16,458 matches
-
este Revoluție, că nu sunt revoluționari?! Atunci noi ce p... mă-sii suntem?! Ai și dumneata dreptate, dar ai sânge tânăr încă, așa că ascultă-l și pe moșu’ puțin. Fostul țărănist sau legionar, numai el știa, trase cu sete din țigara luată de la Petrache, apoi continuă: Cine au fost cei care au apărut primii la televiziune? Doi actori mari, cunoscuți și iubiți în toată țara, să fie cât mai credibili... Unde nu am dreptate, te rog să mă oprești... sunt obișnuit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un oarecare, să-i spunem Popescu, un fost prim de la Covasna, ar fi apărut la balcon? Lua și bătaie, ți-o spune moșul... Bătrânul făcu o pauză, poate de efect sau pentru a-și mai ordona ideile, mai ceru o țigară, trase cu nesaț câteva fumuri, apoi continuă: Așa, mergem mai departe. Armata a trecut de partea noastră. Imediat, cineva trebuia să ia comanda, nu să vină un bășinos ca mine, un pensionar, chiar dacă-i general. Toți iau decizii, se trage
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o săptămână-două din casă, așteaptă să se așeze apele, apoi vom vedea încotro apucăm... O ascultă Tălparu. Se întinse în pat, dar fără să se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
O ascultă Tălparu. Se întinse în pat, dar fără să se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ceaușescu nu a vrut să știe de morți, de răniți... Acesta este motivul pentru care te-am scos, ca să nu spun furat, din spital. Dar soțul tău unde este? Nu răspunse imediat. Bău paharul întins de doctor, apoi ceru o țigară. Nu știu nimic de el. Suntem practic doi străini și, crede mă, aș pleca și mâine de la el, dacă aș avea unde să mă duc... Am înțeles că s-a împăcat cu Elena, prima lui soție... Poate a făcut bine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Am visat-o urât, parcă se dărâmase un perete de lut peste ea... Petrache se așeză pe unul din cele două fotolii, acoperite cu câte o carpetă din pluș, ce păreau că fuseseră cândva verzi sau albastre, își aprinse o țigară, apoi răspunse: Trăiește mama și chiar bine, mai ales de când Gheorghe și nevastă-sa Elena stau cu ea. Parcă a întinerit... Nu mai putu continua, fiindcă interveni mătușă sa, rugându-l să „servească” o tărie și întrebându-l dacă este
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și frumoase, unele însoțite, altele singure. Într-un colț mai ferit, trei polițiști și un ofițer superior de infanterie purtau o discuție aprinsă, la o masă plină de sticle. În alt colț, un preot asculta răbdător confidențele unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
unele însoțite, altele singure. Într-un colț mai ferit, trei polițiști și un ofițer superior de infanterie purtau o discuție aprinsă, la o masă plină de sticle. În alt colț, un preot asculta răbdător confidențele unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tine? Ori îți este silă să te afișezi cu un oarecare, cu un tip neîngrijit, cu hainele șifonate, nebărbierit de trei zile... așa-i? Tălparu nu-i răspunse imediat, se așeză încet pe scaunul din fața lui Victor, își aprinse o țigară, trase câteva fumuri, apoi luă un ziar de pe masă. Nu-l deschise, de fapt nici nu-și aruncă măcar o privire asupra lui. Ochii săi mari se plimbau prin încăperea strâmtă, căutând parcă ceva. În sfârșit, privirea i se opri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu mine aceste domnișoare, altfel m-aș fi plimbat cu buchetul prin gară... Mă rog, ia-le tu și nu le lăsa aici, că până mâine dispar. Nu mai continuă Petrache, își dezbrăcă scurta de piele, îi goli buzunarele de țigări și brichetă, își aranjă cravata, se pieptănă cu grijă, apoi intră vertiginos în sala de conferințe. Înclinând ușor din cap în dreptul fiecăruia, făcu un rond în jurul meselor așezate în semicerc, pentru a strânge mâna celor aflați în încăpere. Se opri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mașină la scară! Mă, tu și ceilalți ar trebui să pupați picioarele foștilor securiști și știi de ce? Petrache, care se părea că încă îi mai știa de frică, îl lăsă să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai știut și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu mai spună nimic. Rămase în picioare până la plecarea colonelului și numai soneria telefonului îi aduse aminte că este un înalt demnitar. Lasă scuzele și spune-mi repede care-i problema! Cum... doamna Tălparu?! Lăsă telefonul, oftă, își aprinse o țigară, se uită la ceas, apoi la Gheorghe. Acum două ore a murit mama, joi o îngroapă... a sunat Lucica. Capitolul 2 Dacă nu ar fi văzut biserica, frații Tălparu nu ar fi recunoscut satul în care se născuseră. După o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu mașina, nu vreau flori sau coroane... Vorbește tu cu Vasile, cel din capătul satului, are căruță... Se aplecă încet, o sărută pe frunte și atât. Ieși plângând și se duse în spatele casei. Se așeză pe o cioată, aprinse o țigară și aproape o oră nimeni nu știu de el... În bucătăria din curte se îngrămădi toată familia Tălparu. Șoferii fură trimiși în oraș, să doarmă la o pensiune sau unde vor dori. Să nu vă apucați de băut, iar mâine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vreme, de clima umedă, căci bietul om era reumatic... * * * Scoală, Gheorghe, e Anghel la telefon! Oare ce s-a mai întâmplat? La ora asta nu a sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la capătul patului: Du-te și te culcă, draga mea, e trei noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic... Cum!? I-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
A căzut toată rețeaua cu benzina, cu procesarea petrolului... pe relația Ucraina... Eu nu știu nimic. Poate intervine Petrache... dacă nu și el... Distrugeți tot, acte, ștampile, eu... nu știu nimic! Telefonul amuți. Elena oftă, își aprinse și ea o țigară, lăsându-se încet pe marginea patului, lângă Gheorghe. Peste câteva minute, îl sună pe Petrache. Acesta răspunse imediat. Acum ce veți face, Petrache? A sunat Anghel... Cum, tu nu știi nimic?! Dar miile de dolari, banii de buzunar, cum spunea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de muncă, așa cum ar fi spus bunica lor, coborî de la vagonul restaurant, cu două geamantane mari. Se opri, își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii, pe care-i observase probabil încă din ușa vagonului. Se opri în fața acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai repede dacă vreau să fac pipi în ea. Știu c-ar merge și o țigară, dar mă tem că în lift e periculos - aș putea arde ca un șobolan. Desfac pachetul de Savo iardi și mușc o jumătate de pișcot. Îl țin pe limbă Și mai trag un gât de spumant. Le las să inte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zgo mot pe gâtlejul meu pof ticios, râgâi discret și duc iar sticla la gură. Îmi clătesc limba și dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul, pe post de scru mieră. Cărțile de vizită le arunc în geantă. Îmi aprind o țigară - la lu mina brichetei totul pare feeric. Trag fumul cu nesaț și beau. Sticla, deși foarte grea, e aproape goală. Ar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul, pe post de scru mieră. Cărțile de vizită le arunc în geantă. Îmi aprind o țigară - la lu mina brichetei totul pare feeric. Trag fumul cu nesaț și beau. Sticla, deși foarte grea, e aproape goală. Ar fi tre buit să beau mai cu măsură, să mă țină mai mult. Lumina se aprinde. Închid ușile interioare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mă uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
foarte obosiți, am trecut practic de la o spaimă febrilă, incertă, la o indiferență oarecum controlată. Tratamentul a început cu administrarea a 150 de miligrame pe zi și efectele s-au făcut simțite în mai puțin de-o săptămână. Antonia fuma țigară de la țigară de nerăbdare, căci spera să reia cât de curând obiceiul vizitelor la rude și prieteni împreună cu băiatul nostru. Trebuie să remarc aici că soția mea nu e o fire prea veselă și eu, personal, nu pot să nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am trecut practic de la o spaimă febrilă, incertă, la o indiferență oarecum controlată. Tratamentul a început cu administrarea a 150 de miligrame pe zi și efectele s-au făcut simțite în mai puțin de-o săptămână. Antonia fuma țigară de la țigară de nerăbdare, căci spera să reia cât de curând obiceiul vizitelor la rude și prieteni împreună cu băiatul nostru. Trebuie să remarc aici că soția mea nu e o fire prea veselă și eu, personal, nu pot să nu mă gândesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă ți-a adus cafea sau zoaie. Undeva în fundal se aude Bob Dylan. Cum intri pe dreapta e o bancă mereu ocupată, mereu de aceeași oameni: de regulă pensionari, eventual mahmuri și foarte probabil din ăia care-ți cer țigări. M-am așezat la o masă mai în spate. N-au încălzire, așa că e doar un pic mai cald decât afară. Am încercat să citesc ceva ca să-mi limpezesc gândurile, dar fix când dă deam să scot din rucsac o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai conteneam. Speram, visam, fugeam, reveneam. În ziua preselecției aveam în buzunar nici mai mult nici mai puțin decât 25.000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări sorbite cu nesaț, sau lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am ales înscrierea. Am intrat ultima pe scenă, sau cel puțin așa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]