3,981 matches
-
de circa 250 grame, numai bun pentru saramura ce se pregătea pe grătar. Din radiocasetofonul de la Toyota se auzea muzică populară, iar atmosfera era destul de plăcută. Bineînțeles că la aceasta au contribuit și cele 40 de grade „la umbră” ale țuicii mele, stinsă cu bere rece. Am abandonat pescuitul, lăsând totul în seama lui Paul și al lui Andrei. Mă lipisem de pătura care parcă mă trăgea la somn. Nu mai scăpam de Marian, care tot închina cu păhăruțul din plastic
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
abandonat pescuitul, lăsând totul în seama lui Paul și al lui Andrei. Mă lipisem de pătura care parcă mă trăgea la somn. Nu mai scăpam de Marian, care tot închina cu păhăruțul din plastic. Îi pusese gând rău sticlei cu țuică, de parcă ar fi fost un dușman de care trebuia să scape cât mai curând. Nu a mai durat prea mult până i-am făcut de petrecanie. Aveam fetele șoferițe, așa că nu ne puneam problema cine va conduce până acasă. Saramura
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
văd iscodit, prins în gând. Mi-ai promis izbăvire, nepoate! -Peste-o iarnă voi fi medic! Sigur îți voi găsi leac! -Mai ții minte, copile, pe când erai ca și-acum la sfârșit de vacanță, ce frecții-mi făceai cu frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
câte un aforism ca desert, din bogata carte a înțelepciunii populare românești. Toată lumea a savurat cu mare plăcere felurile de mâncare, gătite cu deosebită grijă, foarte gustoase și puse din belșug pe mese. Fără a lipsi, se înțelege, băuturile românești (țuică și vin de Târnave), după tradiție. Dar, pe lângă condimentele materiale din preparatele servite, oaspeții au fost încântați și de cele spirituale oferite de unii dintre ei: recitări de poezii, interpretări de cântece, glume, ghicitori și anecdote. Au citit din creațiile
REVISTA STARPRESS A ORGANIZAT A TREIA EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE LA MÂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS de GHEORGHE NOVAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375208_a_376537]
-
ansamblu, înăuntru mai erau câțiva clienți care discutau aprins care ține cu primul ministru și care cu președintele. La intrare Mitu Sachelarie cerșind: - Dați-mi și mie niște bani, să iau pâine. - Îți cumpăr eu două pâini. - Mai bine, o țuică. Înăuntru, așezat într-un colț cu vioara pe genunchi, Zărăzărică al lui Vâjâitu despletind romanțele sărăciei. Cântă penibil de strident, dar asta e. Îmi aduce cafeaua o fată tânără cu genunchii goi, în timp ce eu mă uit gânditor spre tavan. Cred
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
inocent. În pivniță, butoiul cu varză la murat, tot specialitatea lui era. Cobora des la el și pritocea de zor, suflând aer printr-un furtun, dar insista mereu să ne amintească că el nu se duce acolo ca să încerce gustul țuicii de prin damigene, așa cum făceau alții, pe care prea bine-i cunoșteam. În privința asta, până și mama recunoștea că tata nu exagera cu alcoolul decât atunci când avea musafiri. Și numai înainte de mâncare! Oricum, mama se grăbea cât putea de tare
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
până și mama recunoștea că tata nu exagera cu alcoolul decât atunci când avea musafiri. Și numai înainte de mâncare! Oricum, mama se grăbea cât putea de tare să pună rapid mâncarea pe masă, ca să nu apuce el să guste prea multă țuică tare, din cea întoarsă. Tot ea mai avea un truc: i-o turna în paharul cu pereții groși, în care încăpea mai puțin. Iar tata se făcea că nu observă... Legat de muratul verzei, tata avea metoda lui infailibilă de
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
nume de familie și de botez, dar nu cred că sunt numele mele reale. Merg la școală, seara dorm la cămin, îmi dau voie ziua, să vin să câștig un ban. Pentru asta trebuie să dau seara supraveghetorului de-o țuică din banii câștigați. -Spune Gilă, cât câștigi pe zi? -În zile norocoase câștig până la 60 de lei, din care 30 îi dau pedagogului, altfel mă pedepsește. -Primești bani și din cerșit? -Nu,doar dacă prestez, nu-mi trebuie bani nemunciți
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
le fierbi dovleac cu mălai și tărâțe, dimineața să le dai boabe, măsura o găsești în magazie; la păsări să le dai grâu; pentru mine seara, după ce termin cu caii, să-mi aduci din pivniță o jumătate de kil cu țuică. Să nu-mi pui întrebări, nu-mi place să vorbesc mult. Când sunt băut, să nu fii în preajma mea, că te lovesc, mai bine ocolește-mă! Fiul tău să nu-mi stea în picioare , să se pitească, când mă vede
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
casă. Copilul părea cam dus, dar pușca nemțească, cu magazia plină, părea o adevărat comoară la casa omului. Saveta, nevastă-sa, luă problema în mâini, desfăcu uniforma țeapănă de ger, o puse la uscat în dosul sobei, iar cu o țuică fiartă de două ori frecă trupul bietului soldățel până începură să iasă aburi din el, iar pe gura „copchilului” un fel de strigături, cam ca la noi la horă, dar cu totul altfel. Îi mai turnă și pe gât ceva
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
sărăcia și-a înfipt temeinic gheara în sufletul oamenilor și degeaba spunea Hanți la trei vorbe odată pizdu-mă-ti, că lucrurile nu se îndreptau de loc, iar sătenii nu mai mergeau la horă, ci beau cu dușmănie la bufetul numit MAT, țuică făcută din cartofi și tăceau cu ochii în pământ. Copiii familiei Rogojină-Pumpel au crescut s-au dus pe la școli, s-au așezat pe la casele lor, unii la oraș, alții lângă părinți, viața așa cum știm își toarce firele ei neștiute, au
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
castraveți, apoi: cârnații de mistreț cu căprioară, pulpă de căprioară la tavă, tăiată în felii subțiri, câțiva fazani la cuptor tranșați cu măiestrie, foietajele fine ca o spumă, dulciuri, mai mult pentru doamne și, desigur, un tort uriaș, omagial. Băuturile: țuică de prune, de cireșe și de pere (toate cu vechime mai mare decât primarul în funcție, care nu știm prin ce miracol se afla în al treilea mandat sub tot atâtea culori politice), vodcă (din belșug, fiindcă poeții consacrați...), whisky
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
toate încheieturile Pe osie,tristețea. “Mamă?”-am întrebat-o,când noaptea ardea pe pe rug... ea trăgea la jug și tata rătăcea prin gând. “Ce este Patria,mamă?” -Eee...! Ce vezi,muică! Eu trăgând la plug Taică-tău trudind la țuică. Patria?! E pâinea pe care nu o avem, E cuvântul de care mă tem. “Ce este patria noastră,mamă?” - întrebai, privind la Regele Mihai, din ramă. -Eee...! Sunt președinții ce ne amăgesc cu-n ciur de mălai să-i alegem
CE ESTE PATRIA, MAMĂ? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373123_a_374452]
-
țoi legat la gură cu un fir de ață se introducea pe vrana butoiului, se scufunda în lichidul rămas și gâlgâitul slobozirii aerului din el îi confirma umplerea . Cu ce plăcere se auzea umplerea țoiului! Lichidul din butoi era o țuică îmbătrânită de timp, amestecată cu reziduurile depuse pe pereții butoiului, dar care nu deranjau pe cel care o sorbea cu nesaț. La gust, era deosebită și cantitatea de alcool în lichidul stătut era destul de mare. (Va urma) * Referință Bibliografică: IDILE
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
buzunarele și borseta. Îți dau un păstrăv, dacă vrei, am revenit de îndată privind lacul. - Dacă nu ne-a dat nenea ăsta de aici, n-ai tu de unde! A răspuns ea abia stăpânindu-și râsul. Dai o bere sau o țuică la cameră sau în oraș... Este vidră, dragă! - Ptiu! Fi-r-ar să fie! Asta este, îmi aduc aminte... Dau berea, dar hai să vedem și păstrăvii! Am mers pe digul dintre două bazine. Erau mulți, dar micuți. Erau așa de vioi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
ne merităm soarta ... au avut masă de manevră, că românul e laș și milog. Are mentalitate de sclav pupincurist, nu știe să își ceară drepturile. E limbist prin urechi. Așteaptă sa-i dea șacalii o sarma și un mic, o țuică la bufetul din colț, în timp ce armata și jandarmii le scot noroiul din curte la inundații ... Sărăciile Europei, dar cu cele mai scumpe mașini și viloaie cu jde camere ... că așa e fala și mândria ... vai steaua noastrâ. O țară de
DERBEDEI DE ROMÂNICA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372176_a_373505]
-
și culegeau fasolea și pătlăgelele de pe araci, castraveții și ardeii grași buni de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă și grija pentru averea lor. Lăieții le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele și câte și mai câte treburi. Țuica se face și s-a făcut întotdeauna numai în cazane de aramă și acestea erau meșteșugite numai de nomazii căldărari. Când a trecut pe lângă șatră, s-a uitat atent spre cele trei corturi instalate și a văzut că parcă nu
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
stai pe la noi? îl întrebă direct nea Gheorghe. - Până după Sântamărie! răspunse Petrică. - Aaa! o săptămână de zile... Te aștept să treci mâine pe la mine, că-i duminecă, să mai stăm de vorbă și să bem câte un țoi cu țuică bătrână. O am de peste zece ani, îi roasă de butoi și-i galbenă ca lămâia. Pe aici n-are nima așa ceva! De vreo trei ani am tras-o și o am pusă într-o damigeană de 25 de litri. O
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
așa ceva! De vreo trei ani am tras-o și o am pusă într-o damigeană de 25 de litri. O beau ca pe doctorie și numai cu domni mari! Când am oameni la lucru, le dau beutură din alt butoi, țuică de anul trecut, care-i tot bună, dar nu-i tocmai doctorie! - Mulțumesc, nea Gheorghe! Ne-om vedea ș-om mai vorbi, zise Petrică luându-și la revedere, ca să nu țină oamenii din lucru, că li se ducea sporul! Dădu
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
masa ospitalității și a generozității, la o ciorbă de văcuță fierbinte, cu ardei prichindei, câte o friptură de pasăre cu cartof natur și murături asortate și nu putea lipsi nici plăcinta învârtită coaptă la cuptor cu lemne, toate stropite cu țuică bogată-n grade și un vin curat de podgorii. Vă mulțumesc din tot sufletul, Domnule Primar Temistocle DIACONU! Iași, 11.11.2014 Olguța Luncașu Trifan Referință Bibliografică: CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
schimb. Silvia se schimbase deja și mă aștepta odihnindu-se. - Ce facem? Coborâm la masă ori ne-ajung rezervele noastre? m-a întrebat. - Coborâm! am hotărât eu. Mi-e o foame de lup după atâta zbucium. Vreau să beau o țuică, mai întâi... - Lasă, nu bea! Ești obosit și nu e bine, m-a întrerupt Silvia, exact când mă aplecam la noptieră să scot sticla de acolo. De la Rodica am înțeles că va fi băutură și la masă, așa că... lasă țuica
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
țuică, mai întâi... - Lasă, nu bea! Ești obosit și nu e bine, m-a întrerupt Silvia, exact când mă aplecam la noptieră să scot sticla de acolo. De la Rodica am înțeles că va fi băutură și la masă, așa că... lasă țuica! - Băutură? De unde? Am înțeles că vinul s-a terminat acolo. Nici nu l-am gustat. Când am terminat eu cu autografele nu mai era nimic... - Păi, cu atâta lume, ce-ai fi vrut să mai rămână? Lasă, că a fost
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
politica începeau « judecata », « gura satului » fiind cel mai de temut « tribunal » și cea mai severă opinie publică, căreia nu-i scăpa niciun amănunt din cele petrecute. Bătrânii erau mai gălăgioși, mai ales că mai aveau și câte o litră de țuică cu ei. Țuica de corcodușe le dădea chef de vorbă. Eram atât de impresionată de poveștile auzite, încât noaptea mă visam pe tărâmurile despre care tocmai auzisem povestindu-se. Eu credeam în zâne, în zmei (se zvonea că într-un
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
gura satului » fiind cel mai de temut « tribunal » și cea mai severă opinie publică, căreia nu-i scăpa niciun amănunt din cele petrecute. Bătrânii erau mai gălăgioși, mai ales că mai aveau și câte o litră de țuică cu ei. Țuica de corcodușe le dădea chef de vorbă. Eram atât de impresionată de poveștile auzite, încât noaptea mă visam pe tărâmurile despre care tocmai auzisem povestindu-se. Eu credeam în zâne, în zmei (se zvonea că într-un sat vecin, Baciu
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
vacile! Să le ducă dimineața la văcar. Urmărește-l! Și laptele, bă! Tu mulgi vacile, tu să-i dai cheag! Că Ionică...Ai grijă de el. Să-i dai să mănânce. Și...vezi să nu umble la damigeana aia cu țuică de caise. Știi bine c-o ținem pentru pomana ta. Ai grijă!..ai grijă...ai... Îi vâjâia capul lui moș Ion. Nu mai auzea decât „ai grijă!” Amețise. A încercat să protesteze: Stai, mă, stai! Că eu...nu mai pot
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]