2,049 matches
-
procese de restructurare morală în climatul noii societăți, dar și de involuție sufletească prin refuzul de integrare în acest climat, M. este astăzi uitat, fie și parțial pe nedrept. Cu toată superficialitatea și facilitatea, cu tot senzaționalismul ieftin, literatura lui învederează câteva calități. Ceea ce conferă interes mai cu seamă prozei lui scurte nu e relevarea - convențională și schematică - a activității comuniștilor, descrierea „realizărilor socialiste”, ci pictura de medii, de climate, îndeosebi de medii periferice, înecate în mizerie, cu lume interlopă, cu
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
paralelisme, desfășurând un aparat de erudiție impresionant atât prin conținut, cât și prin stilul redactării, exemplar prin claritate, exactitate și impersonalitate. Chiar dacă noile abordări comparatiste vor distribui altfel accentele, materialul prezentat rămâne în continuare util. Aceeași bogăție de informații este învederată de ediția poeziilor de factură populară, de la textele culese și păstrate ca atare până la cele eminescianizate definitiv. Notele și comentariile se constituie nu o dată în micromonografii ale poemelor. De altfel, acestea au și fost izolate de editor și publicate într-
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
a momentului pe care l-a reprezentat pe plan european modelul Jean-Jacques Rousseau, cu atât de difuze și fertile influențe - La Solitudine de J.-J. Rousseau (1950), Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau (apărută postum, în 1975). Aceste cercetări sunt învederate și de volumul Permanențe franceze, editat în țară, și care voia să atragă atenția asupra unora dintre cele mai fertile momente din literatura franceză. Lucrarea se înscrie în rândul celor mai bune întreprinderi de acest gen, dovedind nu numai o
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
participe la viața genului, cu toate că aici există ceea ce Eugen Simion numea un „spirit în avangardă în proza noastră”. După ieșirea din închisoare, P. renunță să mai scrie roman. Versuri nu a compus niciodată, deși avea o mare pasiune pentru poezie, învederată prin traduceri din R. M. Rilke, cronici literare la cărți de poezie și prin antologia O constelație a poeziei române moderne (1974), și se dedică criticii literare. Volumul Mozaic istorico-literar. Secolul XX (1969) se ocupă de „cazuri literare insolite”, precum
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
care autorul Fântânii somnambule are cele mai substanțiale afinități și chiar metafora titulară e o replică la Corabia beată. În Rimbaud își are una din rădăcini expresionismul și, încă din primele trei cărți de versuri, romantismul funciar al lui P. învederează propensiuni expresioniste. Potrivit propriei declarații, insidios autopersiflantă (din Iubiți-vă pe tunuri, 1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
la „România literară” în 1978 cu un fragment de roman, Călător în amurg, iar în 1983 îi apare prima carte, romanul Noaptea roșie. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Viața românească” ș.a. Intrat în viața literară târziu, N. va învedera în Noaptea roșie că „poartă toate însemnele unei depline maturități artistice” (Sorin Titel). Axul romanului este o stranie poveste de dragoste, ivită sub semnul unei atracții misterioase între Ieronim și Maia, soția fratelui său. Este o dragoste nepermisă, care se
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
tumultului din Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
decât înger. Totuși poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile pe dealuri devin lapte/ În vocile suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
pregnant impresia de presentiment al extincției, iar tonul elegiac este mai profund. Eseurile din Starea lirică (I-II, 1975-1984) sunt reprezentări prozastice ale idealurilor sale estetice: calofilie întemeiată pe claritatea clasică, amintind prin asociații de G. Călinescu. Grifa poetului se învederează pretutindeni: „O «exaltare» poetică lăsată în voie îi pune în mișcare comentariul, conducându-l către reprezentări solemne, către o «incandescență» a funcției verbale” (Gheorghe Grigurcu). SCRIERI: Liturghii negre, București, 1946; Enescu. Suită lirică, București, 1958; Poeme, București, 1963; Parabola focului
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
obiectul geologiei și al transformismului, cu veriga care leagă aceste două domenii ale transformării: preistoria. Pentru punctul de vedere metodologic În care se pune lucrarea pe care o analizăm, studiul domeniului transformării putea să capete o Însemnătate deosebită; căci este Învederat că stabilirea adevărului asupra faptelor care nu mai sunt trebuie să se opereze prin alte mijloace decât aceea care țintește faptele ce se repetă la orice moment al duratei și care deci se pot manifesta din nou și chiar fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
chip istoric. Am stăruit de mai multe ori asupra Împrejurării că dezvoltarea și deci istoria nu pot fi formulate În legi. Dl Monod zice În același sens că, „Întrucât privește legile care par a fi condiția Însăși a științelor, era Învederat că ele nu pot avea același caracter, nici același grad de certitudine, când este vorba de a se grupa și de a se generaliza fenomene care se succedă În timp, cu necontenite variații, ca atunci când este vorba de a grupa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
constituit principala temă asupra căreia s-a concentrat strategia auctorială. Nu a fost o temă prea greu de rezolvat: titlurile, autorii sunt, aproape fără excepție, nume importante dintr-o bibliografie fundamentală a oricărui literat de pretenție din Răsăritul european. Este învederată în primul rând familiarizarea lui N.B. cu literatura de factură isihastă, copiată și răspândită în epocă, aflată deja în biblioteci ca achiziție temeinică a veacului anterior. Această cunoaștere trebuie să fi început în timpul „uceniciei” la mănăstirea Bistrița din Oltenia și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri față de sugestiile antice. Diferențele constituie și impun evoluția pe care o produce textul lui N.B., marchează rezultatul reelaborării în mediul românesc a propunerilor bizantine, țin de contribuția autorului, ce cunoștea în profunzime condițiile specifice ale societății românești. Spre
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
deceniul al nouălea al secolului trecut este - prin numărul și prin valoarea componenților ei și mai ales prin caracterul radical novator al demersului literar al acestora, definit de caracteristici comune dincolo de fireasca diversitate a scrierilor lor - una cu totul excepțională, învederând apariția unei noi generații literare. Denumirea a fost promovată în primul rând de optzeciștii înșiși, conștienți de statutul lor de generație insurgentă și neconformistă. Fundamentarea identității inconfundabile a o. nu s-a redus la criterii strict literare și e elocvent
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
au raliat din mers acestei formule, radicalizând-o și ilustrând-o strălucit). Comode pentru creionarea unui tablou de ansamblu, asemenea delimitări și clasări sunt destul de imprecise, fiindcă în practică formulele se întâlnesc rareori în stare pură, iar majoritatea prozatorilor optzeciști învederează cazuri mixte, intermediare, de ilustrare a lor. Numele de prozatori optzeciști cel mai des vehiculate sunt Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Cristian Teodorescu, George Cușnarencu, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Petru Cimpoeșu, Ioan Mihai
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Cezar Săvescu, Gabriel Donna, Al. Obedenaru, George G. Orleanu, Al. Petroff) ori sunt prezente în lirica lui Duiliu Zamfirescu. Și „La Revue roumaine”, apărută la București în 1912, arată o preferință marcată pentru p., după cum în Pajere Mateiu I. Caragiale învederează înrudirea cu parnasienii. Ion Pillat debutează cu un volum de versuri eminamente parnasiene, Visări păgâne, urmat de culegerea Eternități de-o clipă, în care p. e preponderent, iar la Ion Barbu sunt recuperate într-o formulă specială câteva elemente parnasiene
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
utilitatea prin claritatea expunerii, prin bogăția informației, prin efortul constant de a elucida chestiunile abordate. Ceea ce le dezavantajează e o anume rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci să îl edifice
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
carența caracterului creator al demersului critic, platitudinea judecăților, stilul tern și prolix ș.a.m.d. Sunt reproșuri în bună parte nedrepte și nu o dată răuvoitoare. Se poate spune că M. practică o istorie critică sau o critică istorizată. Demersul lui învederează de regulă recursul simultan la două perspective complementare: pe de o parte - privirea de ansamblu, sinteza, situarea istorico-literară, pe de alta - examinarea minuțioasă a textelor avute în vedere, cu accent pe interpretarea acestora și semnalarea calităților estetice. Scriind despre operele
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
adeseori, ideile nu sunt limpede expuse; unii critici și recenzenți folosesc un limbaj căutat, câte odată bombastic, dăunând fondului just. Astfel, articolul Eminescu și Creangă este În mare parte confuz, mai ales din pricina limbajului folosit de autor (Ă). Recenziile, deși Învederează unele progrese, nu s-au ridicat, Îndeobște, la nivelul studiului concentrat, menținându-se Încă În tipare «calme». Ele se mărginesc la prezentarea temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și voi insista asupra acestui lucru, criza conștiințelor declanșată mai târziu, cu o desfășurare mult mai lentă, dar cu mutații nu mai puțin spectaculoase (dacă ar fi să luăm doar doctrinele religioase, literatura, istoriografia ca puncte de reper), ne va învedera atât dimensiunile unitare ale Europei culturale, cât și specificitatea unei zone, aceea central-sud-orientală a continentului care, deși înaintează cu greu, dialoghează cu Occidentul. Așadar, plecând de la Paul Hazard, voi întoarce ocheanul spre a vedea mersul conștiințelor dinspre Răsărit spre Apus
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la alta. Oricum însă, forma statală de tip centralist francez câștigă teren, și Boemia, Austria, Ungaria, Serbia, Banatul, Transilvania sunt exemple cât se poate de edificatoare. Unele detalii sunt absolut necesare și o abordare paralelă, chiar și schematică, ne-ar învedera o realitate mai complexă. O voi face din interior, apelând la exemplele oferite de acele regiuni ce înmănunchează o sumedenie de convergențe la nivel ideatic, ce relevă comparații utile, pe de o parte cu Europa Centrală, pe de alta cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de transparențe lunare, cu fructe îngreunate de somn, topite parcă în zumzete auzite ca prin vis. Această culegere preludează Somnul din somn (1977), carte ce marchează o nouă etapă, învederând asumarea artisticului. Autoarei nu-i mai este frică de cuvânt, nu consideră o tragedie preschimbarea lucrurilor în aur verbal. Poezia rezidă, aici, în finețea sugestiei, în efectele de ton, de culoare, de accent, de nuanță, în inefabilul pictural, în imagine
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea, corespondența durabilă și, deopotrivă, tensiunea, distanța în contrapunerea termenilor: pământ și soare, teluric-uranic. August cândva, timpul devine material, proliferând în roduri, precipitându-se a se filtra în alambicuri. Poetul e notabil în scenele „de gen”, cu aer „olandez” (G.
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
exercițiu încă agreat în epocă, la mitizarea îndepărtatelor origini, bizantine, ale neamului. Textul (datat în manuscris 1787 și editat, grație lui N. Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al unor „personaje” ca străbunul aventurier Andronic sau influentul său urmaș, postelnicul Constantin Cantacuzino, cel suprimat, compensator, între zidirile de la Snagov (un veritabil „turn al Londrei”, în uzanța locului). Portrete construite în tipare clasice (al
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
de a vizita țara gazdă, precum și un schimb sumar de cunoștințe despre istoria și condițiile fiecărei țări. Semnificativă este însă explicația dată de președintele Mao Zedong dr. Petru Groza, cu prilejul unei întrevederi separate. "Domnule președinte a spus Mao Zedong, învederând disponibilitatea spre o convorbire camaraderească, v-am invitat în China pentru a-mi da o mână de ajutor în soluționarea unei probleme majore." Pentru a înțelege la ceea ce se va referi Mao Zedong, este necesară o incursiune în evenimentele ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]