29,010 matches
-
clasice decît un despărțămînt - important - al monumentelor istorice de interes național? Iar conservarea patrimoniului literaturii române clasice se realizează numai prin reeditare în ediții de ținută, cunoscute sub numele de ediții critice. De ce stau ele de izbeliște pe drumul tuturor așteptărilor și nimeni nu le bagă în seamă, stimulînd interesul cercetătorilor mai tineri spre acest fel de activitate, acum aproape total abandonat? Mister. Dar revenind la cartea confratelui Iordan Datcu să nu edulcorez totul, uitînd, de pildă, de cenzură. Aceasta, din
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
se vede pe sine ca pe un străin tolerat, oricînd în pericolul de a fi expulzat îndărăt. Dar acest "îndărăt" nu există cu adevărat, insula e mai curînd o ficțiune a copilăriei decît un spațiu real. Trăind, deci, în această așteptare a alungării dintr-un plan real către unul fictiv, Kermode s-a plasat de fapt pe sine într-o permanentă proximitate a morții. Poate de aici tonul melancolic, recapitulativ chiar și atunci cînd evocă momentele senine din viață. Sfîrșind anii
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
mai singur. * Umectările cvasifiziologice ale acestor fraze care gîfîie, care se străduiesc din răsputeri să ajungă undeva, să fie eficiente. Și totuși - din fericire! - nu ajung nicăieri, rămînînd suspendate în poezie. * O ipoteză: realul ca un echilibru între memorie și așteptare. Cumpănă ce neutralizează energiile regresive și progresive care ne agită ființa. * Oportunismul ucide literatura. Dar, vai, literatura nu ucide oportunismul. * "Singurul mod de a evita răzbunarea este justiția. Iertarea creștină e un pretext pentru delăsare" (Monica Lovinescu). * "Esența Adevărului este
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un motiv suficient pentru a-l reconsidera, pentru a ne teme de el? * Politețea arogantă
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
pe jumătate jenați, pe jumătate enigmatici. Deși primarul napocan e prezent în viața publică de vreo zece ani, n-am reușit să deslușesc în ce constau calitățile lui providențiale. Tind să cred că e vorba de-o bună adaptare la așteptările concitadinilor săi: atunci când clujenii au devenit peste noapte milionari, cu ajutorul "Caritas"-ului, primarul a știut să dea impresia că uriașul corn al abundenței rostogolit la poalele Feleacului i se datorează în mare măsură. Când a simțit că e de scos
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un motiv suficient pentru a-l reconsidera, pentru a ne teme de el? * Politețea arogantă
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Grigorescu. N-am crezut la început. Prea nu trecuseră decît cîteva zeci de minute de cînd ne spusesem la revedere, în poarta Uniunii. Era, din nefericire adevărat. Făcuse, probabil, un stop cardiac în timp ce negocia prețul unui kilogram de mere. în așteptarea procuraturii, îl așezaseră pe jos, lîngă tarabă. Cînd am ajuns eu, era complet acoperit, din cap pînă în picioare, cu ziare. Un vînzător ambulant de la care cumpăra (dar de la cine nu cumpăra Mircea Grigorescu ziare?) îl recunoscuse și procedase creștinește
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
Speranța Rădulescu * Pentru că acest "înainte" se situează undeva în tinerețea noastră, când bolile, deziluziile și moartea erau mai departe; * Pentru că așteptările noastre de la începutul anului '90, uriașe dar fără temeiuri, au fost urmate de împliniri slăbănoage și precare; * Pentru că pentru majoritatea oamenilor din jurul nostru câștigul major și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
o exactă manipulare a tuturor posibilităților pe care i le oferă limbajul, ajunge la privitor ca un cocteil magic, ca un tip de incantație al cărei scop unic este acela de a sparge blindajele stereotipiilor și de a străpunge carcasa așteptărilor prudente și raționaliste. Spre deosebire de pictură, mai gravă în intenție și mai puternic așezată în vecinătatea materiei și a tactilității, grafica lui Corneliu Vasilescu este o luptă grațioasă cu forțele de gravitație și, în același timp, un exercițiu pur de acrobație
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
Ada Brumaru Giuseppe Verdi înceta din viață la Milano, la ora 3 dimineața, în ziua de 27 ianuarie 1901, după o săptămână în care Italia încremenise în așteptarea sfârșitului iminent al marelui ei Om. Dincolo de Canalul Mânecii, la Osborne, în insula Wight murea tot pe atunci Victoria, suverana Angliei, a Irlandei și împărăteasa Indiilor. Pentru italieni (și nu numai), finalul "erei Victoriene" - cu toată încrengătura ei de semnificații - era
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
și Octogon, chiar dacă au o importantă componentă vizuală, sînt, totuși, în primul rînd, reviste de arhitectură, urbanistică, design interior etc., Artelier și Balkon reflectă exclusiv experiențe artistice neconvenționale, opțiune perfect justificată din punct de vedere psihologic după atîtea interdicții și așteptări, sau ilustrează ideologii și diverse concepte istorico-teoretice, fapt explicabil și el ca exercițiu intelectual și ca procedeu de clarificare pentru cercul redacțional și chiar pentru cercuri mai largi, iar Ianus încă nu s-a impus pe piață și oricum preocupările
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
în lista prenumelor care încep cu secvența Ion mai găsim ceva interesant: 4 ocurențe ale numelui Iona. în principiu, acesta ar trebui să fie (ca nume biblic) masculin, dar într-unul din cazuri existența unui al doilea prenume (Olivia) contrazice așteptările, indicînd în mod clar că a fost atribuit ca feminin (probabil, format de la Ion). într-adevăr, sînt situații în care nu putem fi siguri dacă un prenume e feminin sau masculin, decît cînd e însoțit de cel puțin încă un
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
proprii cu politicieni și oameni de afaceri ruși, încearcă să răspundă la întrebarea Cine a ruinat Rusia? Celebrul finanțist și mecena crede că Boris Elțîn și alții "și-au pus speranțele în Occident, dar Occidentul nu a fost la înălțimea așteptărilor lor, ce-i drept exagerate. Nu pot să vorbesc decât în numele meu propriu. La început am crezut că oamenii de stat din Occident pur și simplu nu înțeleg ce se întâmplă. Că Gorbaciov avea intenția să schimbe sistemul, dar era
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
A doua, povestită de cel de al doilea martor se petrecuse imediat după cel dintîi război mondial, dar într-o casă extrem de elegantă. Îmi spusese și strada. Nu mai contează. Deși, acolo, se petrecuse un fapt literar. În holul de așteptare, exista un Catalog de impresii, o noutate. În el, persoana cu studii de drept la Paris, citise pe una din pagini notația febrilă a unui client, evident de soi: O călugărită frumoasă e o pierdere tragică, Hugo, Mizerabilii, Cosette. Între
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
s-ar fi sesizat din vreme. în al treilea rînd, și aceasta stătea în puterea presei, Vadim trebuia supus embargoului. E limpede acum că el și-a obținut procentele din primul tur îndeosebi grație aparițiilor televizate. Profitînd cu nerușinare de așteptările oamenilor (cărora le place să fie căinați, să audă din gura altora cît le e lor de greu), Vadim nu s-a mărginit să fie populist și josnic, dar a încercat să speculeze unele pulsiuni naționaliste, lovind în maghiari, sugerînd
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
o crimă. Au urmat alte minciuni, intersectate de diverse alte crime, ba în masă (vezi minerii), ba individual (vezi răfuielile cvasi-cotidiene între bandele de escroci). Vreme de zece ani, acești nefericiți n-au avut un model pe măsura aspirațiilor și așteptărilor furibunde încurajate de gurile strâmbe de minciună ale politicienilor. De la an la an, de la mandat la mandat, de la președinte la președinte, au așteptat ca laptele și mierea să curgă din abundență în gurile lor larg căscate, gata să le astâmpere
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
că ei își vor vedea de discoteci, de chefuri, de micile infracțiuni, iar Vadim le va da vilele confiscate de la țigani și îi va hrăni cu caviar la polonic. El se adresează unui electorat pierdut în reverii fascisto-naziste, dar cu așteptări infantil-comuniste! Oricât ar părea el de rupt de clasa politică românească, Vadim reprezintă doar exacerbarea minciunii și a fraudei inventate de foștii și actualii guvernanți. Nu e nici o surpriză că Irina Loghin, vajnica guristă de-anțărț, ar vrea să schimbe
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
C. Rogozanu S-a scris despre Catalogul mișcărilor mele zilnice, primul volum din jurnalul lui Radu Petrescu, dar parcă nu îndeajuns. Impactul nu a fost pe măsura așteptărilor (editorilor și specialiștilor) și una dintre cauze (cel puțin) poate fi intuită: este un jurnal atipic în avalanșa de memorialistică de după '90. De ce? Răspunsul este simplu: nu conține dezvăluiri istorice extraordinare, nu aflăm fețe nevăzute ale lumii literare sau politice
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
unei anumite clase de tablouri sau de personaje, frecvența unor termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar, cel puțin ca tip de așteptare. "Trendul" este cel pe care îl știm cu toții, o retorică de "șoc", mult prea bine cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
sfârșitul în lagărul de la Bergen-Belsen) nu sunt maleabile și bune conductoare ale imperativelor zilei, ci materiale umane realmente refractare. Linia curbă a flexibilității convingerilor și a mlădierii comportamentale nu apare, aici, nici măcar din neatenția eului liric. Încordat la maximum, cu așteptări morale contrariate, dar vibrând prin toate corzile poemului, acesta exclude aprioric acomodarea călduță, tranzacția laborioasă, simpla colaborare. De aici și senzația de stranietate pe care o dau numeroase versuri, indiferent de anul și maniera în care au fost scrise. Al
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Room și cu oarecare umor, Wheelchair. L.V. Anniversary se termină astfel: "Va trebui să-ți șoptesc/ direct în inimă: suntem toți/ supranaturali zi de zi/ ne ridicăm ființe noi neprevăzute." E o mărturisire a speranței. Toate poemele tale sunt o așteptare a afecțiunii, de toate felurile. Ce te face să scrii așa? Singurătatea, iubirea, nevoia de solidaritate, dorința indirectă de a te mărturisi? E.F. Poemul acela a fost scris pentru soțul meu, ca dar de ziua lui. Miezul lui este conștiința
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd pe umăr nelipsita sa geantă de la masca de gaze și un volum de versuri din care era gata oricînd să citească celor (prea puțini) dispuși să îl asculte, iar tinerii scriitori, în așteptarea gloriei, căutau cu disperare un loc în sectorul în care servea, cu grijă maternă, tanti Miți. Pentru studentul timișorean la litere, care eram la vremea respectivă, pătrunderea în acest spațiu (al pierzaniei?) era echivalentă cu întrezărirea unui miracol. Numele de pe
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Sîntem, din toate punctele de vedere, în spatele iluziilor, într-o realitate ciudată, alcătuită din fragmente de iluzii, de texte, de personaje, ce par, așa împrăștiate și abandonate, terne, moarte, devitalizate. Minute în șir, mi-a plăcut teribil momentul acesta de așteptare prelungită, pare că nu se întîmplă nimic. Ni se dă timp să ne obișnuim cu scena goală, cu imaginile de după plecarea spectatorilor, să ne reglăm ritmurile, să căutăm, aproape prin întuneric, obiecte, să le descifrăm siluetele, să ne închipuim povești
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
un dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
nu-i dădea prin cap că eu trăiesc cu mortul meu, intens, mai departe." Despre "postviața" lor, despre o relație aproape mediumnică, întreținută cu "garanții" transmise prin vis e scrisă, de fapt, această (a treia) carte. Împotriva, și totuși în așteptarea uitării ce-o să vină. Avec le temps...
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]