3,030 matches
-
Mă rog... Bine... de data aceasta am să-ți spun Viorel. Nu mergem? Timpul trece și chiar îmi este foame. La ce restaurant te-ai hotărât să mă inviți? Sper să fie unul adecvat ținutei noastre, de oameni sosiți din țărâna satului, pe străzile orașului. - Ce zici de „Marea Neagră”? Este în centru și, cum am vorbit cu șoferul să vină acolo, trebuie să-ți iei și termosul de aici că nu ne mai întoarcem. - Așteaptă să urc să-l iau și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
v-ați caracteriza în câteva cuvinte, pentru cei ce nu va cunosc? Un pălmaș, un cioplitor în lemn, care vrea să facă viața mai frumoasă...Vezi tu, noi suntem mici copii ale Creatorului, care atunci când ne-a zămislit, a pus țărâna, apa și Duh Sfânt, iar noi încercăm la rândul nostru să creăm, să insuflam viața lucrului, punând iubire în locul Duhului Sfânt". -- Ce va inspira, Maestre? Aveți vreo tema preferată? Ce mă inspiră...? Uite, mă plimb prin pădure, ascult cantul păsărilor
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
ce simt, scriu pentru semenii mei români, pentru mândria de a fi român! Scriu cu speranța strânsă în ai mei pumni că România nu va fi jefuită continuu! Cred în Dumnezeu și mă rog Lui pentru ai mei semeni pentru țărâna ce acoperă părinții mei, ai vostri de nu mai sunt, țărâna neamului românesc! Referință Bibliografică: Ce scriu eu, este ce simt... / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CE SCRIU EU, ESTE CE SIMT... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360410_a_361739]
-
fi român! Scriu cu speranța strânsă în ai mei pumni că România nu va fi jefuită continuu! Cred în Dumnezeu și mă rog Lui pentru ai mei semeni pentru țărâna ce acoperă părinții mei, ai vostri de nu mai sunt, țărâna neamului românesc! Referință Bibliografică: Ce scriu eu, este ce simt... / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CE SCRIU EU, ESTE CE SIMT... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360410_a_361739]
-
două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea detașată, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... ” Lingvistic, remarcăm
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Articolele Autorului Cum trece viața asta ca un gând, Când n-ai nici timp să îl gândești de-ajuns, Ce-aproape de mirare am ajuns Tot navetând, iubito, navetând... Acum, când Veacul nostru dă-n amurg Și stele reci alunecă-n țărână, Nici o tristețe nu ne mai amână, Se-aude ceasul ruginind în burg. Cum ne pândește lacomă risipa, Târziul ne pătrunde până-n vamă, Doar sângele înfrigurat te cheamă, Sărutul tău să lumineze clipa. Se duce viața asta ca un gând, Când
NAVETÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360573_a_361902]
-
fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră, și port din nou vesminte de dorinți. așa iubind, tu pregătește-mi calea; închină-mă arzândă pe pământ, să mă-nfioare vântul și iertarea, cât îți aduni suflarea, în cuvânt. se frânge-n pumni țărâna, printre frunze, foșnesc secundele rămase între noi; suntem idei, imaginați pe pânze, trăiește-ne, acum...pe amândoi! așa iubind, cu ochii tăi aș plânge, cu inima-ți bătând în pieptul meu, și toate viețile în mine ți le-aș strânge
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
fac legământ, cu iarba încolțită-n piatră,si port din nou vesminte de dorinți.așa iubind, tu pregătește-mi calea;închină-mă arzândă pe pământ,să mă-nfioare vântul și iertarea,cât îți aduni suflarea, în cuvânt.se frânge-n pumni țărâna, printre frunze,foșnesc secundele rămase între noi;suntem idei, imaginați pe pânze,trăiește-ne, acum...pe amândoi!așa iubind, cu ochii tăi aș plânge,cu inima-ți bătând în pieptul meu,si toate viețile în mine ți le-aș strânge
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Când inceput-a să se lumineze În cea dintâia zi a săptămânii, În taină ea și-a părăsit stăpânii- Mormântul lui Iisus să cerceteze Maria din Magdala să cuteze Cu-a ei surate, scuturând țâțânii, Să afle sfântul trup, floarea țărânii Si-apoi cu lacrimi să-l imbălsămeze. - Ce căutați pe-aici? - apare un inger. Femeile s-au infricat de-ndată: - Pe Iisus după care și azi sânger! A spus Maria, foarte tulburată. - Nu e aici, a înviat; e în cer
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
tandră, în iarba înclinată de gânduri prin atingeri de jar cu marginea absențelor. Într-o poezie publicată pe-un site spune... traforai amintiri, la capătul privirii intram în primăvară... Fenomenal de frumos și de plastic! Ageră, își astupă gura cu țărâna destinului și zâmbetele de împrumut plutesc peste schelete ermetice în jurul căutării de sine dar își dă seama că motorul universului, iubirea, e atotbiruitoare. Gândurile, ascunse în insomnii nepermise de care-și aduce aminte tot mai rar, însoțite de toamna ce-
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]
-
sub raze calme, Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui, Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui, Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână, Iubirea mea tot vie-o să rămână Prin ani ce vin să mă iubești departe. Voi râde floare-n ram și printre mere Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă, Cu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasă
MĂ ARDE CLIPA-N CARE SUNT CU TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360676_a_362005]
-
Și florile cresc peste morți, parfumate, Cu umbre prin văi și prin noi răscolind. Mi-e foame și sete.Aș vrea din trecut Izvorul la buze-nsetat sș-l ridic Căușul mi-e plin de cenușă și lut Iar noi în țărână ne întoarcem nimic. SE SUPĂRĂ MAREA, ZVÂCNIND PESTE PIETRE Se supără marea, zvâcnind peste pietre Și-n scoică își cântă marșul funebru De ochiul de cer s-a izbit un erete Și sângeră cerul, fierbinte și negru Se leagănă marea
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
pietrele se sfărâmă iar munții fierb și se cutremură marea, din nimic răsar flori de cireș. Pe harta lumii, pe un platou uriaș, mai la stânga, oamenii se zvârcolesc, postesc a mâncare și libertate de 55 de ani, târându-se în țărână cu lacrimi de plastic, plângându-și marii conducători. Ei au construit un templu și-o cetate a chinului. Cenușiul și repetarea zilei în uniforma unei ideologii, îi îmbracă în zâmbetul nebuniei. Undeva mai sus, frigul nordului se încălzește la prostia
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
a relațiilor între dascăli și elevi. - Te rog să mă urmezi!” a ordonat profesorul și luându-și catalogul sub braț s-a îndreptat spre ieșire. L-am urmat cu inima bătând să mi spargă pieptul. Profesorul Martinov Milan, fie-i țărâna ușoară, mă aștepta, trăgând tacticos din țigara lângă geamul de pe coridorul de deasupra sălii de sport de unde se putea zări apa Nimăieștilor care scalda urbea Beiușului. M-a privit curios și binevoitor, mirat parcă, cu ochii săi albaștri pe care
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
sub raze calme, Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui, Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui, Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe săturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărână, Iubirea mea tot vie-o să rămână Și-n ani ce vin mă vei iubi departe. Voi râde floare-n ram și printre mere Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă, Cu vântul cald al verii voi fi o
O FLOARE M-AŞ DORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360747_a_362076]
-
cu o vorbă bună să-i îndulcești amarul. - Iisuse, eu, de mult sunt frate cu sărmanul. Mântuitorule, ascultă a mea rugă. Aș vrea ca pentru oameni, să fiu eu rob și slugă. Pe toți ne-ai plămădit, ca oameni, din țărână Și, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână! Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge! Pe noi, toți, ce-n păcate, viața ni se scurge, Iisus, e pentru noi, cel mai puternic trunchi! Și ne ține aproape
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
spune mulțimii adevărul”. Bine spunea Grigore Vieru, Dumnezeu să-l odihnească în pace! Venim pe rând și mergem pe sărite. Nimeni nu stăpânește lumea și nu ia cu el între cele patru scânduri nimic. “Un nume curat - iată care este țărâna cea mai ușoară pe pieptul celui coborât în pământ” spunea același poet al românilor, și câtă drepătate are! Stăpânii din România, aleși de popor, să zicem în mod democratic, săvârșesc aproape săptămânal o măsură prin care se urmărește pseudodinamizarea mecanismului
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
Măgurele, lângă București, s-a cuibărit în mine o dorință tainică, să comunic cu oamenii din lumea largă prin scrieri. Ca eleve, eram mândre că puteam călca pe aleele parcului care împrejmuiau castelul în care învățam, alei care păstrau în țărâna lor amintirile pașilor marelui poet Mihai Eminescu și ale prietenul său Ioan Slavici, ori ale junimiștilor veniți la întrunirile literare. Era un vis care mă ducea în lumea de lumină a cuvântului. Între acest vis și împlinirea lui s-a
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
își are originile în îmbrăcămintea strămoșilor noștri traci (daci și geți) și se identifică cu cel al popoarelor din Peninsulă Balcanică -aromani, vlahi, macedoromâni. O sursă valoroasă de informatie asupra continuității portului se regăsește în ținută domnitorilor, boierilor și a țărânilor alături de diverse documente și cronici pictate, jurnale, tablouri, armure cu gravuri. După sec XX apar și albume cu diferite variante fotografice, transformate ulterior în cărți poștale valoroase. Costumul purtat de barbati Piesele, care definesc aspectul vizual - decorativ ale costumului bărbătesc
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
de sus, pe vârful celui mai înalt munte, încât să văd atât cât privirea mea poate cuprinde. Să iubesc atât de mult încât să mă pierd în lumina, să devin una cu ea. ...și să las în urmă piatră. Și țărâna. La locul ei. Să o calce și alții în urmă mea. Cu aceeași bucurie. Vreau să pot spune, atunci când mă voi întoarce Acasă, că am fost și eu în vacanță pe Pământ. Și-a fost superb! Referință Bibliografica: Am fost
AM FOST SI EU, IN VACANTA PE PAMANT... de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360165_a_361494]
-
îmi sunt închise... Ce Floare mi le va deschide? Cine mi-a luat mugurii Copilăriei și-a pus în loc răsad de abanos? Lăsați Copiii să crească prin flori! Lăsații să pună răsad cu mânuțele lor de petale! Lăsații să-nmiresmeze țărâna, ca pâinea scoasă din țăst! Lăsați Copiii să surâdă a floare! AȘ VREA Sufletul Copilăriei, să crească ca un Copac cu flori... Să-l altoiască albinele cu credința lor... Din fructele adolescenței să dea tuturor... Din crengile mature să-mpletească
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
mea cuvintele greșelilor mele...Nu Te depărta de mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute...Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât...> Apoi venind către mine: <Am prea curvit, copile, am înșelat femei, am la activul meu o crimă pe care n-o știe nimeni, eu l-am omorât pe Baltazar când veneam în iarna aceea de la Siliște
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
sufletele celor din mulțime, urmat de zeci de preoți în odăjdii de preț a căror slujbă de sfințire a statuii nu are nimic fals sau convențional. Apoi se aprinde candela cu flacăra adusă de la Putna și se înconjură statuia cu țărână de la sfântul mormânt al domnitorului-simbol în timp ce un copil de 11 ani cântă angelic în liniștea de nimic tulburată, dar densă de unanima emoție colectivă. Femei în port național oferă agheazmă, vin sfințit și frânturi din inegalabilii colaci moldovenești în chip
CĂLĂTORIE ÎN INIMA UNEI SĂRBĂTORI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359959_a_361288]
-
cu arome și mirosuri. Profesorul se păstrase în limitele decenței dar, ca să scape de Capra cu trei iezi, l-a rugat pe un redactor-șef de editură să-i publice volumul de poezii și cine îl putea refuza, fie-i țărîna ușoară! Dar muieruștii i se urcase la cap să devină doamna Profesor, numai că el era însurat iar nevastă-sa nu se simțea prea bine și ce credeți că i-a trecut prin minte matracucii? S-a dus acasă la
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
mult ca ideea: Se-ngroapă, iubito, dreptatea-n polen Balcoane cu nuduri în golfuri dispar Silabe de rugă migrează adânc În nervii romanței cu plopii impari Serafic pagode de crini în amor Nutresc-și explozii de cupe în ger Acoper țărâna cu cu mov de parfum Și harfe-n orbită de lună ne cer Bolnavul meu aer divinul țesut Destramă sub coaste și-n văi de cristal Ținutul cu iarbă în veșted balans Cu preșuri de aur ne-așteaptă la bal
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]