plecat la ore de acasă și m-am Întors de acolo tot acasă. Era În 1961-1962. Din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Miklós Horthy o mînă de ajutor cînd, intrînd În Ardealul cedat, le-a impus seminariștilor uniți atît de multe materii În limba maghiară și taxe suplimentare atît de mari, că moșu’ s-a văzut nevoit să-și retragă de la Învățătură feciorul În care-și pusese speranțe misionare. Acesta apucase totuși să facă ceva carte pe la Oradea. Altă mînă de ajutor În carieră, decisivă de această dată, i-a dat-o Iosif Vissarionovici Stalin năvălind cu comunismul peste Transilvania și desființînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dat sufletul” (paredoke ten psychen). Se mai pot „livra”: sclavi stăpânilor, femei soților, copii părinților; 2. „a transmite”. În Mt. 11,27: „Totul mi-a fost transmis de către Tatăl Meu”; Rom. 6,17: „Ați ascultat din inimă de etalonul (typos) învățăturii care v-a fost transmis”; 1Cor. 11,23: „Eu am primit (parelabon) de la Domnul ceea ce v-am transmis (paredoka)” - Pavel se referă aici la taina euharistiei; 3. În Vechiul Testament, verbul are o conotație predominant negativă: aproape tot timpul subiectul „predării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
48. * Origen constituie o fericită excepție și în materie de „iudalogie”49. Celsus, în vestitul său Discurs adevărat, printre alte acuze împotriva creștinismului, se oprește și la trădarea lui Iuda. Dacă Isus, spune Celsus, era Fiul lui Dumnezeu și dacă învățătura lui dumnezeiască a schimbat sufletele celor din jur, făcându-le mai bune și mai curate, atunci cum se explică faptul că tocmai unul dintre apostolii săi L-a trădat? Lucrul acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sută la sută, cum că Iuda ar fi fost casierul grupului, hoț și arghirofil, dar imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul îi transformă pe torționari sau increduli în apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de învățăturile false pe care le proclamă împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele evanghelice, sunt mărturii posterioare despre viața, învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica pământească începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conține aproximativ 300.000 de variante, mergând de la o literă schimbată până la fragmente întregi, adăugate ori suprimate. Cu toate acestea, nici un element esențial al credinței creștine nu se zdruncină. Avem de-a face cu variante, cu lipsuri și interpolări, dar învățătura fundamentală despre întrupare și înviere rămâne intactă, neatinsă. Ce vreau să spun? Două lucruri: textul Noului Testament, așa cum pretindem că-l avem din sursă divină ad litteram, este un text-mărturie despre Isus, redactat de urmașii direcți ai Acestuia, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sectei cainite, nu poate fi pus în nici un caz alături de Protoevanghelia lui Iacob sau de Pseudo-Evanghelia lui Matei, două produse ale creștinismului popular, „curate” din punct de vedere dogmatic. Se impune așadar o decantare a corpusului apocrif în funcție de procentul de „învățătură eretică” pe care-l conține fiecare text în parte. Toate mărturiile creștinismului antic, de orice culoare și de orice nuanță (gnostic, iudeo-ebionit, popular), sunt importante, întrucât toate ajută la conturarea unei lumi altfel inexistentă pentru noi. Legitimitatea științifică nu rimează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ia rămas-bun înainte de a fi ridicat la ceruri (precum Ezdra, Enoh sau Baruh) ori înainte de a muri. Cu acest prilej el reunește în jurul său întreaga familie (soție, fii, fiice, slujitori), uneori întreg poporul, pentru a rosti un ultim cuvânt de învățătură. A doua trăsătură: cel care urmează să părăsească lumea aceasta face o recapitulare a principiilor etice fundamentale și transmite îndemnuri folositoare celor care-l ascultă. Apoi, ca un veritabil oracol, prezice asistenței ceea ce se va întâmpla: a) dacă îndemnurile lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se devoreze între ei. Pe de o parte, îngerii le învață pe femei „leacurile, farmecele și botanica” (7,1); pe de altă parte, le arată bărbaților „metalele și modul de a le prelucra”, precum și podoabele, vrăjitoria, astrologia etc. (8). Aceste învățături perfide umplu pământul de sânge, de dezmăț și de vicii 151. Ca pedeapsă, Dumnezeu îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
purtările și regulile de viață și începură să se devoreze între ei. Violența se întinse pe pământ și toate gândurile tuturor ființelor umane erau tot timpul rele” (5,2). Punctul inedit față de mărturia precedentă este transmiterea de către Veghetori a câtorva învățături malefice prin intermediul scrisului. Kaïnam153, nepotul lui Noe, care s-a născut după potop și știa să citească, este cel care descoperă la un moment dat o „inscripție pe care cei vechi”, adică oamenii de dinainte de potop, „o săpaseră în stâncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștine, poate cu scopul de a înscrie sensul unui modus vivendi monastic într-o tradiție venerabilă, ce ar urca până aproape de zorii umanității. Călugării egipteni sunt moștenitorii îndepărtați ai seminției lui Seth, care se străduie să păstreze puritatea și integritatea învățăturii divine. Sau, mai exact, ei erau acei moștenitori, pentru că, după Ioan Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfârșit, semnele decadenței înmulțindu-se de la o zi la alta. Vai! „Îngerii lui Dumnezeu” sunt pe punctul de a cădea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București în 1935-1936, care se prezintă ca o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole, precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
e socotită în viziunea ortodoxă cel mai înalt arhiereu după Cristos. ș...ț În Maica Domnului omenirea și lumea îngerească captează toată lumina dumnezeiască de care este capabilă creațiunea”199; 2. un studiu „despre ierarhie și sinodalitate”200, care actualizează învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3. paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate 201. Stăniloae îl citează aproape întotdeauna pe Pseudo-Dionisie în compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]