1,281 matches
-
îi ieșise în cale cu amintirile lui care nu erau nici pe departe și ale ei. Asta e sălbatică rău, își zise el, va fi deosebit de dificil să-i intru în grații! Se născu însă în el un fel de înverșunare, acel orgoliu bărbătesc care, fiind În stare latentă, erupe uneori vulcanic: sunt eu atât de neputincios încât să nu fiu în stare să-i atrag atenția și bunăvoința unei domnișoare? * Cu două săptămâni înainte nu mai avusese prilejul să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Gheorghiu concluzionează: ‘’Lehuțan Tăutul, călărețul disperat implora ajutor, ca să nu le fie satul prefăcut în cenușă de către evrei.’’ (vz. pag. 39) Gheorghiță Savel își amintește că și în munții Crimeii au fost întâlniți evrei ‘’luptând împotriva românilor cu o înverșunare pe care nu am întâlnit-o niciodată la soldații ruși’’... cum spune Virgil Gheorghiu: ‘’50 % din armamentul cu care luptau împotriva noastră, acești evrei români, era armament românesc. Trăgeau în noi cu mitraliere românești...le furaseră din Basarabia în 1940
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Liceul Agricol și locuia la casă. Absurd Însă nu era faptul că În acel Început de viață neînsemnată dragostea i s-ar fi arătat Într o pripită bătaie de pleoapă ca să dispară imediat, lăsându-l perplex. Și mai absurdă era Înverșunarea care se trezise În el și pe care el nu o putea exprima, fiindcă se simțea străin de cuvânt, abia ieșit din pubertate, , cum ar fi zis Léon Bloy. Nimic nu justifică eșecul primei iubiri, și nici con secințele pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
purta cu el conversații sofisticate. Maria, maică-sa, continua să Îl pieptene astfel Încât „să i se vadă“ fruntea, pe care ea o credea Înaltă, Înaltă... Dar toate sfaturile ei pline de bun-simț nu reușeau să Împiedice mingea de foc a Înverșunării să Îl cuprindă cu gesturi lascive, să i se facă armură grea, asasină. Primăvara căpăta agresivitatea veninoasă a vampirului. Degeaba Îl vedeam intrând de două-trei ori pe săptămână În Biblioteca Județeană și privind lacom rafturile pline de autorii glorioși ai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
perfectă pentru toate uniformele posibile din vremea aceea. La urma urmei, nu ai de ce să te ascunzi, Vasile, se știe totul despre tine, de asta ți se și Îngăduie aproape totul. Zahanaua era murdară și Întunecată, mușteriii o afumau cu Înverșunare, la radio se auzea cântând Angela Similea. Nu știa unde să se așeze, nu se vedea nimic Înăuntru, pentru că localul era, de fapt, amenajat În pivnița unei foste case boierești, iar ferestre nu erau decât două, sus, aproape de tavan, Înguste
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de cea mai gravă crimă pedepsită de legile romane. Istoricii spun că Împăratul nu a venit în Curie pentru a asista la proces. Grupul de populares profită de ocazie și fu neîndurător; spre surpriza generală, optimates susținură acuzațiile cu aceeași înverșunare. Clarvăzătorul Callistus comentă: — Vor să ne demonstreze că nici unul dintre ei n-a fost complice. Și încheie ușurat: Încă mai provocăm teamă. Imediat ce a înțeles că partida era pierdută și puterea sa era distrusă, orgoliosul Junius Silanus nu mai așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui arăta rău de tot la față: în afară de zgârieturile provocate de frunzele lanului de porumb prin care alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar ea a căutat-o cu lumânarea! Mie îmi reproșează că am înșelat-o și pe ea am găsit-o cu poza lui George la sân! - Ăsta nu este un motiv să o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de zile nu a lipsit din peisaj această imagine când sosea dimineața la școală autobuzul lor drag. Cum se încălzea afară și cu toate că vântul continua să sufle cu înverșunare pe litoral, băieții mergeau pe plajă cu profesorul Enacopol sau Cristian unde desfășurau orele de sport. Știau cu precizie că pe nisip era mai greu de alergat, dar făceau condiție fizică. Zare, colegul lor era handbalist, juca extremă stânga într-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc deasupra oceanelor două busturi îmbrățișate. Îl ajută și ea din coapse într-un echilibru inconstant dar perfect. Și-a revenit din încordare însă nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se mai auzea decât motorul ferăstrăului mecanic, învârtindu-se în gol. - Poate că nu e nimic grav, spuse unul din ei. Apoi fiecare se întoarse la locul său, atelierul se umplu iar de zgomot, dar acum munceau cu mai puțină înverșunare, ca și cum ar fi așteptat ceva. După un sfert de oră, Ballester intră din nou, își agăță haina în cui și, fără un cuvânt, ieși pe ușă. Prin geamuri se vedea cum lumina începe ușor să scadă. Puțin după aceea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul foarte limpede, completează Dendé, în direcția ambelor bulevarde. Dat dracului grupulețul lui Monte Cristo, să-i fi văzut cu cîtă înverșunare înaintau spărgînd tot ce le ieșea în cale. Ca să-i zăresc mai bine a trebuit să-mi părăsesc puțin postul de observație. Am văzut zburînd în țăndări ferestrele Primăriei, apoi vitrinele librăriei Eminescu, și cordoanele scutierilor atacîndu-i pe manifestanți într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În moloz, un om plângând pe o grămadă de lemne sau lângă un camion În care tocmai Își Încărcase mobila. Prefera să stea cu chirie În casa doamnei Ster, decât să locuiască În propriul său apartament. Trăia urându-și cu Înverșunare trecutul. Un trecut mărunt, de om mărunt, oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pus tot felul de întrebări ocolite rudelor și vecinilor, fără să mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dându-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am descoperit și în mine incapacitatea de a iubi altminteri decât în chip egoist. Îl înțeleg - avea destule motive să vrea să se descotorosească de mine - și câteodată mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfățișa un pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcându-se cu ea când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. „Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: „O să-mi plătiți voi toate astea”. Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apoi el prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
serioasă peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
irevocabil. Acum va ști că mă iubește. Poate că a fost bine că m-am culcat cu ea... — Te iubesc, zise Dolores O’Toole. — Te iubesc, zise Virgil Jones. Amândoi se simțeau foarte, foarte triști. — El a fost, spuse cu înverșunare Dolores. — Cine? — Vultur-în-Zbor, preciză ea. Dacă n-ar fi fost el aici, n-am fi fost nici noi. Aici. — Atunci avem multe lucruri pentru care trebuie să-i mulțumim, zise Virgil Jones. — Da, rosti tristă Dolores. Trebuie să-i mulțumim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]