308,881 matches
-
grație în care pluteam cu toții. - Ce n-ai știut, în 1996, cînd ai plecat la Limoges, la invitația lui Silviu Purcărete, proaspăt numit director de Ministerul Culturii din Franța, la Théâtre de l'Union? - O groază de lucruri. N-am știut, decît doar teoretic, că există o asemenea imensă diferență între două psihologii culturale, între două popoare. Deși sîntem francofoni, deși statul modern român îl are ca model pe cel francez. Cu toate astea, deosebirea este mare și altfel sesizabilă cînd
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
să faci parte din altă societate. Nu e simplu deloc. Mi-a fost foarte greu, la început, să ajung la finețea lucrurilor, a mentalităților, a codului. Am învățat mult în acești cinci ani de zile. Sînt mai aproape de o direcție, știu pe unde trebuie să caut. M-am întrebat ce pot eu să le aduc nou, proaspăt. Am încercat o dată, de pildă, să le explic studenților de la școala noastră de teatru o nuanță de arsură. Nu aceea provocată de ceva fierbinte
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
să le explic studenților de la școala noastră de teatru o nuanță de arsură. Nu aceea provocată de ceva fierbinte, ci arsura fierului cînd stă iarna în ger. Răspunsul a venit iute: nu simțiseră niciodată genul acesta de arsură pentru că nu știau cum este gerul și intensitatea lui. Altă experiență de viață, alte repere. - Cum ați făcut Academia teatrală în 1997, Silviu Purcărete și cu tine, un regizor și un actor din România? Pe ce anume din tine ai contat foarte tare
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
dans, la commedia dell'arte. Am vrut să le dăm instrumentele de ultimă oră cu care să descopere lumea, geografia interioară. Am încercat, ei fiind actori, să-i construim, pînă la un anumit punct și de acolo să învețe, să știe să se construiască singuri. Direcția școlii este clară și coerentă, este definită acum. Urmăresc în continuare lucrul acesta prin potențarea capacităților fiecărui stagiu, ținut de persoane diferite, în general nume dintr-o specialitate sau alta. Nu vreau să-i pregătesc
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
de suflet, simțurile sînt antrenate, sînt trezite altfel, se intră într-o metafizică a simțurilor, a sunetelor pe care le poate produce o voce antrenată zilnic. Astfel, ei își conștientizează eul artistic, fac cunoștință cu el, îl investighează și atunci știu pe ce mizează. Cu ce pleacă la drum. Și totul, dar totul, trebuie explicat ca un exercițiu fundamental al comunicării, ca o formă de respect. - Simți că etapa Limoges este un fel de răscruce în viața ta? - Da, începe să
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
să fie de acord cu publicarea textelor în condițiile date, iată, revista reapare cu un număr pe iulie integral datorat lui Ioan Buduca. Dintre colaboratorii dinainte, puțini sînt prezenți. N-avem idee dacă Al. Cistelecan, Nicoleta Cliveț ori Nicoleta Sălcudeanu știu ce se petrece. Or fi fost și ei publicați, ca și alții, fără a fi întrebați. Stupefiantă e politica editorială declarată de noua conducere: introducerea pe piața literară a "recenziilor promo". Este o premieră în presa postdecembristă. Nu reclame. Recenzii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
am întîlnit la Institutul Român de Cultură "Titu Maiorescu" din Berlin - m-a frapat într-un prim moment prin aerul calm și stăpînit, prin politețea ireproșabilă a unui "grand seigneur". Uimirea mea a fost cu atît mai mare cu cît știam prin ce grele încercări i-a fost dat să treacă acestui scriitor în anii comunismului. Hans Bergel a făcut parte din grupul celor cinci autori germani (așa-numitul de către autoritățile vremii "lot") care în urma unui proces de pomină, cu ușile
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
accepta. Românii sunt încă prea aproape de "trăirea" comunistă. Cred că peste cîțiva ani, cînd scena se va liniști, se va lumina, această literatură memorialistică va cîștiga alt profil și altă substanță decît acum. Totuși au apărut în România, după cîte știu, cîteva scrieri de o valoare extraordinară în acest domeniu. Mă gîndesc numai la cele trei volume ale lui Ion Gavrilă Ogoreanu lipsite de echivalent în germană. Este o operă memorabilă care în România ar trebui să devină ceea ce numim noi
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
din România. Am preferat forma epică, formula povestirii, pentru a transmite celor care nu sunt informați experiența acelor ani sumbri din viața mea. Ați enumerat cîțiva autori germani originari din România care prelucrează în cărțile lor trăirile din țară. Să știți însă că dintre toți, eu sunt singurul care am făcut ani grei de pușcărie. Cu toate acestea cred că am poate o natură fericită, de vreme ce am fost în stare să înving repede lăuntric acești ani de groază. Nici prin gînd
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
există un fir roșu: nu răzbunare, ci cunoaștere. Dar dacă invocăm iertarea? H. B.: Este o temă foarte dificilă. Întrebarea mi-a fost adresată și mie într-un mod concret, de foarte multe ori... Nu vreau să pomenesc numele persoanei. Știți cum este cu iertarea? Eu sunt creștin, sunt european și sunt dispus oricînd să iert dacă cel în cauză vine și-mi cere iertare. Nu-l voi refuza niciodată. Dacă primul pas este făcut, eu personal sunt dispus oricînd să
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
a frustrărilor. în centrul acestor construcții de carton se află poza eroului: "Cavalcan Tudor Mengistu era un bărbat frumos, puternic și temut. Era răzbunător ca o fiară și duios ca un copil, răpunea orice adversar cu fulgerele brațelor lui și știa să țină în brațe, ca pe un fulg, orice femeie care știa să i se apropie de suflet...". Și, oricît ar părea de diferiți, în toate povestirile se reflectă același personaj, care încearcă la nesfîrșit să evadeze și eșuează de
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
Cavalcan Tudor Mengistu era un bărbat frumos, puternic și temut. Era răzbunător ca o fiară și duios ca un copil, răpunea orice adversar cu fulgerele brațelor lui și știa să țină în brațe, ca pe un fulg, orice femeie care știa să i se apropie de suflet...". Și, oricît ar părea de diferiți, în toate povestirile se reflectă același personaj, care încearcă la nesfîrșit să evadeze și eșuează de cele mai multe ori lamentabil. Tocmai de aceea autorul a indicat cheia de lectură
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
mă spăl de păcat decît să-i mai amărăsc și eu pe poporeni. Poate că starețul găsește o formulă prin care să-i aline pe amărîții care s-au bucurat că se întorc acasă cu o iconiță sfințită, fără a ști nici ei probabil că poartă dangaua PSD-ului. Ceva de felul, ceea ce trebuia sfințit rămîne sfințit, iar ce nu trebuia - se anulează. Aș atrage atenția, dacă tot veni vorba, că sînt popi care fac în biserică și nu numai prozelitism
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și cenușii. Meaume știe că e logodită cu un subaltern al tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie să se
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Meaume: Fiecare merge după crîmpeiul de noapte în care se afundă. Un bob de strugure se umflă și plesnește. La începutul verii prunele renglote crapă. Cine nu e cuprins de iubire cînd copilăria plesnește ca un fruct?" Ea spune: "Nu știu." Meaume, ucenicul lui Johann Heemkers, merge după lumină, după lumînare și după degetele roz, merge după slujnică, după umerii luminați, de-a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
dat lacrimile, căci eu îți spun adio. Alaltăieri, în biserică, te-am privit. Ieri te-am văzut coborînd pe străduță și intrînd în atelier. Ai devenit hidos. În plus, reamintindu-mi încăierearea ta cu Ennemond, mi-am zis că nu știi să te bați. Ai fost jalnic. Mai jalnic nici că se poate. Pe lîngă toate astea, mi-am reproșat că m-am dăruit fără pic de rușine. M-am gîndit la lucrul acesta și îl regret sincer. De aceea, acum
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
o culoare. Chipul fiindu-i ars, cunoscuții nu-l mai puteau recunoaște. Dintr-o năpastă, a făcut o șansă. Schimbîndu-și înfățișarea, s-a dus la Bruges unde s-a apucat de furat. S-a dus la Anvers fără să-l știe nimeni și acolo iarăși a furat. Fura, dar încă o iubea. În chip inexplicabil, cînd a înțeles c-o iubea doar pe ea, s-a lăsat de furat și n-a mai căutat plăcerea în brațele tîrfelor, care nu se
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
tot dramatismul latent din povestiri, căci mișcările interioare și comportamentul cotidian al personajelor sunt incoerente și mecanice, nu țin de o rațiune umană ușor de înțeles tocmai pentru că se află permanent pe linia extrem de fragilă a supraviețuirii morale. Gabriela Adameșteanu știe foarte bine însă să treacă deseori dincolo de aceste lucruri și, mai ales, să vadă exact și să înregistreze ca un tomograf suprafețele, ezitările și, în definitiv, orice detaliu psihologic al conștiințelor care declanșează și supraveghează comportamentele. Toate povestirile din acest
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste un șaman obligat la intervenții chirurgicale prin formule magice. Școlile, atunci când n-au devenit pepiniere ale infracțiunilor de tot soiul (de la droguri
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
cu inspectorii ajunși în funcții nu pe bază de valoare, ci pe pile, și încă forma cea mai grețoasă de pilă - aceea politică? De aici provine dezastrul învățământului românesc, așa cum din motive similare s-a născut întreaga tragedie a țării. Știindu-se vulnerabili, acești naufragiați sosiți cu pluta politicului închid ochii la lipsa de profesionalism a celor din jur. O lipsă de profesionalism pe care o încurajează, de altfel, din răsputeri, ocrotind-o cu grija nevrotică a unei cloști care n-
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
august. Avioanele cu reacție în rasmut fac să se cutremure Luteția. Ce observ, e că lumea a treia, gata, a ocupat Parisul! Asia în primul rând... Champs-Elisée, apoi, mi se pare că nu mai e ce-a fost și ce știam eu mai demult. Cu greu recunosc bulevardul suind măreț până la Arcul de Triumf. Nu-l mai recunoscusem,... de nimic altceva, decât de copaci! De aproape treizeci de ani, de când nu am mai fost pe-aici, arborii scunzi de odinioară, ce
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
de guvernămînt, filiala orașului lui, Doamne nu-i ierta!, Blaga. * Tema intermediarilor a mai apărut o dată pe micul ecran cu ocazia raziei pe care primăria unui sector bucureștean a efectuat-o în Piața Obor. Ca să descopere, ce? Ceea ce primarul Onțanu știa de mult. Ca și prefectul Capitalei. Și anume că două bande țigănești controlează piața trimițîndu-și oamenii cu noaptea în cap să cumpere pe nimica marfa de la țărani și să o revîndă la prețuri piperate. Primarul a destituit Administrația pieței. Dar
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
doi pași era Hofburgul, reședința bătrînului împărat, a prea bătrînului împărat care se pregătea să sărbătorească șapte decenii de domnie" (p. 378). El însuși produs cultural al �Mitteleuropei periferiilor" Cornel Ungureanu își privește cu iubire �personajele", chiar și atunci cînd știe despre ele că au luat-o pe drumuri aberante sau au semnat pactul cu diavolul. Viena începutului de secol este un loc al marilor iluzii, un spațiu al visării în care totul pare posibil. Istoria a infirmat însă brutal toate
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
au lăsat rînduri memorabile, aflate la limita legendei, despre personalitatea aflată în discuție. Iată portretul mitic-amuzant pe care Anavi Ádám îl face lui Franyó Zoltán: Dacă stătea alături de personalități importante, își depășea natura sa egocentrică: plătea. Rezista și la băutură, știa să petreacă. La optzeci de ani dansa ceardaș, debita anecdote, amintiri - unele fanteziste. Prea mulți îl cunosc doar pe acest Franyó, cel înzestrat cu o necurmată fantezie și poftă de petrecere" (p. 324). Mitteleuropa periferiilor este un spațiu al nostalgiei
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
Simona Popescu, desigur cu fragmente din Exuvii - o carte într-adevăr fără riscuri, în sensul că orice contestatar al valorii ei ar avea de prezentat argumentele sale ("if any", aș adăuga - pentru că în mediul literar românesc și nu numai, cum știm, o carte se poate trezi contestată și "din principiu") unui număr impresionant și în creștere de fani. Pasajele din Exuvii se numără, trebuie menționat, printre traducerile excelente ale volumului. Pentru cei care nu știu foarte multe despre aparițiile din cadrul colecției
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]