1,439 matches
-
n-ar fi fost mocirla și „problema” noastră? Am Înțeles că se referea la Uniunea Scriitorilor, la faptul că eram totuși membrii acestei Uniuni. „Trebuia să-l ascult pe MRP, să nu intru... «Ce, vrei să te fotografieze ăștia de la șireturi la chelie?» Ar fi trebuit să Înțeleg mai bine ce vroia să spună.” S-a rotit, s-a apropiat, parcă, o fracțiune de pas. „Și noi am greșit, domnu’ Norman Manea... Trebuia să ne mobilizăm atunci o altă energie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca să se ducă să se așeze pe canapea, sufocându-se cu o pernă. Încerc să închid ochii la ce face Nah, dar nu sunt în stare. Părerile de rău îmi mănâncă inima de vie. Îmi doresc să-i fi legat șireturile, să-i fi pregătit pachețelele pentru prânz și să-i fi făcut fustițe când era mică. Aș vrea să-i fi oferit petreceri de ziua ei de naștere și să-i fi invitat prietenele la noi acasă. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu mai nimic, nu-i așa? —Ajută puțin. —Vorbești exact ca doctorul Hayes. Cum o fi reușit omul ăla să-și ia diploma? Nu vrea să facă nimic. „Să așteptăm și să vedem.“ Trebuie să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în clipa când împlinise șaisprezece ani, iar taică-său îl declarase liber să-și aleagă propria damnare. Nimănui n-are cum să-i convină toată chestia cu Rămasu’ de căruță, după ce a crescut cu o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Cappy pentru că a poluat genele și că ne-a făcut pe noi. Recită întruna chestiile astea uluitoare, chestii pe care până și Mark le uitase. Chestii din ultimii ani ai copilăriei, de dinainte ca Joan să se tragă de șireturi cu Nenea Omnipotentu’. Chestii din anii nasoi, când nu puteai să faci nici măcar „bau“ la ea fără să cadă în genunchi și să dea din ea nume de sfinți mărunți. Mai ții minte cartea aia, Mark? Aia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au devenit serioase. Dar apoi comandantul Miliției m-a mângâiat pe obraji, iar eu și tata am primit împreună un pașaport, ca să plecăm în Italia. Nu boala mă durea, ci pantoful. Tata știa asta, mi-a desfăcut cu o mâna șiretul, și-a strecurat degetele în pantof și a început să-mi maseze piciorul. Roma. Privit din spate, tatăl meu arăta ca un actor italian. Unul faimos. Mai demult, văzusem un film cu un tată căruia i se furase bicicleta. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pata de mucegai. Când tata îmi spăla părul, capul îmi vâjâia. Mi se părea că e o pușculiță pe care cineva o apucase și o scutura tare de tot, ca să controleze dacă era ceva înăuntru. Duminica, tata îmi lega șireturile de la pantofi. Se descurca mai bine ca mine. La sfârșit, cele două capete atârnau simetric. Eu mă așezam pe marginea patului, tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se grăbească. Tații știu ce au de făcut. Porneam în direcția Via Nazionale, străzile erau tăcute. O tăcere largă și înaltă, iar noi umblam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a apropiat de mine cu lingura. Câteodată și eu aveam nevoie de ea. Mai ales pentru piciorul drept și mai ales vara. Tata s-a aplecat și mi-a luat piciorul în mână. Cu mâna cealaltă a slăbit puțin strânsoarea șiretului și a tras limba pantofului afară. A apucat pantoful, ținându-l pe sub talpă, mi-a prins piciorul de călcâi și l-a împins prudent înăuntru. „Ți-e comod așa?” De câte ori mă încalță, tata e blând, la fel ca mâna mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
călcâi și l-a împins prudent înăuntru. „Ți-e comod așa?” De câte ori mă încalță, tata e blând, la fel ca mâna mamei atunci când zac în pat și termometrul arată că am treizeci și nouă de grade. Tata mi-a legat șireturile, cu capetele simetrice. M-am sculat de pe scaun, s-a ridicat și el și m-a cercetat cu privirea, din creștet până în tălpi. Și-a umezit degetul mare și mi-a netezit cu grijă sprâncenele, de la rădăcina nasului înspre tâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu ștergarul. Apoi mi-a pus șosete curate și la sfârșit m-a încălțat cu pantofii. Ne-am sărutat și aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani.” „Ți-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie?” „De asta m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful ortopedic îmi strânge piciorul ca un clește. La Veneția, tata mi-ar fi descheiat șiretul, ar fi băgat mâna înăuntru și mi-ar fi masat piciorul, însă acum eu n-am voie să fac nici o mișcare și mama e mereu ocupată cu hârtiuța aceea. Dacă tata a fost arestat, înseamnă că de câteva minute e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Stai apoi la soare singur și fericit. De regulă mergi la ștrand doar duminica, când sunt liberi ai tăi. Atunci, puneți hainele În cabină și primiți o fisă de fier cu număr, pe care tata o prinde la șold de șireturile slipului. Când vă Îmbrăcați, spre seară, sandalele te Înțeapă din cauza nisipului de pe picioare. Astăzi n-ai mai putut răbda din pricina căldurii și a așteptării zadarnice până se găsesc bani pentru biletul de tren, ești În picioarele goale, e zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fii de acord cu sugestia lui și să lăsați lucrurile să curgă de la sine. Pe Kieran îl enervă faptul că-i luam apărarea. Lisa părea distrusă. Am strâns paharul cu nervozitate și m-am blestemat pentru că-mi pusesem pantofi cu șireturi - asta va îngreuna o eventuală ieșire în fugă. —Așa, asta să-mi fie de învățătură de minte pentru că i-am cerut părerea unei prietene care-și alege hainele pentru alinare, izbucni Lisa. N-o învinovăți pe Jenny pentru că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vocea mi se modificase cu cel puțin jumătate de octavă, ai putea măcar să te descalți. Nu a spus nimic. A continuat să se uite la mine, cu o privire de nedescifrat. încet, s-a ridicat aplecându-se să-și desfacă șireturile. L-am urmărit observând din nou cât de mari sunt bărbații în comparație cu femeile, cât de lungi le sunt mâinile și picioarele, ce umeri lați au. M-am gândit la blonda din bar și la cât de drăguță fusese. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la ciocan la forjă. Pumni și palme la grămadă și-și mai face de lucru și c-un bulan din dotarea lui bărbatu-său, lung de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate, în timp ce se comentau și se licitau titluri, găselnițe, fraze, idei, istorioare apte să se dezvolte în subiecte de senzație ce se înlănțuiau și se condiționau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
an de școală militară, la una din inspecțiile zilnice, comandantul de pluton, un locotenent cam cârcotaș și mai puțin preparat intelectual decât subordonatul său, se încăpățânase să-i găsească elevului un cât de mic defect controlându-l până și la șireturile bocancilor. Incredibil, dar acestea nu prezentau nici măcar o umbră de murdărie, arătând de la un capăt la altul pe toate fețele curate ca și restul echipamentului. Am onoarea să vă salut, domnule colonel. Intră, dragă Eugeniu, chiar la tine mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nodul, îmi tremurau mâinile. Z a apărut în prag și m-a întrebat de ce nu plec. - Plec, nu vezi că plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am mai zis nimic, am ieșit în curte cu șireturile desfăcute. Am aruncat o privire pe geam și am văzut-o pe Y aplecată deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că erai bătrân sau tânăr, se purta, căci așa era moda), la cămașă avea guler tare și plastron, costumul negru era închiriat (când nu-l avea pe al lui, propriu), iar în picioare ghete cu găurele multe, în care intrau șireturile lungi, își dădea cu peria peste mustăți, le ungea cu “brandolină” ca să “stărlucească”, și le arcuia frumușel cu codițele tari înspre sus, își lua nevasta și mergea la Hanul lui Topor, care era nu departe de casa lor, pe Sărărie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un sunet. În celălalt capăt al orașului, exact În această noapte, bunica mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele ei, scoțându-i corsetul din trusoul de mireasă. Îi desface șireturile și Îl deschide, pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă de vapor care dispare Înăuntrul ei. ― Hop-așa! strigă căpitanul Kontoulis și Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]