2,811 matches
-
din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i dăm și lui o gustare și să-l vedem cum arată. Așa că domnul Gates a plecat și În scurt timp s-a Întors cu șoferul - era un tînăr cît se poate de drăguț, avea mustăcioară și purta scurtă și șapcă, și toți l-au privit cu atîta atenție și și-au dat coate că l-au pus Într-o situație tare penibilă. Dar tata știa să se poarte cu oamenii, așa că l-a ajutat să se simtă bine. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o ușă și am sărit. Am rămas între două șiruri cu vagoane. Ploua mărunt, așa că am pus rucsacul jos și mi-am scos pelerina. în timp ce mă îmbrăcam, am văzut că spre mine vine un ins în salopetă neagră și cu șapcă; se uita atent la vagoanele trenului și-și nota ceva cu creionul într-un caiet, cînd se apropia de fiecare. S-a oprit lîngă mine, și-a însemnat ceva în caiet și m-a întrebat dacă am sosit atunci. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și slab, cu o șapcă turtită, îi zice: „Las’ în grija mea, mam’!“. Wullie se gîndește: „Pe cinstea mea! Ce fain-o să fie plimbarea asta!“. în poza următoare merg pe lîngă un gard din bucăți verticale de lemn legate între ele. Nu pot citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orice necaz. Spera că și pentru obiectele pierdute. Mai ales pentru cele pierdute de alții. — Și să sperăm că apuci matale și o bună recompensă. După ce scăpă de ultimul comision, fugi acasă să-și schimbe chipiul roșu de serviciu cu șapca de timp liber: dacă rămânea cu chipiul, oamenii îl opreau pe stradă și-l trimiteau încoace și-ncolo. De undeva dinspre bătrânul nuc al vecinilor, un corb croncăni de câteva ori cu acreală. Fiindcă nu era nimeni acasă - cine știe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl puteai refuza ca-ntre bărbați, dar pe sora lui nu te lăsa inima s-o refuzi sub nici un motiv. Nici el nu înțelegea de ce. Însă chef nu avea absolut deloc, era „în afara serviciului“, dovadă că n-avea chipiul, ci șapca, venise ca să se joace cu soldații lui Jacques, dar uite că iar nu-l lăsau treburile. — Matale ești ocupat și paraocupat, îi spuse confesiv unui câine de stradă, n-ai un moment de liniște și odihnă. Mii de treburi... Câinele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână, captiv într-un simulacru al unei pânze celebre, dar pe Eleonor n-o vedea absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stai. Dacă nu ești legat, simți nevoia să cauți ceva mai bun“. Topometriștii îi povestiseră toate astea pe îndelete, stând la umbra unui salcâm. Pomul era prea tânăr, soarele răzbătea printre crengi și îi toropea. Unul dintre bărbați își ridică șapca de pe claia de păr asudat și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata cum înduri să trăiești aici? Pare că e capătul lumii. Omar nu găsi că ar fi trebuit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul și un angajat al benzinăriei. Dintr- odată, tipul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
n-ar trebui să mă grăbesc. Sânt încă tânăr. Dar nu poți să știi niciodată ce se întîmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc". După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutîndu-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: "Să trăiți, domnule sculptor". Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la instaurarea comunismului în țară. Văd atitudinea dușmănoasă a primarului cizmar din Gura Dimienii - Buzău care, neputându-mă cumpăra, mi-a întocmit un drăguț de dosar ce m-a urmărit până târziu în 1989. Prin vis văd diferiți ruși cu șepci muncitorești, cu alura comisarilor din U.R.S.S. care îmi aduc diferite învinuiri, arătându-mă cu degetul ca potrivnic noului regim. Revăd, retrăind momentul criminal al naționalizării, când economia noastră trece în folosul clasei muncitoare - sau mai bine zis în folosul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trece în folosul clasei muncitoare - sau mai bine zis în folosul prietenilor? din Răsărit, văd cum se face colectivizarea forțată a agriculturii cu mii de țărani harnici exterminați fiindcă se opuneau iadului colhoznic. În visul meu coșmar revedeam tovarăși cu șepci și înfățișări specifice comisarilor impuși care dirijau totul... Vedeam oameni ce erau entuziasmați de noua putere, în timp ce eu mimam doar că aș fi de partea lor. Unii indivizi mă priveau cu neîncredere, mă suspectau permanent, pomenindu-mi despre anumite încălcări
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de unele calități de minte pe care le ai, că noi te-am fi îmbrățișat cu drag și te-am fi răsplătit generos, pentru că avem puterea și avem și atâtea posibilități să-ți răsplătim atașamentul față de noi. O arătare cu șapcă mă admonesta, trecându mă în seama altor comisari care încercau să mă salveze - ziceau ei - măcar în ultima clipă - dacă voi avea luciditatea să recunosc că am greșit și să mă grăbesc a mă alinia lor și de a defila
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe tocul pantofului, la rever, oriunde. Se uită la el. — Le-am făcut pe toate, pentru documentarele de televiziune. Investigații cu camera ascunsă. —Sigur, Uri. Bănuia că aceste cunoștințe fuseseră dobândite purtând uniforma FAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
New Orleans se află pe orbita unei lumi elenistice care nu s-a extins niciodată spre nordul Atlanticului. Mediterana, Marea Caraibilor și Golful Mexic formează o mare omogenă, chiar dacă este întreruptă. A.J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns și de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns și de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jignire a bunului-gust și a decenței. Posesiunea unui lucru nou sau scump nu făcea decât să reflecte o lipsă de principii teologice și geometrice; ba chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu o voce în care tremura speranța că acesta nu avea nici o legitimație oficială. — Cum? Ignatius privi în jos spre insigna de pe șapca albastră. Cine ești dumneata? — Arată-mi permisu’ de conducere. — Nu sunt conducător auto. Vrei, te rog, să pleci de aici? O aștept pe mama mea. — Ce-i chestia aia care ți-atârnă din pungă? — Ce crezi că e, tâmpitule? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vin. Pe Ignatius îl apucă năbădăile dacă rămânem fără prăjituri. — Lu’ băiatu’ matale îi place s-aibă și el prăjitura lui, nu? — O, Doamne, mă dă gata cotu’ ăsta, răspunse doamnei Reilly. În mijlocul mulțimii care se formase în fața magazinului universal, șapca de vânătoare, centrul verde al cercului de oameni, se fâțâia violent. Am să mă adresez primarului, striga Ignatius. — Lasă băiatu-n pace, interveni o voce din mulțime. — Du-te și vezi-ți de stripteuzele de pe Bourbon Street, îl apostrofă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să i-o cumpăr cu lada. Uneori se așează pe jos și bea câte două, trei sticle deodată. — Sunt sigur că pe omul acesta nu-l interesează în mod deosebit ceea ce-i spui, zise Ignatius. — Nu vrei să-ți scoți șapca aia? întrebă barmanul. Nu, nu vreau! tună Ignatius. E curent aici înăuntru. — Cum dorești, spuse barmanul și se pierdu în umbra din celălalt capăt al barului. Chiar așa! Liniștește-te, îl îndemnă mama lui. Ignatius își ridică clapa șepcii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scoți șapca aia? întrebă barmanul. Nu, nu vreau! tună Ignatius. E curent aici înăuntru. — Cum dorești, spuse barmanul și se pierdu în umbra din celălalt capăt al barului. Chiar așa! Liniștește-te, îl îndemnă mama lui. Ignatius își ridică clapa șepcii de pe partea dinspre maică-sa. — Uite, voi lăsa asta în sus, ca să nu fii nevoită să ridici vocea. Ce a spus doctorul despre cotul tău sau despre ce era vorba? — Trebe masat. — Sper că nu vrei să fac eu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tot. — Cât de mare? — Unu’ mai mare n-am văzut în viața mea, răspunse Mancuso, întinzând brațele de parcă ar fi descris un pește prins de el. Ochii sergentului străluceau. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost șapca aia verde de vânătoare pe care o purta. Învăluit în norul său de fum, Jones asculta atent, dar parcă detașat. — Ei, și ce s-a-ntâmplat, Mancuso? Cum se face că nu-l văd aci-n fața mea? — A scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mașina din locul unde era parcată și lăsă urma unei bare de protecție tip Plymouth 1946 pe capota Volkswagen-ului din spate. — Nervii mei! se plânse Ignatius. Era tolănit pe bancheta din spate astfel încât de afară nu se vedea decât vârful șepcii lui verzi de vânătoare, arătând ca o bucată promițătoare de harbuz. Din spate, unde stătea întotdeauna deoarece citise undeva că locul de lângă șofer era cel mai periculos, urmărea cu dezaprobare manevrele violente și neîndemânatice ale mamei sale. Bănuiesc că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care cineva a lăsat-o cu inocență în spatele acestui autobuz. Mai bine ai reuși să pleci de aici înainte să apară proprietarul ei. — Taci din gură, Ignatius. Mă faci să mă enervez, se răsti doamna Reilly, uitându-se la șapca de vânătoare în oglinda retrovizoare. Ignatius se îndreptă în scaun și privi înapoi. Mașina din spate este complet distrusă. Carnetul tău de conducere, dacă într-adevăr ai unul, îți va fi cu siguranță ridicat. Și nu pot decât să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]