60,912 matches
-
vîntul printr-însul ca printr-o fereastră spartă acest cerc ce se ridică și se pune singur la loc aidoma unui capac de oală cum plînge flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat în cuier pentru totdeauna ce se salută ceremonios pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile unghiile dar nu și degetele vei privi visător cum se desface Cartea filă după filă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
spus el. Mi-am aplecat ochii pe prima pagină a cărții, o clipă mi-am căutat cuvintele ce urma să le scriu ca omagiu la clipa primului meu autograf pe care îl dădeam în viața mea. Au urmat nenumărate autografe așezate sub semnătura mea, adresate unor personalități prestigioase sub care nu eram în stare să semnez altceva decît cuvintele pe care E. Lovinescu mi le dicta și anume: Omagiul autoarei. Am semnat atunci peste 80 de volume, lipsită total de fantezie
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
Am înțeles/să trăiți", "pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici nelegat cu sîrmă/ nici un gînd aici care să funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui Florin Iaru așează peste anormalitatea lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd, pentru că aici, ca la Caragiale sau Urmuz (de la care a pornit) tragicul nu e pur, la fel cum nici comicul nu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
lungă și ascuțită care se hrănise cu toate străzile și orașele prin care trecuse cum despica noaptea lăsînd de o parte și de alta fațadele mari și albe ca uniformele celor pregătiți să salveze somnul sacrificînd visul Lumina se strecoară așezat în fața ferestrei încadrînd aceleași contururi și scene covor pe care nici un jocnu-și mai desface aripile ești o țintă străbătută de lumină în urmă totul piere nici o adiereea trece mai departe încăpățînată să nu afle nimic despre dorințele așteptînd la intrarea
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
afla în capătul de la deal al Târgului Folticeni, aproape de Dumbrava minunată și de huceagurile Folticenilor Vechi și Oprișenilor. Se vedeau dincolo de Moldova, munții în ceață; dealuri și văi romantice, spre apa Șomuzului". S-a apucat de gospodărie și s-a așezat la scris, având în față aproape un deceniu cu deosebire de rodnic. "A fost până la 1914 o epocă tihnită a vieții mele. Pe urmă, liniștea a făcut aripi și a intrat în furtună". Ei bine, tocmai această "furtună" am fi
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ocupă. Căci, cum îmi spunea deunăzi cineva - nu spun cine, persoană însemnată -, cu chibzuința specifică vârstei sale: Ce pot să știe francezii ăștia despre muzica noastră? (S.R.) De la ultimul nostru voiaj au trecut doi ani. Ne-am decis să ne așezăm de astă dată în Bixad, un sat mare și plin de muzicieni - patruzeci, ni se spune. La o populație de vreo șase mii de locuitori, proporția e încurajatoare. Patruzeci de muzicieni înseamnă de fapt patruzeci de violoniști - de vreme ce vioara e
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
astfel, îmi cădea cu tronc, mă îndrăgosteam de dînsul. Da, atunci manuscrisul se transforma într-un "corp" iubit. Dormeam cu el în pat! Motanul siamez (Scămoșilă), gelos, de cîte ori doream să acopăr cu grafit o nouă coală albă, se așeza deasupra, torcea fericit că mi-a tras clapa, mi-a suflat, mi-a spulberat amorul Îl păcăleam, retrăgîndu-mă în bucătărioară, mîgzălind cu creionul, în genunchi, șervețele întinse lasciv pe taburet! Versurile cele mai reușite s-au închegat pe furiș, ascunzîndu-mă
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
și oase. * * * Lucerna dansată de fluturi Așteaptă ultima coasă. Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri în Mai, A ruginit. Amurgul e rană, Din care picură zmeura fricii. * * * Înfășurat în manta-mi... Așezat pe labele mele de fildeș, Îmblânzitorii ochi pândesc beregata Ultimei pofte capitale - moartea. * * * Curând, curând... Voi ninge-n Himalaya, În coama lupilor alpini. Curând, curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care speră. * * * Încearcă, iubito, Încearcă te rog de-nțelege De ce vom lăsa peste lucruri Praf să se-așeze Mai toarnă-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi rămâne în frac, Tu puneți rochia de moar. Platanii se scutură-n parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
luptător, entuziasm, fervoare, rîs. Rîsul ei mereu prezent, o replică spontană pentru care o invidiam - chiar dacă bănuiam că ascunde mari spații de tristețe și de singurătate. Iarna trecută mi-a povestit - rîzînd, rîzînd - că în noaptea Sfîntului Nicolae și-a așezat pantofii la geam și a pus în ei bomboane și covrigei, ca să vină și la ea Moșul. Cînd mi s-a comunicat vestea, sumbră și ireversibilă ca acele patru note de ciocan cu care începe Simfonia Destinului, o clipă m-
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cel al acțiunii sociale, pentru "eliberarea totală a omului". Mărcile ideologice vor fi aici numeroase pe discursul inflamat al celor doi autori care-și proclamau încă o dată adeziunea la materialismul dialectic și istoric marxist, fără a-i uita pe Lenin, așezat lângă hegeliana "negație a negației", dar nici complexele ereditare și conflictul dintre principiul plăcerii și cel al realității, ori psihanaliza visului, ale lui Freud și "discursul paranoic-critic" al lui Salvador Dali totul, după asimilarea doctrinei suprarealiste formulate de Breton. Mai
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
cel al acțiunii sociale, pentru "eliberarea totală a omului". Mărcile ideologice vor fi aici numeroase pe discursul inflamat al celor doi autori care-și proclamau încă o dată adeziunea la materialismul dialectic și istoric marxist, fără a-i uita pe Lenin, așezat lângă hegeliana "negație a negației", dar nici complexele ereditare și conflictul dintre principiul plăcerii și cel al realității, ori psihanaliza visului, ale lui Freud și "discursul paranoic-critic" al lui Salvador Dali totul, după asimilarea doctrinei suprarealiste formulate de Breton. Mai
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
-l divorțeze pe tînarul ei fiu, apoi popa și fata lui în același birou, cu aceeași intenție; Leanca văduva și Iancu Zugravu cu invective rimate sau Madame Ésmeralde Piscopesco și ceaiul ei de joi - sînt eroii lui Caragiale ce se așează cuminți în versurile lui Șerban Foarță, cu tot cu moravuri și replici. Citez din Căldură mare, în varianta lui Foarță: Cînd termometrul spune, la umbră, treizejtrei / de grade Celsius, e căldură mare / la unșpe bis pe strada Pacienții (nu e trei- / sprezece
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ai desenat pe coapse un fluviu la malul căruia miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ glassala mereu cu un pas înaintea furtunii, am ajuns la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică, ne-am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
după culoarea pe care o poartă de obicei hoinarii le răscumpăr iar și iar pe cioburi de micașist mai târziu se va ști ce risipitoare am fost călătorind prin vreme fără circumscriere în arhiva eului nelumeasca lume înlumită m-a așezat ca pe un indicator la marginea arșiței după o vreme am traversat pe partea cealaltă și mi-am văzut liniștită de drum la ceas la Universitate când mă întâlnesc cu mirele meu la Ceas la Universitate încep să cred că
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
reci, mirele meu îmi arată cum vine anotimpul când arțarii dau în stacojiul de brocart princiar din solzi apatici de discontinuitate îmi număr pretendenții la întâlniri interioare ca pe niște prieteni de mai târziu din purgatoriu în fiecare seară ne așezăm în jurul statuilor din parcul Trei Bărboși și ne uităm la pietre cu privirea cu care bărbații singuri desfac de pe obscuritatea mansardei acoperișurile de unde răzbate ropotul de ploaie al feminității ascultăm tandra rostogolire a remembrării pe alee printre celelalte salamandre, când
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf gros albit de soare... constant-constant-constant... repede... dacă... dacă aș putea.... sus... GATAAA! Îmi așez perna pe ceafă, mă înfășor în așternut ca o boabă în teaca ei vegetală, strîns, strîns. Monstrul meu oranj se strecoară fierbinte și umed între mine și pătură. își pune, în semn de iubire, labele fierbinți și umede pe fața
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
mai ales necesar. Nu-mi recunosc o "biografie", ci doar conștiința unei existențe confruntată cu ceea ce îi transgresează neîntrerupt limitele: despărțirea de singurătate, nostalgia rânduielii, apelul la lege pentru a istoriciza un fel de onoare a datoriei (...), opțiune datată și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică" a "biografiei" mele care e un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
regimului totalitar - de către boieri și de către urmașii lor", cei care, prin Constituția din 1866 și apoi mai pronunțat prin cea din 1923, au cedat din prerogativele lor sociale și politice în favoarea burgheziei în ascensiune." Și aceasta "cu scopul de a așeza țara pe făgașul dezvoltării moderne", deci de a o integra cu adevărat în civilizația occidentală. O impozantă dovadă ar fi chiar denumirea de "mic Paris" care se dădea Bucureștilor de odinioară (ne bucurăm că, un autentic vorbitor de limbă română
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia cu cărți Așezată pe mormanul global De gunoi. Nu prea se mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri Fețele lor sunt ecrane violacee, Degetele lor au devenit tastaturi, Inimile lor, harduri. M-am
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
care germinează Moromeții, înfățișând în versiune concentrată o sumă de situații și un fel de a vedea existența definitorii pentru marele roman de mai târziu: plăcerea de a tăifăsui și de a asculta povești ("Oamenii se frecară de pat, se așezară mai bine și ochii începură să li se miște de bucurie"), ironia tipic moromețiană cultivată de Pațanghel, care tot timpul se face că nu înțelege de ce s-a supărat pe el Miai, răsturnând anume termenii disputei în jurul "merticului" ("adică, eu
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
așa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, cum era, ne-am dus cu toții la atelierul de fotografie Nestor Heck șstrada Lăpușneanu, nr. 42ț, unde a consimțit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea cu noi. Ne-am și așezat împreună. După indicațiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dînsul, ceea ce nu puțin l-a supărat mai apoi văzîndu-se amăgit ca un copil." Apoi un grup de elevi de la Liceul "Matei Basarab" din București au înființat o societate
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri și perdeluțe de voal cu ciucuri aurii, peste tot sunt vase uriașe de flori, lumină clar-obscură și fotolii moi, adânci. M-a invitat să mă așez în fotoliu, să mă simt comod ca la mine acasă. Mi-a desfăcut demonstrativ nodul de la cravată și mi-a cerut voie să se ducă până dincolo să se schimbe. A revenit după câteva minute îmbrăcată într-un halat de
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]