1,168 matches
-
decât unul care Își dezvăluie chipul... Așa spunea Hildebrand. Nu Îndrăzni să se așeze pe pat, așa că Își petrecu noaptea pe marginea jilțului, tremurând În răcoarea ce venea dinspre munte și rugându-se Sfintei Fecioare și Sfântului Trudpert. Spre ziuă ațipi. Când se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Livinschi, dar, fiind suspectat de erizipel, a fost izolat timp de două săptămâni la camera 98. Revenit în mijlocul acțiunii, a fost pus de planton noaptea, fiind pedepsit ulterior pentru că s-a prefăcut că nu a observat că un deținut a ațipit. Mutat disciplinar la camera 99, a fost scos mai târziu în fabrică, având rol de 'agent acoperit', cu obligația de a întocmi note informative despre discuțiile dintre deținuți. A fost eliberat pe 23 iulie 1953 din penitenciarul Craiova. După 1989
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la alcool sau de la faptul că nu luase încă o decizie. Măcar amețeala și durerea de cap se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nemaiștiind și nemaiînțelegând ce anume îi mâh- nise. Total opuși ca temperament, ca fire, și cu vise din lumi la fel de diferite, nu uitau niciodată de legătura de sânge, care era mai presus de toate. În compartiment mai era Fernic, care ațipise imediat ce trenul a intrat în Austria, cu caietele lui pline de note și însemnări muzicale în brațe. Își lăsase capul pe Cristi și sforăia încet, cu gura întredeschisă. Alături de ei era un neamț în vârstă, care nu pricepuse o iotă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai toate gingiile sparte, s-a așezat în cadă și a dat drumul la apă, lăsând-o să curgă pe trupul său schilod și chircit. A închis ochii și a ațipit cam o jumătate de oră, timp în care apa îl spăla de păcate, de probleme, de griji și mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să se clintească, respirând încet, simțind cum se însănătoșește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au amintit brusc că exista și o altă viață, cea dinainte de război, cu seri obișnuite, banale, ca aceasta. — Hai, Mariane, ia-ți vioara ! Ridică-te și pune ceva pe tine. Jeane, ia-ți acordeonul. Jeane ! strigă la amicul său, care ațipise, înfofolit în pături, fără să apuce să-și mai dea jos bocancii. — Ah, nu mai dormim și noi ? Dumnezeule, e trecut de miezul nopții... N-auzi că mergem la răniți ? — Iară ? Nu putem merge mâine-dimineață ? Nici nu mi se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
echilibrul necesar supraviețuirii acelei zile mi-a revenit. Din cauza acestei obnubilări ziua a devenit mult mai ușoară. Am plutit prin ea - pe de o parte pentru că eram extenuat din cauza lipsei de somn (în noaptea aceea n-am reușit decât să ațipesc inconfortabil) și a pilulelor de Xanax pe care continuam să le-nghit, iar pe de altă parte pentru că scriitorul mă convinsese că totul era normal, deși știam că liniștea de suprafață a zilei era efemeră, calmul dinaintea întunericului total. Planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vin roșu în timp ce mă învârteam prin bucătărie, am desfăcut-o și mi-am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl voi bea în timp ce urmăream o reluare a unui episod din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dăruit și această dublă singurătate, cred eu: cea din Franța, dar și cea din țara și cultura sa natală. Dimineață, între două și cinci spre ziuă, cei doi discutau încă aprins în BMW-ul lui Bernard, în timp ce eu cred că ațipisem. Oricum, Bernard era extrem de interesat de „confruntarea” cu Ivasiuc, asta, probabil, pentru că prietenia acestuia, excepțională în fiecare caz, cu Erwin Wickert - care la moartea dramatică a scriitorului a publicat o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
i se va mai acorda episcopului Cauchon*, iar cel pentru compasiune Marelui Inchizitor. Zeii sunt ca vinurile de soi care devin tot mai bune odată cu trecerea anilor. Să-i lăsăm lui Allah timpul de a ajunge pe divan pentru a ațipi un pic. Și să-i cerem lui Paris cel răzgâiat distanță și reținere. Să-i uite măcar o clipă pe extremiști, pe integriști, pe dijhadiști și pe ultraortodocși, pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dormitor, conținutul lor fiindu-ne În general cunoscut. Se transformau adesea În recitaluri de clarinet ale colegului Bârză. De altfel trebuie să menționez că nimeni nu avea voie să se culce Înainte de ora 24, când se cânta stingerea. Cei care ațipeau erau treziți de clarinetul lui Horea. În luna aprilie a Început munca de lămurire pentru a ne activa. Dacă eu eram la un liceu veterinar, ceilalți colegi erau cadre didactice universitare. Ofițerii politruci, În frunte cu dr. Varachiu Nicolae, pe
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un locotenent, felcer veterinar, care s-a oferit să mă găzduiască 1-2 săptămâni, cât apreciam noi că va evolua episodul de boală. Cum nu cunoșteam pe nimeni În localitate, am acceptat. Într-o noapte Înstelată, cu lună plină, când abia ațipisem am fost trezit de un tropot de cai și un ușor ciocănit În geam. Venise un soldat cu vestea Îmbolnăvirii de colici a unui cal. Veniți cu mine, domnule locotenent major, m-a Întrebat gazda. Se mai pune problema, i-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lăsa În pace, Îl mustra. Așa că urmărea și după miezul nopții a venit o adiere caldă de vânt răspândind miros puternic de flori mirositoare, Înflorise peste tot natura. O minune! Se petrecea o mare Taină a Lui Dumnezeu! Atunci Baraba ațipise, n-a văzut nimic! Nu i-a fost dat să vadă - Învierea ! a răsărit lumina, a Înviat Domnul Iisus! Ce mare bucurie pentru omenirea Întragă! Apoi, Baraba, văzând cele Întâmplate cu Patimile și Învierea s-a căit, a plecat de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tot mai mare, pînă cînd străzile, traficul și lucrările de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit rău pînă la prînz. Seara a sunat Roy. - În legătură cu ce-am discutat alaltăieri seară. Ar merge la patru dolari pe cutie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine pătrunzător. Dar aveam ambele mîini la vedere, pe ziar. Roy s-a prefăcut că citește ziarul o dată cu mine. Bețivul a ațipit la loc. - Aici coborîm, a zis Roy. Mai bine ieșim puțin pe stradă. Nu rentează să stăm atîta-n metrou. Ne-am luat o cafea la automatul de la Strada 34 și-am Împărțit ultima pradă. Trei dolari. - CÎnd Îl faci pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de o boală diagnosticată drept poliomielită. Din cîte-am Înțeles Însă, simptomele otrăvirii cu peyote și cele ale poliomielitei sînt identice. N-am putut să dorm pînă-n dimineața următoare În zori și-apoi am avut un coșmar de fiecare dată cînd ațipeam. Într-unul dintre vise mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
singura lucrare a lui Valla de istorie narativa. Deși ea se ridică la standardul riguros stabilit pentru adevărul istoric, însoțită de o înclinație de a spune adevărul despre putere -, "încă de atunci", după cum scrie un istoric modern "Ferdinando, de fapt, ațipea în timpul intervențiilor ambasadorilor și încă de atunci el folosea mijloace extraordinare pentru a provoca erecții"27 semnificația să a fost diminuată de subiect. Contribuție substanțială a lui Valla la practica istorică pune în locul criticii textelor antice și (falsificate) medievale (cum
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la viață a unei păduri nu se face dintr’odată ci eșalonat: Întâi micile plante ierboase, ghiocei, viorele, brebenei, iarba Însăși, apoi arbuștii și la urmă abia arborii. De ce, voi Încerca acum să lămuresc. Plantele care, spuneam mai demult, au ațipit mai mult din cauza acțiunii excesive induse de viețuirea lor În sol, deci unei inhibiții, decât scăderii temperaturii din toamnă, au nevoie pentru trezire de un sol oxidant. Treaba asta, oxidarea, o fac heterotrofele, majoritatea microscopice, din sol, În timpul iernii, când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lăsat: - Eram la cumnată-miu la Craiova și, bă, nenică, era o căldură-n casa aia de înnebuneai. Mă duc la frigider și umblu o țâră la potențiometru. Reglez p-acolo și mă duc să trag un pui de somn. Ațipesc oleacă, după care aud, așa, o muzică. Mă uit pă fereastră, ni’ica. Mă mai chiorăsc pă ici pă colo - și am așa un presentiment că din bucătărie se-auzea zgomotul ăla. Și cum ajung acolo, bă, neică, frigiderul cânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Când am rămas doar cu Maia, veneam destul de des la imaș pentru că cineva trebuia s-o facă; se așeza sub nuc și vreme de un sfert de oră, cel mult jumătate de oră, o lăsam cu ochii închiși, uneori chiar ațipea și brusc se ridica frecând între degetele mâinii și inspirând puternic frunze de nuc și parfumul lor. Mai peste tot în casă găseai frunze de nuc, probabil de aceea nici nu se punea problema în cazul bunicii, la câte straie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dar nu călătorești. În acest sens, am călătorit În viața mea o singură dată sau de două ori: În copilărie, cu bunicul, moș Ghiță Beldie, și cu carul lui cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroești la Pitești, ațipind cu ochii la stele și ascultând, la popasuri și În sfânta liniște a nopții, rumegatul boilor, În aromeala caldă a baligii abu rinde; și mai târziu, În adolescență, drum pe jos și peste munți de la București la Sibiu, de unde, după ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bubico». Nu știu ce mi-l sugerează, dar mă amuză la nebunie. Nu mai poți spune acum că nu te-am trecut prin gama tuturor dezmierdărilor. Haide, fă puțin sluji și nu mai râde, javră!“ Finalul este la fel de intim: „Poate am să ațipesc. Noapte bună. Pa, javră răsfățată, Cora. Bună dimineața, Beldie. E atât de frig acum de tremur toată. Lumea se deșteaptă și devine gentilă. N-aibi nici o grije.“ Scrisoarea din Timișoara, datată 9 august 1922, a fost publicată fără Început și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am dat iarăși noaptea peste cap, mai mergând la calculator, mai Încercând să ațipesc, dar fără nici-o șansă ca somnul să revină. La 3,40 m-am instalat definitiv În fața monitorului și până la 9 am tot Încercat variante de format pentru volumul Scriitori băcăuani, Întrucât am constatat, comparând alte ediții apărute În ceea ce unii
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
somn, deoarece am început să râdem în hohote ca proștii, la te miri ce comentariu ironic pe care-l făcea unul sau altul, cu privire la vocea călugărilor sau la rezistența fizică a lui Dragoș Bucescu, si cand era gata, gata să ațipim, se găsea altul săși spună impresiile, urmate de alte hohote de râs. A doua zi dimineața, cu o seriozitate greu impusă, ne-am luat rămas bun de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]