4,216 matches
-
petrecea mai bătrân De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În inimă cicatrice adâncă cireși pârguiți și doruri acute o casă tihnită în drum către gară și de-aici deschisă spre lume livada cu cireși pârguiți hăituire, selectare, țipete răgușite livada tăcută, via zglobie uși tainice, coridoare cu mită tainice strângeri de mână falsuri, iscoade, porunci, lăcomie Dărâmați! Năruiți! hornuri, cărămizi și faianță lemn de stejar, tencuială în ton de lumini, forme distincte himere distruse în vreme de pace
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Fiu pe cruce, cel care este în fiecare zi biciuit, trădat, ucis de păcatele noastre. Eu trebuie să fi ales să port această cruce în miniatură, acest stigmat al imperfecțiunii umane. Vară, briza mării, răsăritul soarelui prins pe plajă și țipetele pescărușilor. Adolescență mută, făgăduință, iertare. Pentru ce două lumi, n-am să pot înțelege niciodată, pentru ce să supraadaug, ca într-un veritabil coșmar, răul peste toate acestea? Da, sunt dual, imperfect, dar oare ... Citește mai mult Absurdă. Brutală. Năucitoare
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Fiu pe cruce, cel care este în fiecare zi biciuit, trădat, ucis de păcatele noastre.Eu trebuie să fi ales să port această cruce în miniatură, acest stigmat al imperfecțiunii umane.Vară, briza mării, răsăritul soarelui prins pe plajă și țipetele pescărușilor. Adolescență mută, făgăduință, iertare. Pentru ce două lumi, n-am să pot înțelege niciodată, pentru ce să supraadaug, ca într-un veritabil coșmar, răul peste toate acestea? Da, sunt dual, imperfect, dar oare ... XXVI. UN SIMPLU ȘI LETAL "DE CE
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
-urile existenței noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
-urile existenței noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut.M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Publicat în: Ediția nr. 866 din 15 mai 2013 Toate Articolele Autorului IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ERAM UN FEL DE AER LÂNGĂ MUNȚII CARPAȚI Eram un fel de moarte eram un fel de-a fi eram un fel de aer lângă munții Carpați un cer pustiu deasupra unor popoare albe pe-al cărui fund
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
de munți pe cer Și se vedea pe dealuri Cumplita lumii fiară Și se pierdea în zare Și-n cețuri de apus Caii-nfloreau albaștri Triști proiectați pe râpi Ducând pe ei poporul Arzând și violet Răsunau codrii roșii De țipete și toamne Și-un corn se-auzea straniu Din începutul lumii Și răsărea pustie Țipând înalt sub cer Și se-ndoiau demenții C-ar urmării ceva Și-n liniștea de sfere Și toamne de uraniu Apărea însăși fiara Pe fața
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > COBRA - PARTEA A TREIA Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1167 din 12 martie 2014 Toate Articolele Autorului Printre țipetele și înjurăturile vulgare, dar și hazlii în același timp, ce stârneau râsul unora care tăceau, majoritatea tinerilor începură să se împingă între ei, căutând ieșirea din discotecă. Se iscase o învălmășeală de nedescris, ce ți-ar fi inspirat o oarecare
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
din punct de vedere al accesului. Dar pentru majoritatea, în „zborul”către înălțimi, este preferată telecabina. Turistul rămâne impresionat de zborul spre marele înălțimi al „cutiei” ce alunecă pe cablu. Din când în când câte unei tinere îi scapă un țipăt ușor de teamă că se vor lovi de stâncile ce ies ca niște țepușe de pe Valea Jepilor Mici. De sus, de lângă Monumentul Eroilor, se desfășoară o priveliște minunată cu abruptul Caraiman și orașul Bușteni. Părăsind orașul, privirea urmărește pădurea de
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
cu o serie de reprezentări feminine din Umanografie. Ciclul se încheie cu o Negresă blondă (cea din marmoră), între coloane, în atelierul din Brâncuși: E = mc2, II , dar care nu e altceva decât un detaliu, așa cum este și acel Primul țipăt din tabloul Brâncuși: E = mc2, I. În opinia mea, dincolo de considerațiile particulare de până acum, tema tuturor acestor pânze este, în mod vădit, atelierul brâncușian, în care Niram caută permanent ovoidele (materie și principiu feminin) ca tranziții spre acel Început
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
brâncușian, în care Niram caută permanent ovoidele (materie și principiu feminin) ca tranziții spre acel Început al Lumii, cap de operă și chintesență a cosmogoniei brâncușiene. Ajungem astfel, prin epurare, la obiectul sculptural ovoidal (la Brâncuși: Muza adormită, Prometeu, Primul țipăt, Noul născut, Sculptură pentru orbi, Începutul Lumii), tactil, vizual, cinetic. Acesta este ― sintetic, sincretic și sinestezic ― Oul, Oul Cosmic, pe care Niram îl va introduce direct sau aluziv în picturile sale. Formă a Începuturilor, geometrie a micro și macrocosmosului. Nici
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
încă, cum normalitatea recunoscută că lege deplină ne distruge lectură cărților, ne apară împotriva propriilor sentimente și ne răsfăța controlându-ne biletele de călătorie. Adaptabilitatea, principiul hotărâtor al inteligenței, îndeamnă, probabil, o doamnă tânără și frumoasă să ne înfioare cu țipetele sale ascuțite conduse prin lipsa de aer exterior în adâncul cel mai deplin al inimilor noastre dimensionate minim. Fiul meu, imperturbabil, încearcă din ochi mâncarea elvețiană și o găsește insuficient de gustoasă. Doar sucul de mere aduce o oază de
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
Acasa > Redactia > Autori > MONOLOGUL IUBIRII Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingher Un țipăt mut, ce strigă nebunește-n mine Cu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din iubire. Ce
MONOLOGUL IUBIRII de ANA SOARE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348640_a_349969]
-
beton în coastă, prin parbriz, atât cât putea fi văzut în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul s-a uitat la ea și i-a vorbit batjocoritor, acoperindu-i cu voce guturală scâncetele ce se transformau în țipete scurte: - Liniștește-te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul și a demarat în trombă., urcând forțat circa 15-20 de metri peste barele de fier-beton ce traversau învelișul drumului amenajat special, până în fața unei case. După ce a oprit motorul și a
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
de om pe care-l lovi cu palma la funduleț. Pe dată pruncul începu să plângă. - E bine! E de nota zece! - exclamă medicul și asistentele zâmbiră binevoitoare. Dar deodată lumina se stinse brusc și de afară răzbătu un huruit. Țipete disperate se auzeau din spital, de pe stradă și de prin blocurile din apropiere. Lumini ca niște descărcări electrice invadară întinderile din noapte în timp ce huruitul se amplifica. Cei din salon se clătinară pe picioare când în stânga când în dreapta. Asistentele țipau disperate
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
un drum de viață blândă Divina-i puritate se-nmoaie în osândă Fiindcă ta minciună, fiindcă al tău ochi-zâmbet Se ræsfoiesc cu limba zăcută-n mierea-scâncet Lumânărind romantic din primitivul gest A inimii ardoare, al trupului simț fest Iubirea are țipăt și-și are infinit, Un singur zbor ceramic se sparge înmiit Și-și repede colții în strigătul-vâltoare Strângându-ți trupul sacru cu dor și praf de soare Referință Bibliografică: Iubirea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348733_a_350062]
-
nu bănuiește nimic. Apoi deschide sufrageria. O simte pornind spre comutator și aprinde lumina odată cu căderea scaunului în timp ce el prinde să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap și scoate limba. Face parte din recuzită. Țipătul pe care îl scoate îi răscolește toată ființa. Îngrozită și terorizată îl privește fără să înțeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete și se scurg astfel câteva secunde nesfârșite. Pornește apoi într-o goană disperată pe scări: - Ghițăă, Ghiță al
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
sine o fluturare de bănuială a lui Nicodim că nu el e cel de-acolo, că nu lui i se-ntâmplă răul... Vătaful satului apucă un ciomag de la un megieș și înaintă falnic: - Hoțule, vei fi pedepsit după legea noastră! Țipetele se întețiră, înghițind și-un chiot gângav de bucurie, ieșit din gâltejul unui om bubos, cocârjat, c-un ochi albit și doi colți lupești în gură... Nicodim îl zărise prin mulțime și-și aduse aminte că umbra aia strâmbă îl
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
Ha ha! Privește-mi zâmbetul! Multe slugi mute în expediții secrete pentru o așchie mică... din sabie de heruvim. Am păstorit în taine lungi un seraf... și i-am prins cântul dureros de slavă: trei secunde - esența durerii-ntr-un țipăt! Dar eu l-am închis iute pe-un usb-stick. Am desfăcut racle cu moaște făurindu-mi steaua de vise din frunte! Mi-am vândut chiar și o parte din suflet, pentru o copie a cheii de la Poarta Raiului. Ha ha
CURRICULUM VITAE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349414_a_350743]
-
este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o orientare în
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
duhurile rele ca niște umbre ce se strecoară pe lângă trunchiurile copacilor sau fâlfâie cu aripile întunecate prin tufișuri. Din când în când se aude câte o bufniță căreia îi răspunde din depărtări cântecul huhurezului. Dintr-un copac alăturat spintecă semiobscuritatea țipătul cucuvelei. Un fior trece prin inimile tinerelor fete care se ghemuiesc tăcute, dar înspăimântate, lângă trupurile bărbaților. Ei le simt răsuflarea sacadată de spaimă și le încurajează că totul se va termina cu bine. Din moși strămoși se transmisese legenda
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
din ce în ce mai slab, luna își face apariția doar cu câteva raze printre crengile înverzite ale arborilor, iar dracii se desfată în plăceri nebunești cu cele patru ființe umane cărora strălucirea metalului prețios le luase mințile și-i aruncase în ghearele împielițaților. Țipetele de disperare și groază ale tinerilor sunt auzite în adâncurile pădurii doar de duhurile necurate care îi chinuiesc cu jocul lor demonic. Într-un final, după o luptă istovitoare între moarte și viață, cu trupurile mutilate în cele mai groaznice
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
ochii lacomi, Ai monstrului neînduplecat, Aruncând flăcări ucigașe, Peste darurile vieții. Făpturi nemângâiate, Boli necicatrizate, Încă, acoperă pământul... De irosesc cu nesocotință, De nu-i prețuiesc pulsul, Clipa mă lasă-n drum! Lacrimi ale gândului trec Prin adânc mister În țipătul albastru nemurit. Alerg, alerg desculț, Cu pașii zilei de ieri, Prin grădinile Împărăției... Conectată la ceasornicul lumii Inima frânge tăcută, Petalele luminii primite în dar. IONEL MARIN - Focșani Referință Bibliografică: SĂRBĂTOARE ÎN FAMILIA ARMONII CULTURALE - LA MULȚI ANI, POETULUI IONEL
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
amorțească totul pescărușii poate s-au retras sub stânci o mare nefiresc de lină singurul loc fără furtună de ce atâta liniște nicio macara nu zornăie în dane niciun clopot nu anunță marea sărbătoare a întemeierii bisericii creștine și deodată zgomotele țipete cu aplauze a învins în marea finală campioană noastră cu nume de port antic Halep? Referință Bibliografica: Hagio / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1259, Anul IV, 12 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu
HAGIO de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349801_a_351130]