1,603 matches
-
îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a urecheat atât de zdravăn c-am crezut că mi se desprind urechile, am și strigat de durere, între timp am auzit cum nea Klidész îmi șuieră printre dinți să-i dau caietul, i l-am dat, el m-a târât spre catedră trăgându-mă de urechi, spunându-mi că probabil n-am priceput că nu suntem la ora de desen, dar c-o să mă facă el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
zăreau pe alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun. Nici n-am venit la ea. Am venit să vorbesc cu tine, Teddy, dar tu ești un mare nătăfleț. Ted Tobias nu se supără, mai mult ca sigur nu Înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și satisfăcuți de parcă ar fi făcut dragoste și și-ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite. —Ei, Începu tatăl, gâfâind și șuierând din cauza efortului de-a urca scările, deci ce mai povestește astăzi domnul profesor al meu? A venit deja mântuitorul Sionului? Arabii s-au răzgândit și s-au hotărât să ne iubească? —Bună, Baruch, se mulțumi să spună Fima. — Da. Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Poate asculți totuși din când În când ce-ți spun copiii tăi, dar și la asta Îmi răspunde: Azoy. Sau obiceiul de-a scoate printre dinții de jos un fel de șuierat ironic, care de fapt poate că nu e șuierat și nici ironic nu e, ci doar o respirație printre buzele deschise. Oricât Îi repet că șuieratul ăsta mă scoate din minți, nu e În stare să se dezbare de el și probabil nici nu observă că a făcut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și pe ai mei În case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria, se străduiește să mă facă fericită, e mulțumit de tot ce am realizat Împreună. Sau cel puțin așa mi se pare. Și continuă să șuiere, să ciocănească și să mormăie uneori: Azoy. Fima se gândea: Tancurile Înconjoară parlamentul, parașutiștii pun mâna pe stația de radio, un puci al coloneilor - toate astea nu se vor Întâmpla aici. Aici va fi o deteriorare lentă. Un centimetru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a ridicat dintr-odată, uitându-se la tabloul „Mâncătorii de fluturi“ al lui Yossel Bregner de pe perete, poate Îl cunoști, o reproducere pe care mi-a cumpărat-o la una din aniversările mele, și stând așa, țeapăn și Încordat, a șuierat printre dinți, de parcă În clipa aceea descoperise În tablou o linie care nu fusese acolo Înainte, și a spus: Ar fi mai bine să vorbești numai În numele tău. Fiindcă eu nici nu mă gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmă cu două săptămâni mi l-a trimis pe micul său avocat, foarte manierat, probabil de origine persană, care s-a așezat direct În fotoliul lui Yeri, aproape m-am mirat că nu ciocănea În brațul lui și că nu șuiera la mine printre dinți, și a Început să-mi explice: Uite ce e, doamnă, primești de la el cel puțin dublu decât ar fi visat să-ți acorde orice tribunal rabinic sau civil. Cel mai bine ar fi să prinzi oferta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-a rămâne sătulă. Asta e cauza nenorocirii Annettei și a lui Yeri. Spiritul oprimat e cel care ciocănește În van, an după an, În tot felul de obiecte, implorând ușa să se deschidă din nou. El e cel care șuieră ironic printre cei doi dinți din față. Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. Și ce legătură avem noi cu partea ariană? Dar tu, domnule Prim-Ministru? Ce-ai realizat tu În toată viața ta? Ce-ai făcut astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și disperarea ei. Însă fără să vadă În asta o contradicție, era totodată În stare să-l Înțeleagă pe soțul ei, doctorul, un om de nădejde și muncitor, care se stăpânise zeci de ani, care doar din când În când șuiera printre dinții din față sau ciocănea ușor În obiecte neînsuflețite, până când Îl lovise teama de bătrânețe și Înțelesese că aceea era ultima lui șansă de-a Înceta să danseze după muzica plicticoasă a nevestei și de-a Începe să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
profet al Ierusalimului cu o formulă personală de mântuire În trei faze. Are el o povestioară despre un cantor care a fost părăsit pe o insulă pustie În Zilele Cumplite. N-are importanță. Apropo, În ultima vreme a Început să șuiere puțin. Respirația lui, vreau să spun. Sunt destul de Îngrijorat. Ce părere ai, Yael? Poate vorbești tu cu el ca de la om la om Într-una din zile să se lase internat pentru niște analize? A avut Întotdeauna o slăbiciune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
moale în brațele ei. Tatăl care sufoca un bebeluș care plângea pentru a-i salva pe ceilalți doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ți se pară cea mai simplă cale de scăpare. Dar a simțit miros de pui prăjit. Și s-a îndrăgostit de cabană. Colecția de arme de pe verandă, ursul cu ochi de sticlă din sufrageria iluminată cu lămpi cu propan care șuierau, camerele mirosind a străini și a mucegai, ca niște cufere cu comori de mătăsuri și mirodenii abia scoase la lumină din pământ. Jina a savurat luxul unui duș încălzit cu propan și a complimentat gazdele pentru amestecul de lemne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frică de vâltorile Jinei; întotdeauna știuse că frică trebuie să-ți fie de oameni. Și totuși ce altă soluție avea ? Era acum ori niciodată. Amândoi sau nici unul. Irene s-a întors către Ahmad și-a plecat capul. Te rog, a șuierat ea printre dinți. Când a ridicat ochii, a văzut că Ahmad fixa ultimele firicele de fum din grădină. Poate c-o să merg, a răspuns el. Irene și-a pus în bagaj cele mai simple haine pe care le avea, hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în afară de vârfurile copacilor. Și-așa să supraviețuiești râului era o provocare; a doua oară, Jina avea de gând să contemple cei 2,4 milioane de acri de sălbăticie dimprejur. La jumătatea morenei, vântul s-a întețit și-a prins să șuiere pe-un ton scăzut, ca niște bărbați care se ceartă. Jina și Zach au ajuns în vârf, dar, fără nici o pauză, au început să coboare în următoarea vale. Pe Jina o dureau picioarele din cauza efortului de-a ține pasul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trebuie decât s-ajungi la copac. Treci de copac. Vezi stânca ? Trebuie să ajungi la stâncă. Treci de stâncă. Vezi bolovanul ?” Jina s-a ridicat în picioare, a văzut copacul, a trecut de copac, a văzut stânca. A auzit vântul șuierând printre cioturile de pădure și un elan boncăluind. A ciulit urechile fiindcă a auzit și-un avion. Și-a dat seama că atunci când avionul va trece pe deasupra ei, ea va trebui să fi ieșit din pădure. Așa că a grăbit pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dorit i se pregătea Trubadurului. Deocamdată Lică fugise numai pentru că era capricios și pentru că-i era grabă să se vadă în aer liber. Nu-i plăceau încă palatele. Ce avea să mai fie, avea să se vadă. Ajuns pe trotuar,, șuieră lung, înviorat. Se uită în sus unde era albastru, în jos unde se aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
câine tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce nu puteau stânjeni pe Lică! 191 Whip rămăsese afară, la o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lor: - Nu mai știi de fie-ta. Mă lași ăstora . Te-ai dat cu prințesele! Să știi că am să mă iubesc cu moșul! Ca să n-o plesnească în stradă, într-o zi de derby, Lică, cu o stăpânire admirabilă, șuierase între dinți: "Moașă-ta!" deși modica Mari nu avea nici o vină. Totul lucra pentru idealul lui Rim! Doctorul Rim era pe cale să-și ajungă idealul! Sia înțelesese bine adevărul; adevărul, adică pe Ada, cum și tot ce o lovea pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
opri în gât. De după un stâlp îi ieșise cineva în față. Se uita cu ochii bolborosiți, fără să înțeleagă întîi, fără să vadă. Apoi, se făcu vî-nătă cu gât cu tot, vînătă-neagră, ca și rochia. Era Lică! în obraz îi șuieră, printre dinți: - Cățea! și ieși. Lina își șterse cu voalul obrazul, ca și cum ar fi fost stropită de acel vifor al disprețului. Fața crispată i se făcuse acum palidă. -• Așa! zise. Era ultima ei bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rămână, zise directorul și, urcând pe pasarelă, intră în ecluza pneumatică împreuna cu Corl și cu cei doi oameni. Grosvenor se repezi și el în ecluză, laolaltă cu alți zece-doisprezece oameni. Poarta cea mare se închise și aerul începu să șuiere în încăpere. Oamenii se țineau cât mai departe de monstru. Grosvenor îl privea cu un sentiment de neliniște. Ar fi vrut să-i comunice lui Morton gândurile care-i treceau prin minte. La bordul navelor expediționare, șefii de secții aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
inițială. Moleculele lui erau monoatomice, dar aveau o organizare neobișnuită. Una din ușile sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul de reparații. În acest minut, Corl reuși să dobândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Le bontják! — Mit? — A malmot! — Ne bontsátok le! Ne bontsátok le! strigam cu toții să ne spargem piepturile. Nimeni nu făcea mai multă zarvă ca Vilmoș țiganul. Era mai mare cu cîțiva ani decît noi, ceilalți, se pusese În fruntea cetei, șuierînd cu două degete-n gură ca la speriat graurii. Cel mai mînios și mai necăjit era Însă baciu’ Șipoș oloierul, pe care-l vedeam pentru Întîia oară nemînjit de ulei. S-a răstit la noi: — Mă! CÎnd vă văd și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]