2,758 matches
-
de atunci am început să îmi ascund sentimentele față de ea. Am luat un carnețel din valiză și scriind în el tot ce simțeam, am priceput că istoria avea să se repete. Trist și deznădăjduit am adormit îmbrăcat, ascunzându-mi printre așternuturi primele lacrimi. M-a trezit Marius clătinându-mă de umăr ușor. Mai e până la noapte...hai, scoală că te așteaptă Creața să mergeți împreună la masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar am coborât din cameră
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
răspundă și mă conduse până în culcușul ei cald, deja pregătit. În timp ce se descălța, eu ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi de la bijuterie... bijuterie și ea, o persoană dezinhibată care, la fel ca Petruș, era mai mare cu câțiva ani decât noi. Fata cu carnețelul", îi spuneam eu, fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
turuind ca un motor de tractor. Mă simțeam mai relaxat și ea, lunecând printre umbre, ajunse la marginea patului, apoi mă chemă și pe mine. Poți să iei loc unde vrei, i-am zis și am intrat amândoi în același așternut. Stăteam pe spate cuminți, lăsând între noi un loc generos și îmi trăsesem din instinct, peste gură, o pătură moale care să-mi ascundă respirația sacadată. De ce te temi? m-a intrebat... și realizam că eram pentru prima oară în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Întors și l-am pus mai departe, pe pervaz, ca să nu ajung prea ușor la el și să fiu tentat să-l opresc. Am deschis radioul ca să Înăbuș gălăgia ce venea de la jucătorii de la etaj și m-am strecurat În așternutul răcoros care, din cauza whiskyului pe care Îl vărsasem, mirosea și mai tare decît mine. Dintre fotografiile pe care le-am luat de la Tashiro am ales una care, chiar dacă nu era foarte semnificativă, scotea În evidență toate trăsăturile feminine ale modelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat. Scobitura se Întindea dinspre centru.... ușor, Înspre perete... un recipient pentru somnul meu... membrana purpurie dintre degetele răsfirate ale broaștei... — Îmi pare rău. Oricum, harta pe care am desenat-o eu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
va întâmpla peste trei săptămâni nu e destinul propriu zis, seamănă cu el dar nu e, ci un fapt oarecare ce a intersectat calea mutând direcțiile vieții împiedicând-o să se realizeze”. - „Ana!” Vocea ei dispăruse. Doamna Pavel își scutura așternutul și-și bătea zgomotos pernele ce stătură la soare pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu era nevoie, pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă în sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că în casa ei, în noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a întâmplat o minune mai mare decât cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
peste inima chinuită. Se ruga multă vreme; din sufletul ei izvora tălmăcirea tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se cunoaște că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume e de pe vremea lui Decebal-Crai. Pe întuneric, și-a scos o țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au zis Roxelana, și-a propus, ca un drept al ei de mamă, să schimbe succesiunea la tron. Fiul georgiencei trebuia înlăturat; în locul lui trebuia așezat Mehmet. Atacul s-a produs întăi cu blândeță, apoi cu oarecare vioiciune, între plăcerile așternutului. Dar Soliman obișnuia să lase lângă papucii de după perdeaua ușii preocupările lui politice. Oricât l-a împuns cu cornițele ei sultana-doamnă Roxelana, măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărârea sa cea dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În patul nepotrivit. Alături de bărbatul nepotrivit. Cu excepția unei veioze micuțe, camera era cufundată în întuneric. I-am ascultat respirația, dar n-am fost în stare să-l privesc. Trebuia s-o șterg de aici. M-am strecurat pe furiș din așternut, hotărâtă să nu-l trezesc. — Hei, a zis. Nu dormea. S-a ridicat într-un cot. —Unde pleci? —Acasă. De ce nu dormi? —Te priveam. M-a luat cu frig, la propriu. Nu așa, a zis. Te priveam să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
astfel încrezători, începură să pipăie cu mâini experte încărcătura catârilor. Primul trofeu a fost o casetă încrustată cu sidef în care Salma își rânduise imprudentă toate podoabele. Începură apoi să scoată una după alta superbe rochii din mătase și un așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei mele. Ducându-se apoi spre Warda, unul dintre bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse vârful pumnalului în gât. Îngrozită, concubina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două luni. Contractul este semnat, pregătirile sunt în toi, tata îi adună zestrea, a comandat așternuturile de pat și patul de decor, iar rochia lui Mariam e deja gata. — Trebuie să-i vorbești tatălui tău, doar lui, căci, dacă oricine altcineva s-ar amesteca, s-ar îndărătnici și nimic n-ar mai putea împiedica nenorocirea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în calea oricărui autobuz care sosea, a oricărui scuter-ricșă care apuca în sus pe drum, căutând alcool de orice fel, inspirate fiind, fără-ndoială, de amintirea unei anumite accelerări a sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și râdea și iar râdea: râsul lui Deggle. Camera era încă în întuneric, căci pânza de sac stătea în calea primelor raze firave de lumină. Vultur-în-Zbor se ridică și inspiră cu sete, preț de o clipă agitată, apoi văzu că așternutul lui Dolores O’Toole nu era desfăcut, iar balansoarul lui Virgil Jones se legăna, gol. Ieși afară. Domnul Jones și doamna O’Toole erau în luminiș. Puii piuiau și păsările țipau, trezite din somn. Perechea cea nepotrivită stătea nemișcată. Limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui carnale, singura mândrie care-i mai rămăsese. Bărbatul ridică ochii spre Valkiria impunătoare, care-l fixa cu toată forța urii ei, strânsă de-a lungul secolelor, iar trupul i se cutremură incontrolabil și el își împrăștie sămânța sterilă pe așternuturi, amărât și neajutorat. Virgil Jones adormise ghemuit pe stâncă. Vultur-în-Zbor se chircise și el într-un ghem fetal, lipit de peretele casei negre. Când se treziră, umezeala li se strecurase în oase. Tremurau. Țipătul îi trezise - un țipăt pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am dat jos din pat fără să mai lenevesc sub așternuturi. Doar câteva luni ale anului erau destul de călduroase ca să mă pot plimba goală prin atelierul meu - o anexă a unui depozit din Holloway, chiar mai puțin fermecătoare decât sună -, așa că profitam pe cât posibil. Dând la o parte paravanul mare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui Noimann pătrunse cu pași furișați o femeie Înaltă, Înveșmântată Într-o cămașă de noapte albă; privind În dreapta și În stânga, femeia se aplecă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu primi nici un răspuns. „Eu zic”, continuă el, „că nu ar fi rău să vă puneți asta sub cap, ca să nu vă treziți mâine cu gâtul Înțepenit și să fiți nevoită să apelați la frecții...” Și, bâjbâind cu mâinile prin așternut, doctorul dădu peste o pernuță, pe care o aruncă lângă pat. De jos nu se auzi nici un răspuns. Noimann rostise pe un ton destul de apăsat cuvântul frecții, conferindu-i un dublu Înțeles. Tăcerea continuă să domnească În Încăpere. Neprimind nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor. În zori, același vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără voia lui Oliver, se jucau de-a baba oarba sub pătură, apoi, ieșind tiptil de acolo, scrijeleau pe pereți tot felul de prostii. Ascuns sub pătură și acoperit de bale lipicioase, la drept vorbind, Însuși trupul masterandului, dacă dădeai așternutul la o parte, putea fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver sfârși Înainte de Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea, femeia zăcea moale, Întinsă În așternutul lui, astfel că Oliver se sperie și o băgă sub pat. Curând Însă femeia Își reveni și, stropșindu-se În fața lui, Îl făcu cu ou și cu oțeț, aruncând cu tot ce se afla la Îndemână În capul uimit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]