3,864 matches
-
Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Oglinda îmi șoptește prin firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
ce împânzesc orașul mercantil par sculptate de însuși Rodin diformitatea privește într-o vitrină opacă ego-uri silfide ascund cocoașa de Quasimodo în portofel nopțile orașul își trimite nebunii la plimbări odiseice un donjuan așteaptă în părculeț cu un buchet uzat învelit într-un ziar cu anunțuri matrimoniale travestiți logoreici urcă în ultimul metrou la colț de stradă se plătește cash sexul mecanic săracii trăiesc la Suleyman euforia serenitatea sterilă miroase a ghetou a efluvii bahice clor cloroform femeia beată își caută
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie... Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri. Ce
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
asistentă care trecea pe hol a văzut pacientul prin ușa rămasă deschisă după plecarea intempestivă a directorului. S-a apropiat de pat, a ridicat capul bolnavului și l-a pus pe pernă, apoi i-a întins picioarele și l-a învelit. A apăsat butonul de urgență, iar ea i-a montat aparatul pentru măsurat tensiunea. Medicul a intrat imediat pe ușă: -Ce s-a întâmplat? -Nu știu, a avut un vizitator care nu a stat prea mult, apoi l-am găsit
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
mă linișteam și eu. M-am întrebat mereu cum a rezistat mama să trăiască pe rând toate emoțiile acumulate în momentul crizelor copiilor, apoi să aibă atâta răbdare să mă liniștească și pe mine. Cred că forța dumneaei m-a învelit și pe mine mereu și m-a ajutat ca după plecarea la Domnul a puilor mei să rămân echilibrată la nivelul la care sunt acum, fără să fi apelat vreodată la medicamente, alcool și alte idioțenii care nu duc la
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
ÎNĂLȚARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului înălțarea timpului pe altarele cuvântului iată ce ne poate lăsa tăcerea apelor în fluidele trupului în fluidele gândului care ca un radical ne învelește trăirile și toate celelalte fire de iarbă din tâmplele argintii ale anilor trăiți câte un lujer crește rătăcit printre plantele devenite adulte recită poemele copilăriei din timpul unui Crăciun și-n toate aceste dezbateri aprinse asupra cuvintelor rostite și ale
NAŞTERE ŞI ÎNĂLŢARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370123_a_371452]
-
fiecare dată, când se apropie Crăciunul, ziua sfântă a nașterii Mântuitorului. Mi-a întins mâna și a coborât tăcut pe cărarea care l-a dus, pentru totdeauna, într-o lume a liniștii. Bradul i-a fost haina care l-a învelit în lungul drum al odihnei veșnice și l-a petrecut când sufletul lui, înainte cu o zi de marea sărbătoare a Crăciunului, s-a ridicat la ceruri: Dumnezeu a blagoslovit bradul să rămâie verde și frumos întotdeauna: iar din rășina
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
ele... și tu... ...privești mișcarea formelor în care ceramica îți cântă neîncetat reînveți la rândul tău mișcarea adaugi din viul ei nicicând atins de patimi fabricate prefabricate patima ei este simplă: în formă să cânte să dezbrace omul să-l învelească iubindu-l cu bucuria ei de a fi prin el gând întrupat Anne Marie Bejliu, 18 martie 2015 Referință Bibliografică: probabil simplu gând de seară / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539, Anul V, 19 martie 2015
PROBABIL SIMPLU GÂND DE SEARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370194_a_371523]
-
cum o fac caii nerăbdători, am executat doftoricirea superficială a avariilor din zona feței, și, după aceea, mi-am aprins un Snagov, fixându-l cu degetele între buzele tumefiate și, de data asta, și înghețate, ca urmare a aplicării ghețoiului învelit în batista parfumată. Am tras adânc fumul în foale, de l-am simțit până în rărunchi și m-a cuprins o dulce amețeală, cu un efect ciudat de amorțire temporară a sentimentelor de rău și de pericol, pe care mi le
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
Erau două păsări pe pătuiagul lui care se răsfățau în soarele verii. -Sunt copiii mei, Gheorghe și Ioniță...Două suflete rătăcite, scăpate din Infern. Stai să vezi... Și zicând se descheie la un buzunar și scoase un teanc de scrisori , învelite într-o hartă mare pe care scria URSS. Această hartă e harta de operațiuni militare, îmi explică el și o întinse pe iarbă. Aici e Cotul Donului, puse el mâna pe un firișor de apă desenat pe acea hartă, iar
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
să vrea cu coatele. Pe marginea tavanului erau șapte spoturi. Distanța dintre ele era de un metru și fiecare din ele avea culoare diferită. Toate cele șapte spoturi își revărsau luminile pe tinerii ce dansau, dând impresea că ar fi înveliți într-un curcubeu. Cei trei tineri înaintară cu greu în mulțime și încercară să-și caute un loc al lor, dar nereușind să găsească, se alăturară și ei celorlalți în dans. Terminându-se la un moment dat "A lala long
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
umbrele în noi se întețesc Și-n jur se-ntunecă a întomnare. Îmi reazem iar povestea de tăceri Și fruntea de fereastra asta care Pe mine... nu mă duce nicăieri. E frig și-n suflet, frig și în odaie. Mă învelesc cu pledul unui gând În care trupul tău e tot văpaie Și-mi încălzește zâmbetul plăpând. Te lași purtat de ploaie prea departe. Și te tot duci...Nicicum nu te oprești Iar lumea noastră iarăși se împarte În două: „unde
PE TINE... de AURA POPA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352762_a_354091]
-
de chibrit și-l așeza în suportul nichelat aflat lângă lampă.Și mulțumit de lumină caldă ce plutea în cameră,se apropie de șemineu și aplecandu-se reuși cu greu să aprindă focul apoi reveni în fotoliu și după ce își înveli picioarele cu o pătură pufoasa,se lasă pe spătarul fotoliului și privi hora focului ce devora buștenii din șemineu. Simțind nevoia unui fum,își lua pipa de pe masa de alături și o umplu cu tutun apoi o aprinse pufăind cu
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
prezentate ca spectacole culturale și artistice. Tenorul Vasile Moldoveanu s-a întors acasă! După trista bejenie! În laturile lumii i s-au topit clipele, zilele, anii... Nu și glasul! E același tenor miraculos, doar cu părul îmbrumat, privirea mai meditativă, învelită de umbra unei tristeți și nostalgii, dar e același cântăreț cu glas magnific! Oceanul în furtună, dacă ar avea ureche și inimă ar tace la țărm și-ar asculta! Cerul de-ar avea cuprindere i-ar lua glasul și l-
MUZICA ROMÂNESCĂ, ISTORIE CU PAGINI IROSITE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352798_a_354127]
-
Obrajii-ncinși de sete de amor Și-n argintiu de noapte pământeană Un val vrea să te legene ,ușor, Să mai venim ca ieri pe plaja udă De lacrimi din iubiri împărtășite, Ne cheamă peste mare stânca nudă (Ce se-nvelea cu noi),în rugi șoptite, Un albatros timid,în largul mării Țipă de dorul de-a ne revedea Și-un soare înflorind în geana zării Așteaptă-a ne-ncălzi cu raza sa... Totul ne strigă-acolo-n locu-n care Iubirea
CHEMĂRI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352822_a_354151]
-
Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Când îmi este dor de tine, Mă ascund în cuib de cuc, Nu mai vreau s-aud suspine... Privesc cerul... și mă culc. Somnul meu, lingușitorul, Mă-nvelește c-o aripă, Iar tu, căutând izvorul, Faci din visul meu risipă. Te intreb, timid, iubite, Faci cu mine legământ? Îți dau brațe unduite, Îmi dai gândul crezământ? Referință Bibliografică: Crezământ / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370
CREZĂMÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353022_a_354351]
-
dor Nu sunt femeia sfântă, nu beau mirul din potire, Nu încerca să fii Manole, să mă zidești în mănăstire Eu, n-am sânge albastru când tristețile m-apasă Deși îl iubesc pe Dumnezeu, sunt o simplă păcătoasă . Nu mă înveli în aur, nu-mi pune stele la picioare, Nu vezi că a noastre slove, zi de zi devin amare? Mi-ai cântat osana printr-o mulțime de cuvinte, În orbirea noastră pășim peste morminte... Se miră astăzi și oglinda de-
ETERNUL DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354283_a_355612]
-
celor prezenți. După Sfântă Liturghie, pe coridoarele răcoroase ale mănăstiri, întemeiata în 1444 de către regentul Austriei Friedrich al IV, care își poartă cu mândrie patina vremii, pe mese lungi s-au găsit alături de bucate și băuturi, acei minunați cozonaci aurii înveliți în ștergare împodobite cu motive tradiționale bucovinene, ouăle încondeiate și ouăle roșii pentru a ciocni intru Învierea lui Hristos. Doamna Gabriela Folfă, consul general al României la Viena, împreună cu domnul Ioan Godja în numele postului Radio TV Unirea care funcționează pe
ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTA MARAMUREŞANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS de VIOREL BAETU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354415_a_355744]
-
răspunsuri complicate la gesturile persoanelor dragi. Cel mai interesant cadou ce ți-l poți oferi este drumul spre împlinirea unui vis, pe care îl descoperi în adâncul ființei tale. Este darul pentru care plătești cu timpul tău și care trebuie învelit în limbajul sufletului mereu. Un alt dar fără preț este timpul pe care îl petreci cu persoanele dragi, te încarcă de bucurie, mai mult decât orice pe lume. Valoarea acestuia este într-adevăr inestimabilă, poartă în el lumina specială a
CADOUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354523_a_355852]
-
ochii-ți plini cu flori de primăvară, În glasu-ți cristalin săltând prin vară, În toamna care-ți colorează gura. Mi-ai arătat mantia iernii-n seară, Cu voal de-argint învăluind făptura Și tremurând ușor pe cuvertura Ce moale-ți învelea la piept comoară. Am învățat, când pătrundeai sub valuri, Cât de frumoasă este apa mării, Ce scumpe sunt cascadele-n șiraguri. Prin porii tăi am mers pe drumul sării, Cu trup m-am înălțat pe munți și dealuri, Să gust
ÎŢI AMINTEŞTI? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354538_a_355867]
-
teamă. Stelele aveau altă preocupare: lăsau gerul să biciuie mâinile și urechile. Eram un ceas amorțit care-și mișcă limbile egal, pe un cadran mat, iluzoriu. Casa ta, cu ferestre mici și geamuri galbene, era o părere în care mă înveleam strâns. Am ajuns odată cu lama fierbinte a focului din sobă care-mi tăia bucăți din suflet și le așeza pe genunchii tăi calzi. Referință Bibliografică: Negru pe alb / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 437, Anul II
NEGRU PE ALB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354527_a_355856]
-
Iar fericirea ne-ar fi leagăn În care-am fi doar tu și eu! Dimineața, în zori... Dimineața în zori mă trezesc lângă tine Și în suflet e pace, e frumos și e bine... Mă alinți cu-n surâs, mă-nvelești cu o rază Și privirea-ți din nou viața mea luminează! Te privesc...vreau să iau talisman chipul tău Când vei fi prea departe să m-ajute la greu... Vocea ta mă mângâie, îmi șoptește duios Că va fi încă
POEMELE IUBIRII 11 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353991_a_355320]
-
de la oală și niște caș - „asortate” cu un ardei gras și două roșii primite pe câțiva cartofi de la o vecină de negustorie de pe lângă Caracal. A înnoptat acolo, în piață, lângă cei doi saci de cartofi, întinsă pe sacii goliți și învelindu-se cu o pătură adusă de-acasă, nu înainte însă de a-și număra banii strânși din vânzarea cartofilor. Făcuse aproape 500 de lei, bani pe care, după ce i-a mai numărat încă o dată, i-a legat bine într-o
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
greșeală! - cu banii legați în batistă, după ce a luat 50 de lei din ei pentru cumpărături și pentru copil. A mai luat cu ea, într-o plasă, niște nuci legate într-un batic vechi și două borcane de câte „opt sute” învelite în ziare, unul - cu pește marinat, celălalt - cu mușchi de porc în untură, nu se făcea să se ducă la băiat cu mâna goală!... - Nea Dine - a zis ea înainte de plecare, către Îngerașu - las șî eu bagaju’ ăsta la tale
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
velința sărutului valului cu țărmul. Timpul acela e al pescărușul și el caută firimiturile de azimă în palmele bucuriei. Se mai naște un țărm, o casă, o plajă, un copac... Răstălmăcite cuvinte se adună în jurul focului de tabără al omului învelit până în aurul negru al sufletului său în mantia căutărilor. Liniștea inimii îi este metafora scâncind ca un sugar, când biberonul sânului vieții îi atinge buzele roșu-pur, fragile hotare între pământ și cer. Între ele, peștera sunetelor tace. Scâncetul devine cântec
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]