1,177 matches
-
scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni și Liza stătea cu capul așezat pieziș peste labele ca zăpada și se gândea pesemne la ale ei. Primul s-a sculat în grabă Zaharia, a doua, fără grabă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în capacitatea de absorbție a marilor tragedii. Mulțimea suferă din greu. Iar cei de la butoanele istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat nici o întrebare. Istoria - acest imens cazier al lumii. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-o nouă dimensiune, infinit mai vastă și tot atât de necunoscută. Dana, care urmărea atentă traseul parcurs, îndreptă privirea spre cele trei persoane din față cu gândul să anunțe intrarea în Ploiești. Observă că pe tatăl ei îl furase somnul. A ațipit, gândi ea. De la mijlocul nopții, când l-a trezit telefonul, a fost permanent într-o continuă activitate. E cam mult pentru vârsta lui, ca apoi să adauge: Să-l lăsăm să se odihnească! Bidaru nu a ajuns în capitală, deși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
veioza ca să vadă mai bine ceasul de la mână cu care adormise. Era ora șapte și totuși, pentru câteva clipe, fu cuprins de îndoială. Nu știa sigur dacă e seară sau dimineață. Stinse din nou lumina. Ar fi vrut să mai ațipească puțin, pentru a-și aminti la ce se gândea când a adormit atât de profund. După o încercare nereușită, și-a dat seama că nu-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit un moment, dom’ sergent, aproape se tângui uriașul. Cine-și închipuia că în plină zi... — Tu nu, în orice caz. Și probabil că asta o să te ducă până la urmă în fața plutonului de execuție. Dacă nu apare vinovatul, tu vei răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și primele lecții de hermeneutică autentică. Pentru Umberto Eco, de pildă, nu mai eram, atunci când l-am întâlnit pentru prima oară, un neinițiat în semiotică. Învățasem multe în societatea culturală patronată de Nineta. Prima lecție autentică, la care n-am ațipit o clipă, deși îi aud mereu pe fonfii pedagogi și psihologi spunând că puterea de concentrare a atenției este foarte mică la copil, a fost aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în camera mea. Nu. Nu era nimic deosebit... După ce am mâncat, spre deosebire de celelalte zile când trebuia să mă întâlnesc cu bătrânul, m-am întins în crivat, cu gând să împuținez din nesomnul de astă noapte. Nu după multă vreme am ațipit, dar am căzut într-un vis chinuitor... ... Se făcea că am pornit către căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite, de unde nu mai puteam să ies. Gândul că sunt așteptat de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie sacrificiile cu atâta sobrietate și cu atâta încetineala, încât la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză apropiată de suta de kilometri pe oră. Normal ar fi fost să se oprească undeva, dar bătrîna lui Dacie era ticsită peste tot cu fel de fel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o în dictafonul cel nou, am apăsat pe PLAY și din difuzor se auzi înregistrarea familiară. Am zâmbit. — Hei. Fata se materializă dintr-un nor nebulos în ceva solid și clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă gândeam cum ar fi să merg cu Toto într-o plimbare prin pădurea alăturată. Să adun niște floricele, să ascult trilurile păsărelelor, să mă bucur de natura renăscută. Ar fi așa de frumos! Cum mă gândeam eu așa, am ațipit.Visam...Am căzut într-un somn dulce ca Frumoasa din Pădurea Adormită. Se făcea că m-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia în soare. Era și Toto în visul meu. Ne plimbam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Roma. A fost lungă călătoria noastră pe șoseaua ocolitoare; Între timp, cei care se plictisesc ușor poate că au renunțat la lectură, găsindu-și alte Îndeletniciri În afara prezentului volum, unii or fi plecat la bucătărie să mănânce, alții or fi ațipit cu cartea așezată ca un cort peste pomeți, Întru aflarea unei odihnitoare umbre, așa că acum, mai puțini, ne simțim poate și mai solidari Între noi, Înțelegând astfel ceva mai bine ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Însă Isabella. Motivul era simplu: doar ea avea trecute câteva viziuni În CV, fără de care un mistic nu este altceva decât un simplu aplicant Întru cele metafizice. Acest lucru ni s-a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu În inima congelată a ghețarului Uppsala, ci Într-un salon de masaj. Altădată, explorând teritoriile neumblate de pe malurile Amazonului, un trib de indieni m-a Însoțit pe tot parcursul călătoriei, Încercând să-mi vândă o pereche de blugi. Cum ațipeam o jumătate de oră, mă trezeam legat fedeleș În fața unei oglinzi, Îmbrăcat În Joe Jeans, cu sălbaticii dansând În jurul meu și Întrebând: „Cumperi?“ „Cumperi?“ Îl Întrebam, la rândul meu, luni la prima oră, pe șeful teribilei miliții neomarxiste Peace Brothers
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
incertitudini sau de inutilitate. Se isprăvise, așadar, cu site-urile pentru voyeuri, unde discuțiile dintre spectatori erau adeseori mai interesante decât acțiunea În sine, unde mai pui că, majoritatea aflându-ne la a treia sau chiar la a patra tinerețe, ațipeam până să se Întâmple ceva cu adevărat interesant. Gata cu conexiunile proaste, cu camerele video Întunecoase, cu mouse-ul care cădea când ți-era lumea mai dragă, cu defecțiunile plăcii video, care duceau la apariția de pete verzi pe figurile mult-doritelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
râzi; dar pentru a te convinge că nu exagerez câtuși de puțin și pentru a mă despăgubi de noaptea proastă pe care mi-au pricinuit-o raționamentele tale, va trebui să-mi asculți visul de-a fir-a-păr. Eram gata să ațipesc și Închipuirea mea și-a luat zborul, când văzui sărind de lângă mine un animal neobișnuit. Denis Diderot Universitatea din Gloucester este o instituție absolut fictivă. Cel puțin era, pe vremea când am scris romanul. David Lodge SCURTĂ INTRODUCERE OBLIGATORIE CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
casa bărbatului ei, și tot nu se lecuiseră. Când se vizitau, se închideau în baie, dădeau jos capacul de W.C. și stăteau și ele de vorbă ca fetele, la un pipi. Armonia a durat până într-o seară, când Sabina ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra mondiale. Eu îmi căutam niște ochelari de soare și, nu știu cum, m-am trezit în mâini cu o borsetă pe care tocmai i-o trimisese maică-sa de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Redevenise Sabina din vremurile bune. M-a luat de mână și ne-am refugiat în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind, Tubu se răzgâia în somn, îl împingea pe Cosmin cu pernuțele lăbuțelor în ceafă. Îl împinse până când se prăbuși după fotoliu, de unde ieși cu o privire uluită. Atunci se ridică și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce bine! Demult n-am mai dormit într-un pat atât de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media 10?" a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de curat..." După ce mâncă o fragă și trei cireșe, spuse mulțumit: "Mădălina, poți începe povestea. Te ascult bucuros..." Mădălina aprinse lampa, luă cartea și prinse să citească... Piticul zâmbea. Ațipea. Se trezea. Trăgea din lulea... Și iar zâmbea. Și iar ațipea. Păcat că nu erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media 10?" a întrebat-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă sensuri diferite Iași, mândră cetate... Steagul cu cap de lup Dumitru Almaș Cel mai viteaz și mai înțelept rege al dacilor, strămoșii noștri, a fost Decebal. Încă de pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar memoria mea devenise cețoasă, nesigură, încărcată de resturi ale unor întîmplări greu de fixat într-o vreme precisă. La un moment dat, mi s-a părut că plouă și că ploaia făcea să sune prelung tabla de pe acoperiș. Probabil, ațipisem deoarece, când m-am sculat și am aprins lumina, nu se mai auzeau decât rafalele vântului. 4. Nimeni, probabil, nu mă cunoaște așa cum sunt, de fapt. Par sau, oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
baza unei strategii simple. Te uiți fix, insistent, la pereții albi ai camerei de spital până ce ți se șterge totul din minte în afară de motivul pentru care te afli acolo. Te golești de tine însuți. Noaptea, văzând că nu reușesc să ațipesc, am aprins lumina. Luasem cu mine cărțulia cu sfaturi pe care și le da Marc Aureliu. Becul chior, vederea slăbită și confuzia simțurilor provocată de nesomn, făceau lectura un chin, de aceea am renunțat și am ascultat concertele haitelor de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]