4,027 matches
-
Abia dacă la ușă de biserică și-n piață Puțin le-ntindem din al nostru prea puțin Celor cu-adevărat flămânzi care devin Pensionarii-cerșetori după o viață. Abia dacă-i vedem pe cei ce-abia se văd Cum printre noi țâșnesc și se aruncă-n apă, În foc și-n glonț și viața și-o aruncă-n groapă În locul celor mari și lași când e prăpăd... Și-abia dacă-l cinstești și-l pomenești cu jenă Și jumătăți de gură-ntr
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
să-mi așez brâul frumos colorat, așa încât să mă vadă toți cei din juru-mi. Mă împărtășam la începutul Sfintei Liturghii, apoi ieșeam în curtea înverzită a Bisericii, după ce goleam o stacană cu vin de la hârdău, licoare îndârjită ca păstrăvii ce țâșnesc împotriva curgerii apei, luam o bucată de pâine și cu buzunarele doldora de ouă roșii, mă alăturam colegilor, rudelor, ori prietenilor să ciocnim, să gustăm vinul, să ne veselim, să povestim, să ne lăudăm, să bârfim, despre cine cu cine
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
iarbă brodează Mantia de brocard a Împăratului Vieții într-o dumnezeiască Primăvară a Sfintelor Paști. Fiecare Floare își pune corola și mireasma pe Hitonul de aur al Veșnicului Arhiereu. Fiecare Ramură înflorită chitește cu adâncă venerație Giulgiul gol de unde a țâșnit Flacăra nestinsă a Celui Prea Sfânt. Fiecare Licăr de apă se preface în lacrimi de bucurie, când Arhanghelul Gavriil anunță: Duminica Învierii. Fiecare Stea și Astru consființesc Aura Purtătorului și Dătătorului de Viață. Fiecare Câmpie, Deal sau Munte tresaltă și
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub mărinimia soarelui pârguitor - iată ce a însemnat pentru mine primul contact cu lumea Athosului. Plutirea între două porturi, Uranopolis și
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
dorință iar eu agățam cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale și puneam dealurile să se plimbe printre râuri și văi și aduceam cântecele munților rostogolite-n curcubeie. A fost incandescența simțirii, lumea devenea un arc de lumină și din ea țâșneau vorbele mele flămânde, mult prea flămânde... Dar bolta, bolta curcubeului s-a zdrobit de pământ, iar eu am rămas doar o cochilie uscată prin care trece vântul singurătății ultimului cocor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: tristețe / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
gândul la Dumnezeu. Cu sufletul curat si blând, Așa-și duc viața pe pământ, Frumoșii Oameni luminând, Cu Dumnezeu veșnic în gând. Pentru Aura Ion si Adrian Iovan. Mi-au crescut aripi Mi-au crescut aripi, mă-nalț și zbor, Țâșnesc ca o săgeată dintr-un candid nor, Explozie vie de lumină mă cuprinde, În unde sclipitoare se întinde. Mi-ntind aripile să te cuprind, Când chipul tău mi-apare ca în gând. Vocea ți-o aud ca pe-o chemare
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
fie și cu visul acesta? Ce să mai însemne dacă are și el vreo semnificație? Ca să uite visul, fugi din nou în baie să-și alunge cu un duș rece, teama ce i se strecurase în suflet. Stropii de apă țâșneau din pâlnia dușului, o răsfățau și îi alungă definitiv din memorie visul după amiezii de iulie, în prima sa zi de cazare la malul mării. Revenind în cameră cu prosopul înconjurându-i trupul tânăr, ștergându-și picăturile de apă ce
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
nu sunt prada unor preziceri fie ele tulburător de advărate, ci propria mea gândire a născut și monștrii si stelele care mi-au cântat victoria și căderea și Înălțarea... M-am prăbușit în adâncul peșterilor cu nevăzute adâncimi și am țâșnit ca un vârtej de lumină aruncat direct în mijlocul soarelui pe timpul verii. M-am pravalit în singurătatea romantismului și am spus de la început că destinul mă pregătea pentru o altă epocă în care sufletele mărturiseau iubirea și cântul nu asculta de
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
adevăratul humor al omenirii.”( Titu Maiorescu) Această tonalitate muzicală, este prezentă și în sonetele poetului Anatol Covali. Are o țintă precisă; ,,ce ține de viața-mi încă neînvinsă,/ țesută de destin direct pe stele.../ ținut de-mpliniri cât mai departe./ Țâșnind ca un vulcan din poezie/țin să râmân poet și-n veșnicie “. (Țintă, pag.31) Ca un drumeț, ,,prin stepe rătăcit”, poetul, ne avertizează că, într-o bună zi, îi vom vedea ,,drumeagul” urcând. ,, Elanul sufletului meu/e zbor semeț
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
oprești revărsarea blestemată. Baba APUCATA era o mare figură. Mergea târând după ea flendurile a vreo nouă fuste puse una peste alta, de arăta ca o corabie bătută de alizee. În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând șiroaie de lacrimi. Apoi, o lua în cealaltă parte, de parcă vânturile
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
demoniace, în toate blasfemierile inconștiente, în toate cimitirele omenirii. Baudelaire le-a adăugat și un pic de geniu, dar, mă rog, el a fost o excepție. Ați înțeles de ce atunci când înfigi un pumnal de gheață într-un om de zăpadă țâșnește mult, mult sânge fierbinte? Mărturisesc că și eu am probleme cu acest subiect. Dar tind să cred că e încă o dovadă că tributul nu e simbolic, chiar dacă viețile noastre ar putea fi. Nu știu de unde ai apărut, ce truc
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
acum, unei alte împărății, a Întunericului. Plimbările prin pădure le făcea noaptea, pentru a nu fi văzută de nimeni. Astfel, companionii ei au devenit liliecii și bufnițele, iar în nopțile cu Lună Plină își făcea tăieturi adânci pe braț, până țâșnea sângele, pentru a parafa astfel un straniu pact cu forțele întunericului. Ziua stătea închisă în cameră, purtând un văl pe față, iar una dintre slujnice a auzit-o spunând: „Vana! Vana! Sper că răzbunarea mea te va urmări și dincolo de
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
ibid., p.79). Continuitatea recreativă, înnoitoare a Ortodoxiei se continuă prin Firul de aur al asceților, al misticilor, al filosofilor Duhului, al eroilor, mărturisitorilor, martirilor și sfinților. Expresia suferinței, jertfei și biruinței Mucenicilor regimurilor totalitar-atee din secolul al XX-lea, țâșnește din cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, auzite la Sfântul Munte Athos de Cuviosul Siluan: „Ține-ți mintea ta în iad și nu deznădăjdui!”. Cuvântul profetic al lui Iisus salvează din nihilism pe mulți dintre contemporanii noștri. Se presimte prin mijlocirea
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Hristos, dă sens suferinței și jertfei umanității întregi. Crucea Răstignirii Mântuitorului înmugurește a viață-făcătoare, devenind astfel scopul și sensul Întrupării Domnului, scopul și sensul întregii omeniri. Iisus Hristos ne-a lăsat pe Cruce Testamentul Vieții Sale dumnezeiești, din care a țâșnit Duhul împreună cu apa și sângele Său, apă a Botezului, a noii vieți și sângele Cuminecării al Vieții veșnice. Prin urmare, de la biruința Învierii Domnului, tot omul trebuie să devină ofrandă oferită lui Dumnezeu întru iertarea sa. Toate păcatele schimonosesc și
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
norii patimilor. Verigile idolatre se înlănțuiesc în jurul iraționalului prin lăcomie și după rațional prin mândrie, curbând sensul metafizic al chipului de la a fi la a avea. La rîndul ei lăcomia pervertește dorința, ispitește erosul, venerează desfrâul, supralicitează avariția din care țâșnesc tristețea și invidia, culminând cu mânia, ura de sine, ori distrugerea celorlalți. Tiza lăcomiei este mândria în care se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
Sunt ca o Ană în drumul spre Monastire spre a o zidire... Strivesc în picioare pământul cu jind și cerul în brațe aș vrea să-l cuprind! Sunt năpădită de tine ca un fier cotropit de rugine. Din inimă îmi țâșnesc flăcări lichide. Dar tu ai privirile vide pentru strigătul mut azvârlit după tine în absolut... Sunt roată, Sunt roată fără căruță Sunt roata care doar singură Se poate rostogoli, doar singură... Sunt roata care nu folosește roata cea de rezervă
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
nerăsuflate, se scrie cu patimă, se scrie cu fior patriotic, se scrie dulceag. Cel mai lung poem al națiunii înghite fără ezitare strofa doamnei Liliana - „Sînt Puiul de Om, / Ce am crezut în viață! / Dar dintr-un colț de dom / Țîșni dezamăgirea din ceață!“, laolaltă cu strofa doamnei Mariana - „Sînt noaptea-albastră revărsată, / De stelele din cer căzînd, / A lunii față imaculată, / Mă oglindesc în rîu curgînd“ sau cu suferința doamnei Dida - „Sînt tristă azi că n-ai apărut! / Te-am așteptat
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
cu vreo 12 poziții, din care am tăiat cu mare suferință ca să păstrez 5. În prima jumătate a votării iarăși părea o etapă echilibrată, 10 poeme aveau punctaje apropiate, Între 8 și 11 puncte. Dar în partea a doua a țâșnit irezistibil Corneliu Beldiman, nu cu unul, ci cu două poeme, ca să fie sigur de câștigarea etapei. În peste patru ani de concurs, nu țin minte ca un participant să stea pe podium cu un picior pe locul I și cu
REZULTATELE CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL 217 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362112_a_363441]
-
cum să-mi rotunjesc asperitățile / nu voi să rămân / ca un om fără de iubire / trebuie să las ceva pentru când voi fi lipsă” (in)spirala muzicii. Nu o dată însă, s-a întâmplat ca poetul să vadă că: „o piatră a țâșnit din tristețea mea / când tocmai îmi luam doza zilnică de cucută” ori „tristețea îmi cade ca barosul pe nicovală / și mă tem să nu sperii copiii cu paloarea feții” (folosindu-mi). Așadar, purificarea s-a consumat, de acum poetul a
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
Plouase în ajun, pământul era umed, roțile din spate patinau de mama focului și l-am văzut în oglindă pe bietul meu binefăcător cum se umple de nori din cap până în picioare. Și parcă mulțumită de isprava ei, mașina a țâșnit ca un cal nărăvaș, lăsându-l pe omul acela tare cumsecade și față de care mă simt și acum vinovat, ducându-și mâinile la cap și privindu-se dezolat, cum arată. Când mă întorceam seara acasă, o parcam pe unde găseam
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
din Eforie sud și odată seara la întoarcere văd semibariera lăsată pentru trecerea trenului. Mi-a trecut prin cap să tai calea ferată prin stânga și... Și am rămas mut. Exact în momentul acela, trenul care venea dinspre Mangalia a țâșnit de după curbă tăindu-mi respirația. Și multe, multe alte nebunii ale tinereții, pentru care cred că nici nu i-am mulțumit lui Dumnezeu că m-a ținut totdeauna sub paza Sa. Când aveam nevoie de reparații, căutam un meseriaș să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
și răutăți de vin, Eu n-am să fiu nicio clipită șovăielnic! Mi-ai spus că nu mă lași nicicând. Și când deșertăciunea lovește-n mine Cu judecăți nedrepte și înșelătoare O, Doamne, Tu îmi dai putere Și inima-mi țâșnește în vii izvoare. TU EȘTI Tu ești viața mea în viață, Tu ești hotarul nemărginit al sufletului meu. Tu ești clipirea sacră printre gene Și visul cel mare al visurilor. Tu ești comoara mea de mult aflată, Tu ești răstimpul
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
cât și a celor în jos, ocrotirea și mângâierea deopotrivă a tuturor contondențelor, a firescului acestora în necuprinsul imperiu uman al fiecărui individ. Dezideratul (nemărturisit), în ciuda redundanței voite, este împăcarea... neprietenească între seva războinică a sângelui vieții gata să-și țâșnească flacăra roșie a răzmeriței și lacrima bucuriei vieții totdeauna gata să stingă pojarul. Deci, vrajba clipei contra vrăjii clipei, sau invers. În fond, nu asta trăiește omul, nu ăsta îi e datul și nu grație izbânzii și neizbânzii în acest
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
În piept urcă o cărare de rugă, se aude un imn al bucuriei, apoi se luminează totul: Dumnezeu se primenește în apele Frumuseții Sale. Am pornit pe drumul acestei Frumuseți cerești deodată cu Neamul călăuzit de Dumnezeu. Crucea mea a țâșnit din piscul Carpaților, înveșmântați în Suferință și Biruință hristică. Arcul Frumuseții s-a răsfrânt în cerul sufletului meu. Cine m-a întrupat în lumea Frumuseții nesfârșite? Mă umple gândul de har, mă cuprind mrejele vieții, mă îmbrățișează freamătul trăirii. Simt
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]