7,108 matches
-
asemenea, cu câtă emoție și recunoștință am primit în 2012 din mâna lui Levon Ananyan carnetul de membră a Uniunii Scriitorilor din Armenia. În acele zile, Levon Ananyan a fost amfitrionul lansării la Erevan a versiunii armene a romanului Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian, în traducerea lui Sergiu Selian, prilej cu care le-a înmânat celor doi carnetele de membri ai Uniunii Scriitorilor din Armenia. El rămâne pentru mine și pentru numeroși confrați un poet și un critic literar de talent
La dispariția lui Levon Ananyan by Ma () [Corola-journal/Journalistic/3189_a_4514]
-
Șamanul Albastru, Ochiul alb al reginei , Iisus cu o mie de brațe, Portret de femeie și Dansul cu moartea), Varujan Vosganian este și un prozator de mare succes, cu volumul de nuvele Statuia Comandorului și, mai ales, cu romanul Cartea șoaptelor (2009), recompensat cu premii importante: Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pe anul 2009, Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de revista România literară etc. Poezia lui Varujan Vosganian se înscrie în sfera căutării simbolurilor fundamentale ale existenței, circumscriind stări-limită (moartea, disperarea
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai ascunde/ te va îmbrățișa cu lumina lui în tăcere./ Căci privirea e marginea ființei mele,/ iar tu ești marginea visului meu” (Cel care privește). Romanul Cartea șoaptelor a fost primit cu entuziasm nereținut atât în România, cât și în străinătate. Nicolae Manolescu observă că aceasta e o „carte ieșită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficțiune, cu câte ceva din amândouă, și deopotrivă extraordinară prin modul în
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
altă parte, scriitorul însuși sugerează câteva dintre cheile de lectură și atuurile cărții. Între acestea s-ar putea reține caracterul depozițional, dimensiunea neconcluzivă, forța de a sugera, de a spune aluziv, și nu de a judeca sau a condamna: „Cartea șoaptelor este cartea morților celor noi. Și încă ceva. Romanul este o carte unde nimic nu este spus până la capăt. Romanul nu pune concluziile. Concluziile omoară arta. Romanul este doar un martor, o mărturisire. Sentința o dă cititorul, el este judecătorul
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de dimensiuni și registre narative (carte de memorii, roman istoric, povestire în ramă - Rahmenerzählung, roman de familie, roman-cronică etc.), autorul descriind el însuși formula epică sub auspiciile căreia se situează propriul demers: „Povestea aceasta, pe care noi o numim Cartea șoaptelor, nu este povestea mea. Ea a început cu mult înainte de vremea copilăriei mele, pe când se vorbea în șoaptă. A început chiar cu mult înainte de a deveni o carte. Și nu a început în Focșaniul copilăriei mele, ci în Sivas, în
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
etc.), autorul descriind el însuși formula epică sub auspiciile căreia se situează propriul demers: „Povestea aceasta, pe care noi o numim Cartea șoaptelor, nu este povestea mea. Ea a început cu mult înainte de vremea copilăriei mele, pe când se vorbea în șoaptă. A început chiar cu mult înainte de a deveni o carte. Și nu a început în Focșaniul copilăriei mele, ci în Sivas, în Diarbekir, în Biltlis, în Adana și în regiunea Ciliciei, în Van, în Trabizonda, în toate vilaietele Anatoliei răsăritene
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de-a lungul timpului, cât și prin mistificările istoriei. Dimensiunea subiectivă este una pe deplin asumată, pentru că, dincolo de documente, de cifre, de concretețea faptelor, e prezentă și o asumare individuală, afectivă, a unui anume trecut, asimilat cu deplină luciditate: „Cartea șoaptelor, deși plină de cifre ca o carte de istorie, nu este legată, de fapt, de niciuna dintre cifrele acelea. Adevărata istorie, cea care merită să fie povestită, e aceea care, oricând, dacă ar fi destui s-o povestească și alții
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
s-o povestească și alții s-o țină minte, s-ar putea transforma în legendă, adică povestea cea mai puțin exactă cu putință. Am folosit cifre nu pentru că am avut nevoie de amănunte în plus la poveștile noastre spuse în șoaptă, ci pentru că era singurul mod în care puteam prezenta cu limpeziciune succesiunea evenimentelor. Dacă în afara ei povestea poate fi potrivită pentru oricare timp și oricare loc, înlăuntrul ei este important să se știe cine naște pe cine, cine moștenește pe
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
este important să se știe cine naște pe cine, cine moștenește pe cine, cine blestemă pe cine și cine anume poate rămâne personaj al poveștii, deci se poate povesti despre el, chiar și după moarte. În această ultimă privință, Cartea șoaptelor e oarecum neobișnuită, căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar mai importantă decât moartea și, deci, decât viața, e memoria”. Legitim și emblematic, mottoul cărții („Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin morții pe
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
decât viața, e memoria”. Legitim și emblematic, mottoul cărții („Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin morții pe care îi plângem”) sugerează accentul tematic privilegiat, legat de traumele istoriei și de dimensiunea tragică a unei revolte preschimbate în șoaptă („În copilărie am trăit într-o lume a șoaptelor. Ele se rosteau cu băgare de seamă. Abia mai târziu am aflat că șoapta are și alte înțelesuri, cum ar fi tandrețea sau rugăciunea”). Unul dintre capitolele care impresionează cel mai
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin morții pe care îi plângem”) sugerează accentul tematic privilegiat, legat de traumele istoriei și de dimensiunea tragică a unei revolte preschimbate în șoaptă („În copilărie am trăit într-o lume a șoaptelor. Ele se rosteau cu băgare de seamă. Abia mai târziu am aflat că șoapta are și alte înțelesuri, cum ar fi tandrețea sau rugăciunea”). Unul dintre capitolele care impresionează cel mai mult, prin dramatismul evocărilor, prin sugestivitatea detaliilor de o
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
sugerează accentul tematic privilegiat, legat de traumele istoriei și de dimensiunea tragică a unei revolte preschimbate în șoaptă („În copilărie am trăit într-o lume a șoaptelor. Ele se rosteau cu băgare de seamă. Abia mai târziu am aflat că șoapta are și alte înțelesuri, cum ar fi tandrețea sau rugăciunea”). Unul dintre capitolele care impresionează cel mai mult, prin dramatismul evocărilor, prin sugestivitatea detaliilor de o pregnanță maximă, este cel de al optulea, o adevărată incursiune în infern, în care
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
în care porcii umblă prin aluviunile Nilului, iar scribii descriu întîmplările „după pofta inimii faraonului”. Premisă ce-i îngăduie a halucina în fața confidentei: „îi spun în fața blocului, «auzi, se aude vuietul mării!»/ «nu, este zgomotul ploii», îmi răspunde aproape în șoaptă,/ «uite, zăresc o piramidă!» îi spun pe strada salcîmilor (...) «omul care a trecut pe lîngă noi a fost Esenin, vreau să-l ating!»,/ îi spun emoționat,/ «a fost un cetățean de treabă al orașului nostru!», îmi răspunde mecanic” (Alte ru
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
o deznădejde fără leac,/ Cum mă vedeau, din depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei,/ În șoaptă numai și cu teamă“. În Alai, gloata oprimată s-a transformat într-un șir de ocnași, în condamnați care s-au obișnuit deja cu starea lor: „Năstrușnici oameni mă-nsoțeau la drum!/ Aveau cătușe, lanțuri la picioare,/ Și chipuri parcă înmuiate
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
a spus că trebuie să mediteze asupra cazului în speță. Când spiritul credinței începe să slăbească, puterea Necuratului se întinde insidios asupra minților șovă itoare și le întunecă. Și-a îmbrăcat sacoul. Treci mâine pe la mine? l-a întrebat în șoaptă și în clipa când coborau pe treptele care dădeau în stradă s-au împiedicat de trupul țeapăn al bietei Rosinanta, ultima pisică de Angora a domnului Sarafoleanu.
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
și-n jos cu mașina ei sau cu a mea, pe ploi torențiale sau pe călduri insuportabile. Am rătăcit, de-atîtea ori, prin tainele din Mîntuleasa, prin cotloanele casei ei, prin cuferele din mansardă, pline cu scrisori, cu fotografii și cu șoapte nerostite pînă la capăt... Mai tîrziu, îmi citea la ea, în mansardă, la mine, în curte, sau în bucătăria din casa ei cea nouă, pagini din viitoarele ei cărți, despre retorică, despre retorica negației și a contestației, despre personaje și
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
ce este deasupra naturii, redă ceva ceea ce natura ar fi vrut, dar n-a reușit să dea. Îmi mai venea în minte cum Michel Angelo mergea noaptea în cariera de marmură din Carrara și asculta în tăcere, spunea că ascultă șoaptele marmorei! Și altele și altele, lucruri despre care am vorbit în scrierile mele. Din păcate din cele vechi nu mai am exemplare în plus, doar dintr-una: Logica frumosului 5, apărută în 1946, mai am și am să-ți dau
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
Ca pe monitorul computerului, defragmentarea identifică nenumăratele căsuțe rebele, le lucrează în flash-uri iuți ca, după câteva minute, ele să apară compacte, gata să întrețină, o vreme, legăturile și unitatea ocrotitoare a lumii. Medgidia... poate fi comparată cu Cartea șoaptelor (cum a și fost). La Varujan Vosganian, lumea de negustori țese laolaltă așezările omenești și le împiedică să dispară cu totul când vechi orânduieli se destramă sub lovituri ale Istoriei: „Un năvod cu fire subțiri lega orașul să nu se
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
Gheorghe Grigurcu Varujan Vosganian: Cartea șoaptelor, Ed. Polirom, 2009, 528 p. Goethe definea romanul drept o „epopee subiectivă”. Formula care acum, în toiul postmodernismului, poate apărea oarecum desuetă se potrivește ca o mănușă romanului semnat de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Întrucît acesta conține, împletite într-o
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
Gheorghe Grigurcu Varujan Vosganian: Cartea șoaptelor, Ed. Polirom, 2009, 528 p. Goethe definea romanul drept o „epopee subiectivă”. Formula care acum, în toiul postmodernismului, poate apărea oarecum desuetă se potrivește ca o mănușă romanului semnat de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Întrucît acesta conține, împletite într-o impunătoare unitate a viziunii, două teme și anume „marea crimă” săvîrșită de Imperiul Otoman împotriva armenilor și răsfrîngerea acesteia în destinul familiei autorului ca și în propria-i ființă. Evenimentele istorice pe care le
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
s-o țină minte, s-ar putea transforma în legendă, adică povestea cea mai puțin exactă cu putință”. Ce s-ar mai putea spune în fața mixturii vieții cu moartea care, la scara crimelor ce au fost comise, friza fabulosul? „Cartea șoaptelor e oarecum neobișnuită, căci, spre deosebire de alte istorii, aici moartea e doar un detaliu, iar mai importantă decît moartea și, deci, decît viața, e memoria”. Deoarece epopeea posedă și aspecte ale miracolului, această normă e conștiincios respectată de prozator. Bunicul d-
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
lor, singurii ce posedau dreptul de-a vorbi, căci ceilalți, „morții cei noi se iveau pe la ferestre, cu obrajii palizi și ochii strălucitori, prelingîndu-se pe geam, gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de morții cei vechi, morții cei noi își găseau liniștea pe măsură ce se vorbea mai mult despre ei”. Așadar povestirea ca o modalitate de redempțiune... Romanul conține diverse mișcări speculative, aidoma unui om care poartă-n spinare o povară
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
că povestitorul e doar o „prezență întîmplătoare”, deoarece în lipsa lui eposul tragic ar fi decurs la fel, Varujan Vosganian cinstește sacrificiul neamului căruia îi aparține prin sacrificarea orgoliului de creator. Impersonalizarea aceasta e modul d-sale impresionant de jertfă. Cartea șoaptelor: o operă de temelie a prozei noastre contemporane.
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
a fost dezbătut intens de parlamentari, dar și de social-democratul Vlad Cosma care a ținut un scurt discurs înainte de exprimarea opțiunii de vot. De la tribuna Parlamentului, Vlad Cosma și-a început discursul prin a-și sfătui colegii să vorbească în șoaptă cu copiii, dezvăluind ca procurorii i-au implantat microfoane în casă și a avut mandat de interceptare încă din prima zi de campanie electorală din 2012. Deputatul PSD Vlad Cosma a declarat, în fața Parlamentului: "Dragi colegi, când vă duceți diseară
Deputat PSD, ascultat abuziv. "Vorbiți în șoaptă cu copiii voștri" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32269_a_33594]