1,275 matches
-
de altul. — Tu, fată, pînă la vreme, Îi dormi cu mine-n pat, decretă soacra mare. Și așa s-a făcut. Numai că mirele a tot Înghesuit-o pe Floare În acest răstimp, a tot pîndit-o prin poiată și prin șură și, cum nici el nu prea știa ce-i de făcut, mai mult o ciupea și o Învinețea, asuprind-o prin toate cotloanele. Nunta s-a ținut cu multă voie bună, a trecut ea și luna aceea, s-a făcut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
singuri, copii nu aveau ori, dacă i-or fi avut, le plecaseră departe. Casa se ridi ca pe partea dreaptă a curții de cum intrai și se Întindea de-a lungul ei. Te Întîmpinau, Înșirați unul după altul de la poartă spre șură chiar În fața casei, patru duzi, unul alb, doi roz și unul negru, după culoarea fructelor. Cu toții Înalți și drepți, așezați În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între ele a coroanelor. Între casă și uliță, pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat duzii Înalți, lipsiți de frunze, umbra rară a coroanelor lor goale, soarele cu dinți și cuibul de barză pustiu de pe șura vecinilor. Mi se povestește (aceste amănunte nu mi-au rămas) că, Întorcîndu mă agitat În casă, am proclamat cît am putut de tare: „Nici o barză nu-i pe șură! Unde-i fata?“ Aveam trei ani, trei luni, trei săptămîni și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor goale, soarele cu dinți și cuibul de barză pustiu de pe șura vecinilor. Mi se povestește (aceste amănunte nu mi-au rămas) că, Întorcîndu mă agitat În casă, am proclamat cît am putut de tare: „Nici o barză nu-i pe șură! Unde-i fata?“ Aveam trei ani, trei luni, trei săptămîni și trei zile. Eram În ziua dinaintea celei Înregistrate oficial În acte ca dată de naștere a surorii mele, Lia, ne găseam deci În 30 ianuarie 1958. E adevărat că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Prefer să rămîn Însă la adevărul astrelor. Vasăzică, număram trei ani trei luni trei săptămîni și trei zile, iar de barză trebuie că știam din vara dinainte... Mărturisesc că ținuta bățoasă a cocostîrcului Într-un picior pe marginea cuibarului de pe șură, precum și Înfățișarea verde și Înflorită a lumii le datorez, În mare parte, grădinii Emmei și a lui Matthias Geiger. Într-un aprilie, cînd locuiam deja la Sfatul Popular, bătrînul Matthias a venit la mama să ne dea voie să mergem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă, de atîta lume Într-un sat cu apă puțină, secaseră toate fîntînile, iar la curgătoare, rîndul nu se sfîrșea niciodată. Un pișcăran chiar a apelat la milițieni să evacueze de la el din șură o familie de amărîți sosiți de pe Crișul Alb, dar care nici nu se gîndeau să plece. Îi omenise cum Îi dăduse mîna și lui, Îi Înțelesese, numai că venise ziua cînd nu mai avea cu ce să-i țină. Potera
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În ei, că lor li s-o arătat Maica Sfîntă, iară vouă nu! — Gura, chiaburule! — Apoi, dacă asta ni-i cinstea..., zise omul și se Întoarse din grajd cu furca. Pe polițai Îi alungă, iar pe oaspeți Îi reîntoarse În șură. I-au ridicat pe toți trei. Scăpat din temniță după patru ani, țăranul arăta aproape neschimbat pentru că, susținea el, Sfînta Fecioară se Îngrijise de el și de toți nevinovații din preajma lui. Organele au mai săltat și dintre pelerinii recalcitranți vreo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Împrăș tiase prin Galiția, iar el, cu o mînă de ardeleni, se as cunsese Într-un sat părăsit În care nu mai supraviețuiau decît cîinii, sălbăticiți și aceia. Împreună cu un alt soldat, stătuse ascuns În clăile de fîn, prin șuri, mîncînd din pesmeții uscați și din morcovii găsiți În grămezile de nisip de prin beciuri. Pomeanului nu-i umbla prin cap decît un plan: fuga spre România și spre Marea Neagră, iar de acolo, pe vapor, spre America. Își convinsese de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la rînd, ca să-i rupi de mai multe ori poala, frunzulițele din josul tulpinei adică, să-l sortezi pe calități, să-l Întinzi pe sfori deosebite, să-l ții la umbră uscată, să ai de el toată grija. Fără o șură mare prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala frunzelor rînduite pe funii de cînepă, nu puteai să te apuci de o Îndeletnicire ca asta. Producția de țigări În România Mare era monopol de stat și numai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o păpușă de foi În schimbul fructelor ori al oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte cîteva mănunchiuri de frunze bine ascunse sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu care, făcu regățeanul și se duse În tins la grinzile cu pricina. Negru de mînie și dîndu-și seama
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Șarpe-o fi c-un clopoțel? Știu că-i prins pe o șăpcuță, C-un șiret; și-un șoricel, Ce pândește-o pisicuță, Are ,,ș’’. E șmecher el? Găinușa-l are-n gușă; Șoimu-l știe; e-n păpușă Ori în șură, după ușă, Și la pește sau mănușă. Ești copil isteț și-ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Ș’’ apare în cuvinte. Câți de ,,ș’’ pe-aici se joacă? Sună toba, telefonul, Și scântei trompeta scoate; Cântă și casetofonul. Titi-arată
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
cuvântul Paris mă face să visez! Karl contempla valea zâmbind, dar părea că privește În gol. — Mie-mi place să stau aici pe iarbă. Sau pe nisip, ca localnicii. În fața lor terenul cobora În pantă abruptă, un mal cu tufi șuri de un verde catifelat care se Întindea până la râu. În apa de un albas tru argintiu se scăldau copii. Unde era mai profundă, apa părea liniștită, Întunecată, aproape neagră, și reflecta fâșiile albi cioase ale norilor acelei zile minunate. — Așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
început se ivesc piedici grele. Știau cu toții că fără Vlad nu se putea porni o expediție atît de importantă. Tu nu vezi?! continuă Vlad arătîndu-i plasa în care maică-sa îi pusese de mîncare pentru prînz și făcu semn spre șura de unde tocmai ieșea vaca. Nea, haram! puse punct la toate glasul mamei lui Vlad. Ca tras de o funie nevăzută, Virgil s-a trezit deodată lîngă Vlad. Trebuia să facă tot ce era cu putință pentru a-l convinge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
imobilă au avut părinții?! Avere puțină că i-a mazilit împăratul pe strămoși după 1775 pentru nesupunere și uneltire: abia 1,9 ha teren, una casă cu două camere și tindă la mijloc, una bucătărioară de vară, un grajd cu șură, un cal, una vacă, doi porci, pasări 20. Rebeli dintotdeauna. Rebeli și scăpătați. Dar și așa ați avut dădacă angajată! Cine era Nera? O copilă săracă!? Din popor!? Așa-i?! Nera? Era cățeaua ce ne toaleta când eram mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar Ilaria i-ar fi spus fetei că nu o vrea noră. Că ea își dorește o noră cinstită și vrea ca toți nepoții ei să fie făcuți la așternut, nu printre straturile cu flori sau printre urzicile din dosul șurii. Cică abia atunci Ioana i-a întors spatele lui al Ilariei și s-a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine i-a mai făcut! Întocmai de parcă m-ar fi întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva datorii la cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că din toate rămâne cu o singură vacă, doi godăcei, care l-au înlocuit pe grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
astfel că, de multe ori, În timp ce clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs. Chiar și prăpăditul de Onisei, aflând de toate astea, se apucă Într-o zi s-o Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o șobolăniță uriașă, la țâțele căreia sugeau un număr de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după el, astfel că atunci când a venit stabilizarea, au trebuit să care din șura unde adunau pentru iarnă fânul pentru vite două căruțe pline cu bancnote și Încă una Încărcată cu monezi. Atunci s-a petrecut În Brodina o stranie istorie. Când abia Începu să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de mătasea broaștei și se transformaseră În mocirle urât mirositoare. Băile de abur, ca și șurile ce străluceau altcândva În soare, se transformaseră și ele În ruine. Până și granița, altădată atât de bine păzită, fusese lăsată În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă să tacă și să-i facă toate hachițele. De fapt, nici la Brodina n-o aștepta nimic bun. Măcar avea să se Întoarcă acasă cu ceva bani, ca să-și repare gardul și să-și ridice În curte o nouă șură, În locul celei vechi, ce se transformase de mult Într-o ruină. Aproape la fiecare sfârșit de săptămână, bătrâna o trimitea pe Mașa să-i cumpere, odată cu lenjeria intimă, și câte o oglindă nouă. Susținea că cea veche Îi deformează fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vacă sau de porc pe care și le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de vagă, grănicerii se punea În mișcare, răscolind cu baionetele prin poduri, prin stoguri și prin șuri și semănând printre săteni o teroare de nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale stăruia În mintea tututor. Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uneori chiar Înainte de topirea zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită În spatele șurii, nu departe de Pârâiașul Alb ce traversa grădina și unde iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]