1,306 matches
-
mult mai beat decât îl văzusem vreodată. Am noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ. —Iartă-mă... Iartă-mă... Zăpadă afurisită... Iartă-mă, draga mea! A căzut din nou la următorul colț. Slavă Domnului că era zăpadă. L-a împiedicat să se lovească. Nu știu ce-aș fi făcut în altă situație. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gata să o pocnesc cu tigaia în cap dacă îndrăznește să încerce să-i scoată ochii lui Finn, și așa suferinzi. Femeia urlă ca o fiară. Finn se zvârcolește, încercând să-i apuce mâinile în așa fel încât să rămână țintuită de podea. Din nenorocire, acesta este tabloul pe care îl surprind polițiștii chemați de Charlotte, care năvălesc în casă. Îl ridică pe Finn, eliberând-o pe femeie de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Văzându-i, doamna Jim înnebunește și mai tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar și atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Arad cu plecare la ora 23:57 se opri obosit la ora 11:13 în gara Bistrița-Năsăud. Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piroane-cuvinte, iar pe creștet cununa de cuvinte-spini, a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ12, de Φ24, de Φ38, pentru cruce, brațe și picioare, da, abia acum am înțeles pe Cel atât de Singur sângerând, a fost țintuit pe crugul timpului cu ascuțișul șlefuitor al cuvintelor. EL CARE ERA ÎNSUȘI CUVÂNTUL. În oglindă o tolera pe Mama ca pe un animal închis dintr-o grădină zoologică oarecare. Îmbrăcată în rochie de mireasă, devenea soția fiecărui bărbat după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca firele de iarbă atinse de vânt și se adunară tăcute creând de jos în sus, o ființă, întâi picioarele cu tălpile goale, apoi șoldurile osoase acoperite de cuvinte frumos țesute într-o pânză, un bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jos în sus, o ființă, întâi picioarele cu tălpile goale, apoi șoldurile osoase acoperite de cuvinte frumos țesute într-o pânză, un bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne uimea privindu-i lungimea trenei pe care o puteau face stelele așternute pe cer, toate cuvintele Universului cu miriadele lor de familii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la fier vechi. Ascultă zise pilotul privindu-l pe paznic drept în ochi nu ți se pare că, după felul cum ne-am adresat unul altuia, parcă am vorbi din basmele românești? Ba da, parcă șopti paznicul ca-n transă țintuit de privirea aceea. Dar... și aici se miră de unde-i vin ideile, tot ce vorbim, stilul vreau să zic, e la fel ca pe vremea strămoșilor. Aceeași haină cu altă croială. Pe la voi e altfel? Nu, pentru că eu chiar vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai curând de teamă. Într-adevăr, îmi închipui că surpriza, nu pot să spun plăcută, de care a avut parte, l-a șocat. Îl întâmpinau nu colegii săi și ajutoarele pe care le-a convocat, ci un grup de elevi țintuiți în scaune, de frică. În spatele lor stăteau posibilii călăi, ce se pare că l-au afectat pe unul din colaboratori, iar în capul mesei, stând pe scaunul ce îi revenea, stătea nimeni altul decât lupul de care vorbea. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cufundat într-o baie de lumină, iar ce era încă în noapte, era amorțit de o pătură grea de tăcere. Stăteam acolo și priveam acel răsărit trăsnit de frumusețea sa. Gloria, măreția și magnifica sa teroare mă imobilizaseră și mă țintuiră pământului. Îl simțeam pe Vladimir în apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru el era o simfonie de o armonie divină. O armonie pe care eu n-o puteam auzi, dar cu care el se desfăta dincolo de orice vise omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi seama de acest lucru. Am lăsat rapid în urmă marginea prăpastiei, care se îndepărta, devenind din ce în ce mai mică, până când dispăru cu totul din ochii mei. Eram înconjurat numai de întuneric și nu era nimic care să-mi indice dacă eram țintuit locului de o voință mai mare ca a mea sau dacă mă prăbușeam spre neființă. Și atunci l-am auzit! Era susurul milioanelor de clipe care alcătuiesc râul Timpului care se scurge pe fundul fiecărui abis al conștiinței! Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O scoase pe Eterna din lăcașul ei și lama îi strălucea gri, a primejdie. În curând, aveam să înțeleg de ce. Trase de mâner cu putere și se aruncă înăuntrul clasei neștiind ce avea să descopere, dar teama, pe mine, mă țintui în pragul ușii, căci ce vedeam îmi îngheță sângele în vine! Era ceața care îmi displăcuse în acea dimineață și, făcând corp comun cu ea, era cel de care mă temusem cel mai tare. Biostir avusese un nume pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la o casă destul de apropiată și asta mă bucura evident, pentru că nu aveam de bătut un drum prea lung până la școală. Am făcut cunoștință cu Moș Buliga, un bătrânel simpatic, care te făcea să uiți repede de faptul că era țintuit într-un scaun cu rotile. Ne-a arătat căsuța din dreapta, pe lângă care tocmai trecuserăm: - O să stați acolo. Mai aveți încă un coleg, dar cred că o să vă înțelegeți, că doar suntem oameni cumsecade. Apoi cu glas poruncitor strigă: Marandă! De
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore și mări moarte Ora încovoiată ca unghiile moirelor decupând
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mi-a șoptit el ca un tâmpit ce era. Nu-i așa că are un păr superb? — Toată lumea la posturi, a spus Betty bătând din palme. Când tocmai eram pe punctul de a începe, a apărut doctorul Billings, care l-a țintuit cu degetul arătător pe Eamonn căruia i se scurgeau ochii după o pungă de stafide. Dar doctorul l-a luat cu el. — Unde se duce? l-am întrebat pe Mike. —Eamonn n-are voie să gătească, mi-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat în sală cu turma, revendicându-ne, binedispuși, cele mai confortabile scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la trântă fiindcă ne cășunase pe același scaun. Cu un brânci sănătos, care m-a țintuit la podea, Chaquie a câștigat lupta și a sărit triumfătoare pe scaun. Amândouă râdeam să ne prăpădim. Mike a prins celălalt scaun bun. Misty s-a așezat peste el și frichinindu-se a zis: —îl vreau eu. Dă-mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi iau inima în dinți ca să pronunț cele mai dificile cuvinte pe care-a trebuit să le emit vreodată. Am făcut o pauză, am tras aer în piept și am spus: — Nu mi le pot permite. Maura mi-a țintuit privirea în oglindă. Știam că nu mă credea. Știam că gândea ceva de genul „Curvă snoabă și idioată“. Am înțepenit așteptându-mă să fiu luată de beregată și să mi se urle „ȘICUCOMISIONUL MEUCUMRĂMÂNE?“ Maura n-a făcut însă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ședințele alea de sex de coșmar, în timpul cărora, după vreo trei secunde de la debutul ostilităților, ambii parteneri își dau seama că e o greșeală îngrozitoare. Date fiind circumstanțele, cu un bărbat de 77 de kilograme cățărat pe tine, care te țintuiește de saltea, cum să te scuzi și să pleci? Nu poți să te prefaci că tocmai ai văzut un cunoscut în partea cealaltă a camerei. în nici un caz. Nu poți să te uiți la ceas, să tragi aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia la pământ. Mai aveam și puseuri îngrozitoare de vinovăție din cauza suferinței și a grijilor pe care le produsesem atâtor oameni. Dar Nola m-a asigurat că după ce mă făceam mai bine, aveam să-i recompensez. Deși nici chestia asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Auzea acum deslușit zgomotul făcut de animalul ce se apro pia. Simțea panica pătrunzându-l până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna să o rupă la fugă dar frica îl paralizase de tot. O amorțeală rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Plânsul de verde Elena Marin Alexe M-am oprit la margine de drum gâtuită de durere, strivind între dinți nisipul regretelor din anul ce abia s-a stins. La lumina dintre noapte și zi rămân nemișcată, țintuind cerul cu mâinile întinse a rugă. Apoi, mirarea îmi atinge mătasea genelor și visul dă semne de trezie. Lacrimile se preschimbă în pajiști verzi pe care zburdă mieii. Va trebui să mă obișnuiesc cu plânsul verde din ianuarie. El se
Pl?nsul de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83322_a_84647]
-
ea, în patul instabil, pe urmă, cu cotul ei ascuțit, îmi ridică fața în lumina albă a lunii, parcă nu m-ar cunoaște, își freacă de trupul meu, dinspre burtă și bazin spre picioare, coapsele fierbinți. Mă prăvălesc peste ea țintuind-o în perete, cu sexul uriaș în ea încep să-i gust pielea dintre bărbie și gât, carotida ei pulsează lângă gura mea umplând-o de mirosul sângelui, ea își eliberează, cabrându-se, mâinile de sub mine și începe să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de stupid. Trebuia să-i pună capăt. Băiatul apăru în grabă îmbrăcându-se din mers. M-ai chemat? întrebă el trăgându-și fermoarul de la haină odată cu sufletul care părea să-l părăsească de cât alergase. Da, îi răspunse sec Erjika țintuindu-l cu privirea. Ia zi-mi Titi, de ce mă iubești tu pe mine...? Doar fiindcă ai auzit că e ușor să mă poți avea la pat? Titi se înroși tot la față și dădu în bâlbâială, murmurând inteligibil doar acel
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
uitat din nou la mine. Nu mai avea aceeași privire gravă ― Fără efort, spuse doctorul și am bănuit că În curând aveam să fiu liberă să plec. O săptămână mai târziu, libertatea mea continua să fie un termen relativ. Eram țintuită la pat, spre exasperarea mea, și nu pentru că aș fi avut nevoie, ci pentru că familia era excesiv de grijulie. Nu eram obișnuită cu tratamentul preferențial al mamei și ideea de a fi regină nu mă atrăsese niciodată. Și totuși iată-mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]