198,887 matches
-
etc. Totuși, Truffaut a exclus câteva componente importante din cartea lui Bradbury, de exemplu cea religioasă. Filmul se încheie cu o imagine panoramică: o mulțime de oameni, singuri, deși în compania celorlalți, citind și recitând pasaje. Pare o reiterare a școlii peripatetice, neavând nimic în comun cu finalul lui Bradbury, care se încheie tăcut, cu protagonistul reamintindu-și Ecleziastul. Predominanța egalității, a vidării psihicului de emoții negative, rezultă în tratarea corpului ca pe un element străin. Protagonistul Montag (Werner) observă cum
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
au bord de la nuit, scufundări într-o nepăsare fără aer, ca o noapte tropicală. între timp, cresc copiii de altădată, fetița fără nume care pîndea întoarcerea porumbeilor și schimbările de neînțeles din curtea vecină se mărită cu Abel, colegul de școală, acum solist în corul bisericii Sfîntul Nicolae. Au un copil, Abel al doilea. Studentă, apoi, la Facultatea de Aromate și corector la o revistă de literatură, refuză viața obișnuită cu superbia cu care "vrăjitoarea de proprietăreasa" nu-și acceptă moartea
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Ca evreu român americanizat, care e ponderea acestor componente în construirea identității dumneavoastră culturale? Asta e o întrebare bună. Identitatea mea a început ca român vorbitor de germană și de maghiară - româna a fost a treia limbă pentru mine la școală. Nu știam că sunt evreu, fiindcă mama era căsătorită cu un român și despre lucruri de genul ăsta nu se vorbea pe la sfârșitul anilor '50, cel puțin nu se vorbea în fața mea. Am descoperit că sunt evreu când aveam 13
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
romanul lui C.D. Florescu. Unul dintre acestea l-am anticipat deja: tonul nepatetic și nemoralizator al rememorării, deși tentația putea fi maximă dat fiind natura subiectului, celălalt fiind talentul deosebit de a reconstitui firesc viața în comunism, de acasă și de la școală, din detalii și amănunte, unele arbitrarii dar semnificative. Sunt surprinse sărăcia, prostia, frica și grotescul, dar naratorul-copil are neutralitatea martorului, este implicat dar nu se implică și nu judecă poate tocmai pentru că nu poate înțelege până la capăt. Așa cum și impulsurile
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
se mai poată înălța din nou. Totul se pare că a început când băiețelul de șapte ani a fost dus de mătușa lui la Opera din Timișoara, unde l-a văzut dansând pe unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai școlii germane de dans expresionist, Harald Kreutzberg. Dar în mediul bănățean, școala germană avea ecouri multiple, întrucât copilul Gelu Barbu începe să studieze dansul cu Delia Bârlea și Edith Potoceanu, formate alături de Mary Vigman, întemeietoarea însăși a școlii de dans expresionist
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
început când băiețelul de șapte ani a fost dus de mătușa lui la Opera din Timișoara, unde l-a văzut dansând pe unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai școlii germane de dans expresionist, Harald Kreutzberg. Dar în mediul bănățean, școala germană avea ecouri multiple, întrucât copilul Gelu Barbu începe să studieze dansul cu Delia Bârlea și Edith Potoceanu, formate alături de Mary Vigman, întemeietoarea însăși a școlii de dans expresionist. Venit apoi la București, Gelu Barbu merge în studioul Floriei Capsali
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
reprezentativi artiști ai școlii germane de dans expresionist, Harald Kreutzberg. Dar în mediul bănățean, școala germană avea ecouri multiple, întrucât copilul Gelu Barbu începe să studieze dansul cu Delia Bârlea și Edith Potoceanu, formate alături de Mary Vigman, întemeietoarea însăși a școlii de dans expresionist. Venit apoi la București, Gelu Barbu merge în studioul Floriei Capsali, de tradiție clasică franceză, unde se practicau însă și forme mai libere, neoclasice. Intrând curând la Opera din București, se va distinge ca dansator și va
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
fi selecționat să plece la o specializare la vestita Academie de Dans "Vaganova", de la Leningrad. Paginile care rememorează cei patru ani de studii intense de acolo, evocă o întreagă galerie de personalități ale dansului, balerini, coregrafi, pedagogi, dar și atmosfera școlii, a orașului, arhitectura lui, teatrul, muzeele, pe tinerii elevi orfani din Republica Moldova, care nu aveau voie să vorbească românește între ei, cantitatea de alcool pe care a trebuit să o înghită ca invitat la un banchet de la Academia Militară sau
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
întins o mână de ajutor, un norvegian stabilit în orașul Las Palmas din Gran Canaria, Henry Monsen. Dar, din nou, Gelu Barbu va avea puterea să se ridice, reintrând în lumea dansului pe altă poartă. Va înființa mai întâi o Școală de dans, formându-și astfel dansatori pentru Compania Canariană de Dans Gelu Barbu, pe care o va crea ulterior. Va mai înființa apoi Asociația profesorilor de dans din provincia Las Palmas și va iniția Zilele Internaționale ale Dansului, din această
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
și maiorescienii, o lecție despre cum trebuie făcută o revizuire literară. Fără a porni cu scopuri polemice declarate, criticul încearcă să reconstituie personalitatea fostului spiritus rector al Junimii folosindu-se de toate scrierile acestuia (articolele și cărțile care au făcut școală, dar și paginile de jurnal și corespondența intimă), testimoniile celor care l-au cunoscut, articolele și cărțile care l-au vizat, scrise de-a lungul timpului de discipoli și adversari. Toate oferă nuanțe discrete sau mai puțin discrete, apte să
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
Constantin Țoiu Cunoscutul cântec popular, auzindu-l întâmplător și incomplet la Radio muzical, într-o zi de sfârșit de februarie, câteva zile m-am chinuit să mi-l amintesc în întregime, cum îl știam din anii de școală de demult, fără să reușesc. Am recurs la memoria câtorva amici, vechi, nimic; numai frânturi. În cele din urmă, fiind un fidel ascultător al postului de radio Cultural și Muzical, am apelat la un tânăr și brav redactor, Eugen Lucan
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
pipă, printre răndurile unei cărți ăn care faptele sănt jalnice (nici măcar umilințele și situațiile penibile pe care le suportă personajul nu sănt ămplinite), iar "construcția" și stilul seamănă ăn multe privințe cu cele ale obsedantelor compuneri din primii ani de școală. Singur, clipitul complice din ochi al autorului transformă acest text deloc literar ăn literatură. Tinerețile lui Daniel Abagiu este versiunea ănceputului de mileniu III a Amintirilor din copilărie. Este posibil, ba chiar probabil, ca faptele lipsite de glorie și ăn
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
contemporani care au scris despre ultimii ani ai regimului Ceaușescu, Cezar Paul-Bădescu nu este nici nostalgic (aici mă despart de opinia lui Mircea Cărtărescu), nici acuzator. Scriitorul face parte din generația pe care căderea regimului a surprins-o pe băncile școlii. Ca toți tinerii de vărsta lui, personajul (lui) Cezar Paul Bădescu este mai preocupaț de ănsușirea tehnicii fumatului și de chinuitorul exercițiu al degustării vodcei (adevărate probe inițiatice pentru băieții ajunși la vărsta adolescenței) decât de analiza critică a regimului
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
Rodica Zafiu Stadiul actual al limbii române trebuie urmăit și descris în cît mai multe și mai diferite contexte și situații de comunicare: pe stradă, în presă, la televiziune, în școală, pe stadioane, în parlament. Pentru cercetarea ultimului caz, există din fericire, de mai multă vreme, alături de o serie specială a Monitorului oficial, și un site internet (www.cdep.ro) care pune la dispoziția oricărui cititor/navigator stenogramele ședințelor. E clar
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
1996). Cartea este o colecție de destine care ilustrează deruta din societatea românească a primilor ani de tranziție. Hazardul este cel care face jocurile și oamenii observă cu stupoare că de vechiul lor sistem de valori, desprins din buchisirea în școli a Codului eticii și echității socialiste s-a cam ales praful. Emblematică este în acest sens drama "patriotului" cu vederi xenofobe dinainte de 1989, mîndru de originea sa românească pură care, după revoluție, trăiește șocul de a-și vedea una dintre
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
și era și o sfidare pe care îni plăcea să o practic". Urmează penitența. Mai întăi tănărul aspirant la literatură intră pentru șase ani "în clandestinitate", și aceasta resimțită ca fiind "foarte interesantă". După alți șase ani devine model la Școala de Arte Plastice, stănd "în pielea goală să mă deseneze fetele și băieții. Și acest lucru este interesant: să te vezi expus ca model". Pretutindeni, conservatorul luminat și scepticul relativ culege satisfacția "experienței", a "noutății" într-un sens oarecum gidian
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
modestiei și autoexigenței artistului. O altă pricină o constituie dorința sa de a nu face concesii regimului comunist față de care a avut o atitudine de respingere. In perioada interbelică fusese profesor la Liceul Mănăstirii Dealu iar după război trecuse la Școala Tehnică de Arhitectură unde l-a avut ca elev pe Horia Bernea și pe mulți arhitecți însemnați de astăzi. Căsătorit cu o urmașă a familiei Movilă din Tara Românească, verișoară cu Mircea Vulcănescu, Aurel Vasilescu era un om al unei
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
care fiul său, profesorul arhitect Sorin Vasilescu o plănuiește de multă vreme. Implinirea acestei binevenite idei întârzie însă și ignorarea persistă asupra unui nume pentru care arta s-a scris cu majusculă. Aurel Vasilescu l-a avut ca maestru la Școala de Arte Frumoase din București, pe Camil Ressu de care îmi vorbea întotdeauna cu multă admirație. Marii pictori din prima jumătate a secolului XX - și în special Gheorghe Petrașcu - au exercitat o puternică influență asupra tânărului artist care însă nu
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
iar creația propriu-zisă părăsește și ea planul sensibil și se preschimbă în cercetare a esențelor. O astfel de cercetare a încercat să facă, de-a lungul unei cariere prodigioase, Hans Mattis-Teutsch. Provenit, asemenea lui Br�ncuși, din climatul meșteșugăresc al Școlii de Arte și Meserii, din acel climat care punea accentul exclusiv pe îndemînare și pe rigoare, el a reușit să depășească orizontul practic al capacității de a face și să ridice îndemînarea pînă la cotele înalte ale ideologiei. Pentru că în
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
parte; dezvoltă datele pe care le avea despre unul din prozatorii vremurilor de cumpănă într-o biografie prea ușor improvizată, rămasă cu multe lacune de informație. Insuficiența documentară a cărții e frapantă. Astfel, în capitolul Nașterea, copilăria și anii de școală sunt parafrazate fără har paginile cunoscute din Viața ca o pradă, completate cu investigațiile preluate dintr-o carte mai recentă a lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
parte; dezvoltă datele pe care le avea despre unul din prozatorii vremurilor de cumpănă într-o biografie prea ușor improvizată, rămasă cu multe lacune de informație. Insuficiența documentară a cărții e frapantă. Astfel, în capitolul Nașterea, copilăria și anii de școală sunt parafrazate fără har paginile cunoscute din Viața ca o pradă, completate cu investigațiile preluate dintr-o carte mai recentă a lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
sunt obișnuit să văd zâmbete nelalocul lor pe fețele politicienilor, președintele României fiind unul dintre aceia pentru care funcția politică pare o permanentă glumă, dar sincer să fiu nu mă așteptam să îl văd și la politicieni cu altfel de școală precum cei din Statele Unite. Funcția politică nu e, desigur, decât o mască pe care un individ, devenit parte a "aparatului instituțional" (Foucault, Althusser), și-o asumă. Scopul politicienilor contemporani este să își producă o "imagine" cât mai apropiată de așteptările
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
Puckette sunt afirmate aici pentru prima dată. Duteurtre stă mai prost la capitolul exemplificări, iar ura lui nemăsurată împotriva lui Boulez și a sistemului paternalist al muzicii noi este mult prea partizană, lucru care dăunează percepției cărții sale. Între timp, școala spectrală franceză militează pentru o „ecologie a sunetului”, cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii spirituali ai acestui mod de a concepe și a face compoziție. De altfel, școala de compoziție
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
Între timp, școala spectrală franceză militează pentru o „ecologie a sunetului”, cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii spirituali ai acestui mod de a concepe și a face compoziție. De altfel, școala de compoziție spectrală reprezintă în contemporaneitate singura grupare consistentă de compozitori cu o estetică proprie, o tehnică de lucru, o tradiție, o direcție și, de aceea, un viitor. Deși recunoscută, ea are toate șansele să dispară însă foarte curând, în
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
Marius Chivu Tudor Octavian face și el parte din seria de scriitori față de care critica literară are încă datorii neplătite. Biografia spectaculoasă a acestui autor - absolvent de liceu militar, apoi exmatriculat dintr-o școală pentru ofițeri de aviație, practică felurite meserii (lăcătuș, tâmplar) înainte de a face studii de arhitectură și filologie - este pe măsura operei sale cvasi-necunoscută. Tudor Octavian a debutat în 1968 cu un volum de povestiri prezentat de Adrian Marino, apoi a
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]