5,591 matches
-
într-un somn adânc din care nu o trezise nici mirosul îmbietor al cafelei și al pâinii prăjite. Își bău cafeaua savurând-o cu voluptate deopotrivă, gustul amar și aroma care îi invada plăcut nările și papilele, simțind cum o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Poate oricând intra în casă. Iar copiii dumneavoastră sunt destul de mici, spuse una dintre profesoare, mirată de reacția colegului său, veșnic calm și optimist. .................................................................................................................... Dino văzu lumina soarelui, pentru prima dată într-o zi minunată de toamnă. Căldura razelor solare învăluia protector luminișul în care Sisi, mama sa, șopârla uriașă, dădea naștere puiului său drăgălaș. După ce își reveni, Sisi porni la drum în căutare de hrană. Era epuizată, sleită de puteri și înfometată după efortul depus. Traversă atentă șoseaua care trecea
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
acele momente. Iar muzica se derula atât de plăcut, începând cu viorile, continuând cu violele, apoi cu violoncelele și cel mai grav, cu contrabasul. Apoi alămurile din spatele instrumentelor cu coarde, și percuția pe care o simțea în plex și toate, învăluindu-i mintea și trupul, se acordau cu sentimentele și trăirile ei interioare, cu uimirea și acceptarea acestei binecuvântări artistice, culminând cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. Feerie satisfăcând nevoile unui suflet chinuit de întrebări și curios pentru a afla și
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
--în tăcere-- spre o lume a iluziilor. Din glasul suferinței, m-am pierdut în orizonturi limpezi și m-am convertit în liniște, căzând într-o amorțeală blândă. Mintea nocturnă încă mai declanșează emoții. Nu contează! În șoaptă, rătăcesc, --zâmbind mecanic-- învăluită în bezna unei amintiri. Gândul mi se înalță în zborul păsării de flori, ascunsă un timp în umbra norilor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791, Anul V, 26
ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383000_a_384329]
-
în foișor sau pe terasă, și îl privesc cu drag pe soțul meu care, de ani de zile, practică magia de a transforma o curte argiloasă și uscată într-un loc paradisiac unde flori, boscheți și copaci cresc în devălmășie, învăluindu-ne în culorile și parfumul lor. Iar când ni se face dor de drumuri, punem două cafele în mașină și plecăm încotro vedem cu ochii. - Călătoriți mult - ce impresii ne puteți împărtăși din locurile vizitate, care e atmosfera în locurile
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
sunt departe de țară? Mai poate singurătatea să fie oblojită, departe de casă? - Nopțile nu sunt destul de lungi atunci când te visezi acasă. Mereu sunt pe dealurile copilăriei. Dar există o aură cu care te naști în casa părinților, care te învăluie ca un glob: e viața. Restul, care vin din alte locuri, se depun ca foile de ceapă. Oriunde vei fi în viață, fizic vei fi întotdeauna în sfera locului natal, în sfera aurei părinților tăi, bucățica de Românie care te
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
năsăudene, cu minunații oameni ai acelor locuri, cvazianonimi, în modestia cărora, nedisimulată, strălucește acea valoare morală și spirituală a neamului nostru, atât de plânsă și evocată de comentatorii mediatici. Autoarea poartă firul scriiturii cu o dezinvoltură surprinzătoare și deosebit talent, învăluind povestea în acea sensibilitate și gingășie, specific feminină, dar și în generozitate și căldură, carate ale unui caracter și suflet mare. Încă din primele pagini, intriga se strecoară discret în viața personajelor, printr-o întâmplare provocată de un personaj rău
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
Prilej pentru mine să-i șterpelesc minunățiile de cărți cu poze colorate și să mă holbez la mulțimile de litere și cifre înșirate pe sub sau printre poze. Eram uimit și în același timp intrigat de înșiruirea respectivelor semne, pentru mine învăluite în mister. Mi se părea a fi o armată de minuscule vrăjitoare, comandate de o literă mare, considerată de mine cotoroanța șefă, care vrăjea pe fiecare dintre cei ce îndrăzneau să se uite la ele. Și asta pentru că am observat
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
bărbatul a tresărit, îi făcea bine mângâierea femeii, simțuri de mult adormite se trezeau încet la viață. A pus și el palma peste a femeii, ochii lui mari se scăldau în apele verzi ale ochilor femeii. Privirea lui caldă o învăluia plăcut, într-un gest de abandonare a propriei ființe, a pus capul pe umărul bărbatului. Era obosită, trecuse secole de când nu mai simțise sprijinul unui bărbat; uitase cât este de bine să uite pentru o clipă de ea și să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
prin intermediul lui Aurel Pop (redactor-șef al revistei ,,Citadela’’ de la Satu-Mare și scriitor) am scris prefața cărtii Poeme pentru Maria (Editura Citadela, Satu Mare, 2012, 83 pp). Poezia lui este o viziune care împletește observația nemiloasă a celor mai mici detalii învăluite în straniul unei existențe limítate într-un univers strâns, mic, apăsător din punct de vedere al înălțimii văzduhului. De aici și concizia versului, o acuratețe a folosirii cuvântului. Cu siguranță acest lucru i se trage și din faptul că poetul
CÂTEVA CUVINTE DESPRE POEZIA LUI MIRCEA ȘTEFAN, CLEVELAND, OHIO, SUA [Corola-blog/BlogPost/92507_a_93799]
-
la o evoluție demografică accentuată pentru deceniile următoare, așa cum este ea anticipată de specialiști, iată că la o analiză bazată pe datele actuale, ce demonstrează o reducere tot mai accentuată a suprafețelor de pădure la nivel global, viitorul pădurilor se învăluie într-o ceață a incertitudinii. În acest context se naște ideea unui concept social, dar și politic, privind importanța pădurilor în evoluția vieții și a societății, concept necesar a fi promovat la toate nivelele sociale, în scopul protejării și conservarii
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
cerului, roua inimii româneștiato-Danubiană, acest teritoriu fiind cunoscut de antici mai mult ca meleagul pădurilor de nepătruns, a războinicilor temuți și ai lui Zamolxis. A fost, până la cucerirea de către romani, un tărâm aspru, înconjurat de mister, presărat cu păduri dese. Învăluit de acest mister, s-a născut mitul getic, ce a devenit unul dintre cele mai obsedante și mai puternice mituri din imaginația anticilor. Originea acestui mit se pare că stă în însăși adâncimea înfricoșătoare a pădurii dacice, ea fiind, cum
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
popor și, clar pentru noi astăzi, sursa existenței și dezvoltării lui. Codrul este invocat și în prezent, în reminiscențe de formule magice, ca exemplu,,foaie verde”, ascunsă în cântecul popular. Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogățiile dacilor, învăluite la rândul lor în aceeași taină a misterului, cunoșteau această pădure de departe, când se vedeau nevoiți să o ocolească - sau mai de aproape când, în întunecimea ei, pierea vreo legiune sau un general faimos. Atunci, umbra pădurii dacice ajungea
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
a lăsat literaturii române moștenire romanele ”Moromeții” și ”Cel mai iubit dintre pământeni”. După o viață care ar fi putut fi subiect de roman, cu iubiri, decepții, neîmpliniri, temeri și premoniții despre sfârșit, Preda a avut parte de o moarte învăluită în mister. Dacă timpul ar fi avut răbdare, Marin Preda ar fi împlinit, astăzi, 5 august, 93 de ani. Scriitorul s-a născut la Siliștea Gumești, în Teleorman. Romancierul de mai târziu avea să-și făcă renumită comuna în întreaga
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
Căpitanul fantomă Acum mulți ani, pe străzile Barcelonei, bântuia o legendă străveche, împărtășită de străbuni, care creea un profund mister. Un mister învăluit în magie neagră, spaimă și multă aventură. Străbunii spuneau că în fiecare noapte cu luna plină, un căpitan monstros, cu o răutate fără limite, își făcea apariția cu navă să fantomă în portul celebru din Barcelona, însoțit de echipajul sau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
La orele de Catehism și Dogmatică, parcă aveam un sfânt în fața noastră. Era o plăcere mare să-l asculți, pentru că el era Profesorul prin excelență. Trăia ce spunea și spunea ceea ce trăia, iar noi simțeam prezența harului Duhului Sfânt cum învăluia toată clasa.”. Din cea de-a doua evocare: ,,Arhimandritul Vasile Prescure, ucenicul Sfântului Ardealului și duhovnicul Prislopului (1927-2015)”, scrisă de George Crasnean - evocare la fel de densă în idei, consistentă și expresivă, vibrând și luminând aidoma unei aureole de înger, precum mărturia
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
bun și să plecăm în drumul nostru. Nu am scăpat, însă, de invitația Maicii Starețe de a adăsta la masa de prânz, împreună cu Părintele Vasile Prescure. Timp de circa o oră, cât a durat masa, colocviul nostru creștinesc a fost învăluit, parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor și ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca. În precipitarea noastră, dinspre final, nici nu prinsesem de veste că Soarele își văzuse de drum și trecuse de miezul zilei. ...De atunci, am tot
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
16 mai 1892, la Roman și odihnește astăzi în curtea Episcopiei Romanului. Fiul unei mame ”puternic credincioase” S-a născut la 15 februarie 1823, în Gârcina, județul Neamț, cu numele de botez Mihail, într-o casă cu cinsprezece copii, ”toți învăluiți de dragostea unei mame puternic credincioase și larg ajutătoare a aproapelui; de la ea au moștenit copiii simțul credinței și al iubirii de alții”, reținem din portretul părintelui Nicolae M. Popescu. Tatăl său era preotul Petru Ștefănescu, părintele satului Gârcina, care
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Trupa TEATRULUI NOSTRU este specială și prin spectrul larg social profesional, fiind constituită din jurnaliști, scriitori, medici, militari, ingineri, economiști, profesori universitari și studenți, toți având ceva în comun, iubirea pentru arta dramatică. Cum a fost primit spectacolul? Am fost învăluiți cu multă căldură de la bun început. Doamna prorector Gabriela Teodorescu și profesorul Nicolae Olariu ne-au primit cu inima deschisă și, după spectacol, ne-au fost veritabili ghizi ai noului Institut de Cercetări deschis recent în cadrul Universității VALAHIA. În plus
„ SENIORII ÎN DIRECT LA TÂRGOVIȘTE ”- Interviu de Viorica Predoșan [Corola-blog/BlogPost/93532_a_94824]
-
a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei...copiii mei...” Noi amorțiserăm cu privirile țintă la catedră și simțeam că pierduserăm zâmbetele celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
bărbat, băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
rătăcită pe crengi. Respectiva va fi eliminată din sistem. Cam așa ar fi una dintre ... XXXI. TRANDAFIRUL SIRENEI-7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
uite că dintre stânci a ieșit o chelneriță cu ceva pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IARNĂ PE VECI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci... Se transformă clipele în fulgi, Nopțile curg lin, calde și lungi. Primăvara? Nu va mai veni.... Te voi proteja, te voi feri De tristețea mea, de spini sau ger, Îngropând iubirea în mister. Fericiți, lunatici, tandri, puri, Noi
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]
-
ger, Îngropând iubirea în mister. Fericiți, lunatici, tandri, puri, Noi, eternii iernii trubaduri, Ne vom apăra, ne vom feri De al lumii rău, noapte sau zi. N-o s-avem nicicând păreri de rău, Elegiaci, ne vom iubi mereu... Iarna ne învăluie pe veci, Primăvara? Moare pe poteci. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: IARNĂ PE VECI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]