18,529 matches
-
prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat de la cumnata mea? Că fratele tău... A șters putina! Și ce te-ngrijorează pe tine? S-a dus, ducă-se! Cum poți vorbi așa? Da cum să vorbesc altfel? Pe el l-a gogolit mama când era mic! Pe el l-a învățat carte! Lui i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scop, cel mai bun mijloc e chiar contrariul a ceea ce făcuse până atunci, adică asocierea negativă. A devenit astfel un acerb critic al filozofului, administrându-i una dintre cele mai severe corecții: falanga. Întrucât memoria pedepselor otomane s-a cam șters printre români, amintim că falanga este sulul de lemn de care se legau picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. Acest tip de bastonadă publică era preferat altor sancțiuni punitive nu doar pentru umilirea subiectului ei, ci mai ales
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
care mă puteți auzi: să „nu renunțați niciodată la vis”. Cred că acesta, visul, este cel care, atunci când am căzut și nu ne mai putem ridica, vine ușor, „ca un vis”, ne ridică, ne zâmbește, ne curăță rănile și ne șterge lacrimile, ne ia de mână și ne ajută să facem următorii pași... mai departe... mai sus... mereu. Fiecare dintre noi, copii, tineri, maturi, bătrâni are visele lui, mai mici sau mai mari, mai puternice sau firave ca o părere, dar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și ploaie, dar eu am refuzat, pentru că: -„Mai am încă ceva de făcut pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am gândit. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându-și sudoarea cu batista lui unsuroasă. Grotesc înseamnă, ca și pentru Baudelaire, ciocnirea idealității cu diabolicul. Doar că, în cazul poetului român, ceea ce s-ar fi vrut sublim eșuează în macabru. "Bufoneria transcendentală" (Fr. Schlegel) este o luare în derâdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spovedit, apoi s a dus. Dar la vreo doi ani a căzut bolnavă și Rarița, care, parcă trasă la indigo, a zăcut ca și Chimircan tot așa de mult și a avut grijă de ea fii-su, Silică; el a șters-o, a spălat-o și a îngropat-o. Cât despre cei doi gemeni, aceștia au plecat la Brașov, la muncă, de la vreo șaisprezece ani și au învățat tinichigerie. S-au întors după Revoluție. Costache s-a însurat pe la Urșița și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casa lui Ursachi, zis Baran. Când se termină grădinile lui Baran și a lui Ciocardel drumul se împarte în două formând un teu perfect. Apucând la dreapta, spre nord, pe lângă grădina lui Ciocardel, despărțind satul de pădure, cealaltă ramificație o șterge spre sud, luând-o la stânga pe lângă grădina Băranilor, despărțind definitiv satul de pădurea unui evreu. Acesta a tăiat pădurea când a aflat că va fi război și a vândut lemnul, apoi a vândut și pământul, după care ... dus a fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
suferință s-a stins, topindu se de viu ca o lumânare, un chip de om cu duh de drac și un drac cu chip de om. Urmașii lui au murit, grăbindu-se să i-o ia înainte ca să i se șteargă numele de pe pământ, rămânându-le casele pustii, care mai apoi au fost dărîmate, de parcă n-ar fi fost urmă de așezare omenească pe acel teren. Petrache al Grapinei Grapina a avut mulți copii, printre care și pe Petrache. Rămas orfan
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu mai fie supuse unor noi modificări. Fără a mai redistribui toată Vrancea, satele încep să facă învoieli între ele (Stahl, 1998, vol. I, pp. 135-148). La 1840, pentru a pune capăt disputei legate de contribuția la cheltuielile comune, se șterg datoriile tuturor satelor, dovedindu-se încă o dată că norma egalitarismului era cel mai profund impregnată în comportamentul tuturor satelor devălmașe. Pentru a conluziona, nivelul constituțional crea în practică o serie de probleme legate de exploatarea munților, probleme care, dacă ar
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea lacrimile, le lăsa să curgă În voie, la picioarele ei lângă banca pe care stăteam amândouă. Mai spusese doar că, la Înmormântare, venise tot satul și că sora ei, pe care mulți săteni nu o mai văzuseră de mulți ani
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
am două...ajută-mă te rog să pot merge și eu la școală În toamnă odată cu copiii de vârsta mea. Știu să scriu și să citesc puțin dar, voi Învăța... promit. Lacrimile-i curgeau pe fața arsă de soare, le ștergea cu dosul palmei și continuase; nu-i lăsa să-mi taie bobocul de gâscă, el este singurul meu prieten până astăzi. Dacă vrei să fii și tu prietenul meu, am să vin aici În fiecare seară să vorbim. Numai Tu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
meu și nu pot să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
priceput, asta am făcut, de aici depinde numai de voi. Apasă pe aceelerație tată... Noi ne ducem să dansăm. O luase de mână pe Andreea și plecaseră râzând amândoi de Încurcătura În care-i puseseră pe cei doi părinți și ștergând ketchupul cu șervețele. Se bucurau de isprava lor. Teia, crede-mă că nu am știut absolut nimic de ce puneau ei la cale dar, mărturisesc că nu duc lipsă de idei originale. Suntem oameni maturi și responsabili, ei Își doresc o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
viitoarelor expoziții. Mulți artiști ieșeni mi-au fost apropiați Dumitru Căileanu, Ioan Neagoe, Nicolae Matyuș, Vladimir Florea, Viorica Bălan, Călin Alupi, Petru Hartopeanu, Ghiță Leonard și Ștefan Hotnog. Cu Neagoe am lucrat împreună. Era deosebit de exigent cu picturile lui, le ștergea ori de câte ori nu-i plăceau. Aproape zilnic își scria jurnalul, pe care l-a publicat ulterior. Deosebit de inteligent, pictorul Matyuș, la rugămintea noastră, ne critică lucrările cu mare exigenta. Crochiu creion pe carton LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
sculptate în poezie? Ele creșteau din cetate, ca o mărturie a unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
viitoarelor expoziții. Mulți artiști ieșeni mi-au fost apropiați Dumitru Căileanu, Ioan Neagoe, Nicolae Matyuș, Vladimir Florea, Viorica Bălan, Călin Alupi, Petru Hartopeanu, Ghiță Leonard și Ștefan Hotnog. Cu Neagoe am lucrat împreună. Era deosebit de exigent cu picturile lui, le ștergea ori de câte ori nu-i plăceau. Aproape zilnic își scria jurnalul, pe care l-a publicat ulterior. Deosebit de inteligent, pictorul Matyuș, la rugămintea noastră, ne critică lucrările cu mare exigenta. Crochiu creion pe carton LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și ploaie, dar eu am refuzat, pentru că: -„Mai am încă ceva de făcut pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l-a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
rând. În fața noastră, cam la aceeași distanță, între mama și T, stătea P. Iar în spatele lui P., ceva mai departe, ascunsă după un perete, de după care i se ițea doar capul și o mână cu o farfurie pe care o ștergea parcă, se uita spre noi A. Filmul tot era color, cu excepția lui A. care era alb-negru. Mama era mai înaltă și mai grasă ca de obicei, parcă era umflată, și-l certa pe P.: îi tot spunea ceva gesticulând cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
după 1933, la pensionarea soțului ei. O întâlnim într-o însemnare a lui Camil Petrescu din 1927 legată de un episod trecut, comportarea josnică a lui Eftimiu, care o lăsa pe scriitoare să aștepte zadarnic în timp ce el, directorul, pleca "o ștergea") pe o ușă lăturalnică. Mai târziu, Camil Petrescu o pomenește, tot indirect, într o afirmație asupra priorității celui/ celei care a impus romanul citadin. în Agendele lui Lovinescu scriitoarea apare des, dar totdeauna telegrafic, se menționează trecerea ei prin București
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
urgent o situatie la calculator. Apasă pe fișierul ei cu tabele, dar nimic. − Ce-o fi având calculatorul asta? După încercări repetate, Bărbie se prinse că fișierul ei, pur și simplu nu mai există. − Fetelor! Ce-ați făcut aici? Ați șters ceva? −Aaa! Numai niște tabele goale! − Cum ați îndrăznit?!? Acelea erau tabelele mele pentru servici. Ca să le refac am nevoie de câteva ore și am de făcut o lucrare urgent! Să nu vă mai prind prin birou! Și sunteți pedepsite
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3083]
-
-mi iasă din piept. Și, mie, mai tare mi-e frig... Așteptarea. Și care-i așteptare? Ea e plină de speranță, căci mă face să cred că mult doriții fulgi vor acoperi acest tablou îngrozitor. O dată cu venirea fulguleților, se va șterge și tabloul, care îmi apare în față, de fiecare dată, când deschid ochii. Doar fulgii pot să ajute și să astupe toate golurile care sunt în tablou. Și eu aștept, aștept... Ca o păpădie... Atât de simplă e când o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
făcut. Am o soră mai mare, care cunoaște frumusețea vieții, care îmi oferă căldură și afecțiune. Care mă încurajează și mă face puternică, în fiecare zi. Sunt fericită că am întâlnit un profesor bun, care știe bine valoarea vieții. Care șterge toți virușii din sistemul nostru de gândire și ne demonstrează, prin propria experiență și prin experiența altora, că dacă dorești să fii fericit, trebuie să gândești diferit, să fii liber în gândire și în propria alegere. O persoană importantă, cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vin în minte unele premise care l-ar putea „salva” pe erou. De fapt, cine este acesta? - Un intelectual „înrăit”, citind mereu, informându-se din tot felul de surse, pregătindu se pentru lecții și făcând pauze doar pentru a-și șterge ochelarii cu batista, tacticos, după umezirea lentilelor cu vârful limbii. A făcut-o și în tren de vreo două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]