1,581 matches
-
aplauze la finalul prelegerii sale și la ieșire l-au așteptat cîțiva tipi fioroși. Cu ce-am greșit, Îi șoptise femeii care Îi Înmînase cecul și Îl condusese iute spre ieșire. — Există două Asociații ale Aspersoarelor de Incendiu, i-a șuierat ea, Împingîndu-l spre ușă. Cea de față reprezintă magazinele nesindicalizate! Maggie rîde furtunos, apoi Îl privește cu simpatie amuzată, ecoul rîsului ei Încă umplînd camera. — Apropo, ce caută convenția pompelor de sîni În orașul Companiei? Toți șmecherii ăștia de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde se duce? Cecul meu ar trebui să fie pe-aici. Doamna Petrovici intră din nou În bucătărie cu mîinile În șold. — Cu cecul tău plătesc hangaralele casei! șuieră ea. Inamicii stau acum față În față. Susan se bagă Între ei. Tati, ar trebui să pleci. Domnul Petrovici spune ceva urît În sîrbește și pornește către ușă. — Domnule Wakefield, să Îi spui șefului tău că noi nu ne temem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de vorbă cu el. N-ar strica să încerc să-l cunosc mai întâi. — Sophie nu crede asta. Zice că să faci sex e mai plăcut decât să stai de vorbă și că majoritatea băieților gândesc cuă — Mulțumesc, Lottie. Sophie, șuieră Henrietta ca o cobră, sper că încerci doar să șochezi, ca de obicei. În ochii mari și luminoși ai lui Sophie se ivi o sclipire sfidătoare, tipică vârstei de șaisprezece ani. — Cum o să-ți dai seama? O să-mi pui întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut copii nu. — Corectează-mă dacă greșesc, mamă, zise Sophie cu multă răbdare, dar nu asta era ideea întregii afaceri? — Mda, mă rog. Fran începea să se simtă stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător maică-sa, dispari. Fără îndoială trebuie să fie la televizor ceva nerecomandat minorilor la care să te uiți. Sophie o șterse, trăgând-o după ea pe Lottie îmbrăcată în juponul de dantelă. — Distracție plăcută, mătușică Fran. — Da, aprobă Lottie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran se hotărî s-o ignore. Se sprijini deodată cu spatele de peretele care, fiind lângă cuier, era căptușit cu pardesie și paltoane și aproape că o fură somnul. Trebuia să se adune. Avea guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator pe umăr. — Nu-ți face griji, nu e periculos în public. N-o să pățești nimic. — Sărbătorești ceva? întrebă Jack, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Te știu de undeva, nu-i așa? întrebă el. Îmi amintesc - în glasul lui se simți o notă de siguranță și încântare pentru că își amintise -, vii în fiecare marți să iei gunoiul. Ben chicoti în spatele lor. — Ajungă-ți, foarte mulțumesc, șuieră Jack. Probabil își închipuie că tu ești instalatorul. Intră, călătorule, îl pofti Jack, o să-ți găsesc ceva interesant de văzut la televizor. Ralph îl urmă ca un mielușel. N-o să se supere Carrie? Fran se uită în jur, căutând semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ziua în amiaza mare El se jeluie de zor: „Mor, mor, mor”, și iarăși „mor”, Însă de murit nu moare. Câte-o dată, pasămite, El atacă chiar și vite. Prin copaci și prin păiș, Se strecoară pe furiș Și îți șuieră-n urechi Doar un cântec foarte vechi. Ce zic eu nu-i lucru nou, Dar nici vorbe spuse-n vânt: Ea trăiește sub pământ, Unde sapă un metrou. E..., dar nu acar. Pasăre ca el mai rar. La un capăt
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi acasă trecea prin lanul de orez care arăta ca o apă întinsă de un verde albăstrui. Locomotiva mai șuieră de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sau să-i spun să nu mă sune În intervalul orar 9.00-17.00. Sau chiar toată ziua. — Bună, Ellie, mă salută ea bucuroasă. Ce mai faci? — Bine, mulțumesc. Scrîșnesc din dinți și urmează o lungă pauză pînă izbutesc să șuier un „Dar tu?“ — Bine. S-a Întîmplat ceva cu telefonul tău mobil? Încerc de o grămadă de timp să dau de tine. — Eram Într-o ședință, Îi răspund pe un ton rece. Ai fi putut să lași un mesaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În camera asta, dar o să fie bine, o să ne distrăm . Știu, știu, mă port Îngrozitor. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sfârșit, chiar și lui Dumnezeu puteam să-i găsesc un chip convenabil. Dar cum să fie fericiți niște oameni care nu-și aminteau și nu sperau nimic? Oricât mă chinuiam, nu găseam nici un răspuns la această întrebare. Cineva mi-a șuierat atunci la ureche: Acum știi că ești vinovat, nu-i așa, Galilei?"... Și, din nou, am întîlnit-o pe Ana. Era în același loc unde o lăsasem, numai că soarele asfințise. I-am zis, aproape brutal: "N-ai înțeles că eu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lume crede la fel. Am ochii și pielea mai închise la culoare fiindcă mama mamei mele era etiopiancă, fiica unui negustor din Aksum. Mă rezemasem cu spinarea de trunchiul unui stejar, cu pieptul aplecat în față, cu mâinile pe genunchi, șuierând în loc să respir. Era trufia întruchipată și nu-mi inspira deloc simpatie. Dar, dacă voiam să-mi redobândesc privilegiile și să scap teafăr și nevătămat din acele locuri acoperite de păduri, trebuia să-l îmbunez cât mai curând, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Credeam că sunt altcineva cineva bun Ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat Roma adoarme Încet, cufundându-se În moleșeala nopții. În depărtare șuieră o sirenă. Ultimele autobuze, luminoase și goale, fâșâie pe asfaltul ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi arăta plebei care mă ucide că și eu sunt un mare roman. — Tată, șuieră În treacăt Zero, așezându-se alături de el. — Ce vrei? Îl repezi. Tehnică preventivă foarte eficientă. Când Aris Îi spunea tată, Însemna că venea să-l scuture de bani. Nu-i dădu satisfacția de a-l scuti să cerșească. Era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mică fată, Și deodată-o grădiniță S-a născut în poieniță. Uite așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și totuși doar stătea acolo și zâmbea în timp ce se uita la mine. Mimam neînțelegerea și vroiam să-l întreb: „Ce e? Atât?”, dar mă simțeam împlinită doar privindu-l, fără a vorbi; ceea ce înrăutățea situația. Cred că meriți o explicație, șuieră ușor. Am râs. Asta a fost o insultă la adresa mea. Crezi? L-am întrebat mai mult răstit, mânia deja declanșându-se în mine și puteam să și explodez dacă nu ar fi început să vorbească. Nici nu m-a auzit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați ciobănești. Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a fost irosit? Ai închis-o undeva singură, ca pe un animal? Ada s-a ghemuit și a dat să-i răspundă, dar Bunica și-a ridicat pumnii: - Să nu îndrăznești să te dezvinovățești, ești un nimic, o ignorantă, a șuierat ea, o maimuță, asta ești. Ți-am spus ce să faci, iar tu nu m-ai ascultat, iar acum nu se mai poate face nimic. Cea mai bună dintre fetele lui, singura lui progenitură cu ceva inteligență și simțire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
căutarea morții, am simțit o durere care m-a lăsat fără suflare. M-am ridicat și l-am văzut pe Nehesi deasupra mea, cu latul săbiei lipit de tălpile picioarelor mele, acolo unde mă lovise. - Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a adus copilul pe lume, sora ta, Dina. Mama mea. Ochii lui Iosif s-au mărit de uimire și a zâmbit ca un copil fericit. Dar Re-mose a scuipat la picioarele lui. - Ai vrea cumva să-ți spun unchiule? a șuierat el. Te-am urât de la bun început. Mi-ai luat un post care mi se cuvenea mie și ai crescut în ochii regelui datorită priceperii mele. Acum văd că mi-ai stricat viața încă de la naștere! Mi-ai măcelărit tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la fotografie și sucind-o pe toate părțile, de parcă n-ar fi văzut bine, între timp s-a lins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a urecheat atât de zdravăn c-am crezut că mi se desprind urechile, am și strigat de durere, între timp am auzit cum nea Klidész îmi șuieră printre dinți să-i dau caietul, i l-am dat, el m-a târât spre catedră trăgându-mă de urechi, spunându-mi că probabil n-am priceput că nu suntem la ora de desen, dar c-o să mă facă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe lângă rândurile de scaune, pe podeaua cu miros de motorină, prin spatele directorului, până în față, ajungând sub ecran, cam pe la mijlocul acestuia, apoi Feri s-a vârât în gura de aerisire care se căsca între podea și ecran și mi-a șuierat să nu mă mai moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]