1,715 matches
-
și am deschis fereastra, mi-am scos jacheta și m-am așezat pe pat. Auzeam porumbeii gângurind pe o creangă din apropiere. Vântul adia și mișca perdeaua. Cu cele șapte pagini ale scrisorii în mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după doar câteva rânduri pe care apucasem să le citesc. Am închis ochii și am încercat să mă reculeg. Am stat așa o bună perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
imediat la magazinul de discuri din Shinjuku, ca să-mi iau slujba în primire. De la ora șase până la zece și jumătate am avut grijă de magazin și am vândut doar câteva discuri, iar în rest, am privit, absent, pe fereastră, la șuvoiul de lume care se scurgea prin fața mea, afară. Am văzut familii cu copii, cupluri, bețivi, mafioți, fete vesele în fuste scurte, hippy cu barbă, animatoare și multe alte soiuri imposibil de definit. Când puneam un disc cu muzică rock, hoinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din Întâmplare. Nu știu dacă-și dăduseră seama de prezența mea, dar În vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de „A-sa-si-nii!” deveniră bubuitoare. Până sus nu ne-a împiedicat nimeni. Poarta principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi egalată numai de teribila sabie curbă asiatică, din oțel de Damasc, renumitul agen clich, aceasta, desigur, în contextul istoric în care nu se cunoștea nimic, absolut nimic, despre fenomenalele katana japoneze. Da..., da..., da..., dar se manifesta, cumva, în șuvoiul compact al hermeneuticii, un element nelalocul lui, un fapt supărător, un ce, pe care Fratele îl intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-se în umbră, dincolo de pâlpâirea palidă și evanescentă a lumânărilor din sfeșnice, Lucică pune mâinile pe piept și se lasă frumușel în tron, pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca o revărsare... Ca o viitură neagră uriașă, mocirloasă și amară, rea. O vâltoare nămoloasă, care îneacă, care puhoiește, care șterge tot. Trecut, prezent și ce-o fi după... Feriți, din calea ei! Feriți, mă! Ferește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru colegi din cabină, voi fi răspunzător. Atunci m-am hotărât să risc eu și să-i salvez, deoarece apa inundase cabina și ei respirau cu gura la geamul lateral dreapta care se afla orientat spre cer. Am intrat în șuvoiul de apă dintre remorcă și tractor, am urcat pe roata din spate și am reușit să deschid ușa care se blocase. Cu riscul de a mă îneca eu, mi-am salvat colegii, fără pretenția de a fi declarat erou. Am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în penumbră lăsîndu-se încet la pământ, arcuindu-se în ceafă și călcâie și începînd să se zbată cu o forță înspăimîntătoare. Ne-am apropiat de el, dar părea să nu ne vadă. Din ochi i se prelingeau pur și simplu șuvoaie de lacrimi. Gemea și răcnea scurt, din când în când, printre spasme care îi contorsionau corpul în poziții imposibile. Ne-am speriat atât de tare, încît Luță s-a dus la Scara Trei și a sunat la ușa Mendebilului. Ascunși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucăți de vată murdară. La o cotitură a culoarului am zărit două biluțe roșii, legate cu elastic, din cele cu care își prind fetițele părul. Cu cât culoarul devenea mai întortocheat, cu pereții de pe care acum se scurgea apa în șuvoaie groase, irigând florile palide de licheni și mușchiul pârlit din care, la trecerea noastră, fugeau un fel de căpușe, cu atât aceste reziduuri se înmulțeau: fire de lână colorată, fotografii rupte în bucăți, bilete de tramvai, brațe de păpuși de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fascinată, la umbra purpurie, tremurătoare, pe care paharul de vin o arunca pe sol, printre crenguțe. Am ezitat dacă să beau vinul sau nu. Până la urmă, cu un sentiment de vinovăție, am luat o înghițitură. Restul l-am vărsat, în șuvoi subțire, pe pământ. Când am privit din nou cupa, m-am cutremurat: pe fundul ei se înecase un păianjen mare și greu. Am izbit paharul de un trunchi, m-am lăsat pe vine și-am început să plâng. Mă simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acuzatului și-un felcer scoțând dintele unui cal cu un clește de cuie. Am văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își aminti că e noaptea de înviere. Și deodată i se păru nefirească ploaia care îl întîmpinase de cum ieșise din gară și care amenința să devină torențială. Înainta grăbit, sub umbrelă, adus din umeri, cu privirile plecate, căutând să evite șuvoaiele. Fără să-și dea seama, începu să alerge, apropiindu-și umbrela de piept, ca o pavăză. Dar după vreo douăzeci de metri zări aprinzîndu-se semnalul roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în vârful pantofilor, schimbîndu-și mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu-i plăcea să fie mângâiată și sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori clipea, Stellei i se desprindeau lacrimi de pe gene. Gabriel, care se pricepea la decodarea mesajelor încifrate, știa că semnificația cuvintelor Stellei era: „Spune-mi orice!“ — E o zi însorită. Nu poți vedea de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu apă, locomotiva era trasă cu tenderul în dreptul pompei, un lucrător rotea cu mâna brațul de tinichea, trăgându-l de o sârmă, în zdrăngănit de tinichea, până îl aducea de-a curmezișul peronului, cu gura deasupra tenderului. Se pornea apoi șuvoiul de apă, gros și vijelios, din care însă, de jos de pe peron, nu se vedeau decât două palme, între gura burlanului și peretele negru al tenderului. Apa curgea astfel preț de câteva minute. Poate cinci, poate zece. Apoi apa se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor de vară... Furtuna se îndepărta, dar o bucată de vreme pe burlan, în urma ei, la câteva palme de fereastră, jos, continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul clămpănind din degete
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase găleata jos și ia apă din ea folosindu-se de un pahar de plastic... Într-adevăr, vine un miros puternic de grajd de dincolo de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu o libertate aproape totală, materializată în abolirea normelor ortografice, încât până și numele proprii sunt scrise, cu foarte rare excepții, cu inițială mică, iar punctuația lipsește cu desăvârșire, creându-se impresia că poetul construiește o tentativă de stăvilar pe șuvoiul existenței, însă doar provizoriu, cât să-i studieze sau, mai degrabă, să-i consemneze alcătuirile, poezia lui Cassian Maria Spiridon exprimă, chiar din titlul volumului, metaforic, nevoia de echilibru, pe care literatura, arta în general, o poate satisface prin aportu-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îndeosebi, care nu mai trăiseră asemenea eveniment, li s-a părut o veșnicie. Și chiar o veșnicie a fost. La un moment dat, uriașa cupolă a uriașei grote a prins a se surpa. Din loc în loc, curgeau, asemenea unor cascade, șuvoaie de calcar și pietre, care astupau tot ce le era în cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pe jos. Și cu complicitatea întunericului de, zi am avut pe amanta celuilalt, într-un delir care se lua de mână cu nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Zered. 13. De acolo au plecat și au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ținutul Amoriților; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab și Amoriți. 14. De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: "Vaheb în Sufa, șuvoaiele Arnonului 15. și scurgerile șuvoaielor care se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab." 16. De acolo s-au dus la Beer (Fîntînă). La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: "Strînge poporul, și le voi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
plecat și au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ținutul Amoriților; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab și Amoriți. 14. De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: "Vaheb în Sufa, șuvoaiele Arnonului 15. și scurgerile șuvoaielor care se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab." 16. De acolo s-au dus la Beer (Fîntînă). La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: "Strînge poporul, și le voi da apă." 17. Atunci a cîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
venind ca un blestem, De-o cruntă urgie vor fi zguduiți: Soldații trec fără milă, din casă în casă, Smulg pruncii, îi taie și-i aruncă-n noroi, Și nici un copil în viață nu lasă, Iar sângele curge pe uliți șuvoi!” Sărmanele mame, zadarnic își întind brațele spre ucigași, implorându-i să nu le omoare pruncii, căci aceștia, nemiloși îi smulg și-i taie cu săbiile, crezând că printre ei se află și Pruncul Iisus. A doua zi dimineață, soarele privește
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]