1,444 matches
-
vedea România cât mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia. România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg, urmând ca cele două țări să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepția cazului în care sunt raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008 (clauze
Integrarea României în Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/297529_a_298858]
-
militare în Italia din timpul lui Frederic I, Împărat Roman, numit Barbarossa. Inițial, monumentul a fost aurit. Linile fine ale leului au generat ipoteza cu privre la identitatea constructorului, care pare că a fost același cu cel care a construit abația Marienkloster zu Stade.
Leul din Braunschweig () [Corola-website/Science/317083_a_318412]
-
trebui întotdeauna să accepte ca fiind plauzibilă cea mai simplă explicație care stă la baza tuturor lucrurilor (metodă folosită de William de Baskerville în romanul său). Cartea descrie viața monastică din secolul al XIV-lea. Acțiunea se petrece într-o abație benedictină în vremea controversei asupra subiectului sărăcia apostolică dintre ordinele catolice ale franciscanilor și dominicanilor . Grupul numit Spirituali ura bogăția, generând grupurilor eretice numite apostolici sau dulcinieni. Cartea evidențiază această tensiune care există în creștinism în epoca medievală: spiritualii, o
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
stilul artistic, conținut și tradițiile textuale. Printre alte exemplare care au supraviețiut are acestui stil biblic se găsesc: "Cathach" a Sf. Columba, "Cartea din Durrow", "Evangheliile din Durham", "Evangheliile Lindisfarne" și "Evangheliile Macregal". Numele de "Cartea din Kells" provine de la abația din Kells, regiunea Meath din Irlanda unde a fost păstrată aproximativ între secolul al XI-lea și secolul al XVII-lea. A rămas acolo atunci când abația a fost dizolvată, în cursul secolului al XII-lea și transformată în biserică parohială
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
din Durham", "Evangheliile Lindisfarne" și "Evangheliile Macregal". Numele de "Cartea din Kells" provine de la abația din Kells, regiunea Meath din Irlanda unde a fost păstrată aproximativ între secolul al XI-lea și secolul al XVII-lea. A rămas acolo atunci când abația a fost dizolvată, în cursul secolului al XII-lea și transformată în biserică parohială. În anul 1654, cartea a fost mutată la Dublin pentru a fi protejată de cavaleria lui Cromwell care a fost cazată în biserică. În 1661, cartea
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
se pare că manuscrisul a fost realizat după moartea Sfântului Columba, ceea ce contrazice tradiția. Printre teoriile legate de realizarea acesteia este și aceea conform căreia cartea a fost începută în Scoția, probabil la Mănăstirea din Iona, și apoi adusă în Abația din Kells atunci când călugării din Iona s-au mutat în Kells pentru a scăpa de raidurile vikingilor în Iona. Deoarece cartea nu a fost terminată, au apărut și alte variante ale realizării acesteia: cum că aceasta ar fi fost continuată
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
al VIII-lea și succesorul său Eduard al VI-lea vor ordona distrugerea ornamentelor, criptelor și altarelor din curtea catedralei, unde se aflau câteva mănăstiri. Tot în această perioadă, în anul 1540 sediul Episcopiei de Londra s-a mutat la Abația Westminster, până în 1550 când va fi mutat înapoi. În anul 1666 izbucnește un nou incendiu în Londra ce va distruge catedrala din temeli. Construcția actualei catedrale a început în anul 1675. Proiectul construirii unei noi catedrale i-a fost înmânat
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
a funcționat la Frumușeni, județul Arad, fiind cunoscută în Evul Mediu și sub denumirea de Bisra sau Bistra. În prezent, rămășițele arheologice ale mănăstirii sunt declarate monument istoric, . În anul 1183 a fost atestată pentru prima dată abația care avea hramul Sfintei Fecioare Maria, pentru ca la sfârșitul secolului al XII-lea să funcționeze ca lăcaș benedictin, aflat sub patronaj regal. Abația controla transportul de sare pe râul Mureș. În secolul al XIII-lea mănăstirea, cu 23 de călugari
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
rămășițele arheologice ale mănăstirii sunt declarate monument istoric, . În anul 1183 a fost atestată pentru prima dată abația care avea hramul Sfintei Fecioare Maria, pentru ca la sfârșitul secolului al XII-lea să funcționeze ca lăcaș benedictin, aflat sub patronaj regal. Abația controla transportul de sare pe râul Mureș. În secolul al XIII-lea mănăstirea, cu 23 de călugari, avea un venit anual de 4.000 de bolovani de sare, produs greu de procurat în acele timpuri. La început, lăcașul a fost
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
slavonă din Suceava), în 1431 este menționat un dascăl, numit Hermann, care este primul medic cu titlu universitar ("bacalaurio in medicina") din acestă regiune. Prima bibliotecă de pe teritoriul românesc este atestată prin 1179 la Igriș, Timiș, așezământ cultural înființat în cadrul abației întemeiate de călugării cisterciți de la mănăstirea burgundă din Pontigny. Episcopul Ioan Vitez (1408 - 1462) înființează la Oradea primul observator astronomic din sud-estul Europei. Astronomul vienez Georg von Peuerbach (1423 - 1461) întocmește "Tabulæ Waradiensis" (""Tabelele orădene"") pentru prevederea eclipselor în raport cu meridianul
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
înaintea nașterii sale), mai târziu a fost cunoscută sub numele "Madame Victoire". Marie Louise Thérèse Victoire s-a născut la Palatul Versailles. Spre deosebire de copiii mai mari ai lui Ludovic al XV-lea, Madame Victoire n-a crescut Versailles ci la Abația Fontevraud. La vârsta de 15 ani, i s-a permis să se întoarcă la curtea tatălui ei. Apropiată de mama sa religioasă, de fratele și surorile sale, a împărțit cu ei indignarea în fața deselor infidelități ale tatălui ei, situație care
Prințesa Victoria a Franței () [Corola-website/Science/320129_a_321458]
-
Louise Marie s-a născut la Palatul Versailles la 15 iulie 1737. La curte era cunoscută drept "Madame Septième" (una din cele șapte surori mai mari murise înaintea nașterii sale), " Madame Dernière" și mai târziu "Madame Louise".. A crescut la Abația Fontevraud cu alte trei surori, "Madame Victoire", "Madame Sophie" și "Madame Thérèse" (care a murit la vârsta de opt ani la Fontevraud). Nici unul dintre proiectele de căsătorie făcute de tatăl ei pentru ea nu s-a fructificat iar Louise Marie
Prințesa Louise-Marie a Franței () [Corola-website/Science/320132_a_321461]
-
că ziua de 29 aprilie va fi decretată sărbătoare națională. La 23 noiembrie 2010 Casa Clarence a anunțat că data nunții va fi 29 aprilie 2011 (Ziua Sfintei Ecaterina de Siena) iar locul de desfășurare va fi Westminster Abbey. Deși abația este locul tradițional de încoronarea a monarhilor din anul 1066, recent este biserica aleasă pentru nunți regale; înainte de 1918 cele mai multe nunți regale au avut loc la capela regală de la Palatul St James și la capela Sf. George de la Castelul Windsor
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
este locul tradițional de încoronarea a monarhilor din anul 1066, recent este biserica aleasă pentru nunți regale; înainte de 1918 cele mai multe nunți regale au avut loc la capela regală de la Palatul St James și la capela Sf. George de la Castelul Windsor. Abația, care are o capacitate de 2000 de oameni, a fost locul nunților regale recente, inclusiv a reginei Elisabeta a II-a (atunci Prințesa Elisabeta) cu Prințul Filip (1947), a Prințesei Margareta cu Anthony Armstrong-Jones (1960), a Prințesei Anne cu Mark
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
Aceeași grandoare este vizibilă și în "Vestirea morții sfintei Fină" ("Annuncio della morte di santa Fină"). La Sân Gimignano, Ghirlandaio îl cunoaște pe viitorul său cumnat, Sebastiano Mainardi, care îi devine colaborator. O altă destinație a lucrărilor lui Ghirlandaio este Abația Sf. arhanghel Mihail din Passignano. Aici, in 1476, realizează o scenă de tip "cenaculum" (călugări care iau cină în comun), care este prima dintr-o serie de trei astfel de lucrări.
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Despre Regatul Norvegiei”. El scrie: "La două mile și jumătate de mare, râul Skien se varsă în fiord și acel loc se numește Porsgrund”. Numele acestei zone, pe atunci mlăștinoase, a fost probabil dat în timpurile medievale de către călugăritele din Abația Gimsøy, care au venit aici să adune arbustul numit "pors", iar cuvântul norvegian grunn înseamnă pământ. Înainte de 1931, numele era pronunțat Porsgrund. Porsgrunn a fost un important oras-port în zona Grenland încă de la sfârșitul sec 16. În 1653, vama s-
Porsgrunn () [Corola-website/Science/321583_a_322912]
-
aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă ca urmare a desfințării iobagiei din secolul al XIX-lea, respectiv anul 1848. Din documentele existente rezultă că localitatea a făcut parte în secolul al XIII-lea din proprietățile abației de Igriș, motiv pentru care i se spunea pe atunci "Villa Abbatis" sau altfel spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
aversiune puternică față de viitoarea regină, Anne Boleyn, cu care s-a întâlnit prima dată în Franța. Maria a murit la Westhorpe Hall, Westhorpe, Suffolk la 25 iunie 1533, și inițial a fost înmormântată la Suffolk. Corpul a fost mutat după ce abația a fost distrusă în timpul disoluției mănăstirilor. Curând după moartea ei, soțul ei s-a căsătorit cu logodnica fiului său, care avea 14 ani și cu care a avut doi fii. Maria și Brandon au avut patru copii, două fiice și
Maria Tudor, regină a Franței () [Corola-website/Science/317481_a_318810]
-
a Liniei de Iarnă era sub controlul ferm al germanilor care ocupaseră văile Rapido, Liri și Garigliano, precum și câteva culmi și creste din jurul lor, toate cunoscute sub numele de Linia Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o abație înființată în anul 524 de Benedict din Nursia și care domina orașul Cassino și intrarea în văile Liri și Rapido, deși ocupau poziții defensive pe pantele abrupte de sub zidurile abației. La 15 februarie, mănăstirea, aflată pe un munte cu vedere
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o abație înființată în anul 524 de Benedict din Nursia și care domina orașul Cassino și intrarea în văile Liri și Rapido, deși ocupau poziții defensive pe pantele abrupte de sub zidurile abației. La 15 februarie, mănăstirea, aflată pe un munte cu vedere spre orașul Cassino, a fost distrusă de 1.400 de tone de bombe lansate de forțele aeriene americane. Bombardamentul a fost lansat din teama ca abația să nu fie folosită
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
pantele abrupte de sub zidurile abației. La 15 februarie, mănăstirea, aflată pe un munte cu vedere spre orașul Cassino, a fost distrusă de 1.400 de tone de bombe lansate de forțele aeriene americane. Bombardamentul a fost lansat din teama ca abația să nu fie folosită ca post de observație pentru apărătorii germani. După două zile, parașutiștii germani au ocupat poziții în ruine; distrugerea provocată de bombardament și zona plină de dărâmături le-a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
germani pentru a inunda fundul văii și a face condițiile de înaintare și mai grele pentru orice atacatori), Cassino era cuiul Liniei Gustav, cea mai puternică linie de apărare ce făcea parte din Linia de Iarnă. Din cauza semnificației istorice a abației benedictine veche de paisprezece secole, în decembrie 1943, comandantul forțelor germane din Italia, feldmareșalul Albert Kesselring, a ordonat unităților germane să nu includă mănăstirea în pozițiile defensive, și a informat Vaticanul și Aliații de acest lucru. Unele avioane de recunoaștere
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
era cea care împiedica ruperea liniei Gustav. Presa britanică, precum și C. L. Sulzberger de la "The New York Times" scriau adesea foarte convingător și în detaliu (de multe ori cu date fabricate) despre niște presupuse posturi de observație și de artilerie germane din interiorul abației. Comandantul Forțelor Aeriene Aliate din Mediterana, general-locotenentul Ira C. Eaker însoțit de general-locotenentul Jacob L. Devers (adjunct al generalului Sir Henry Maitland Wilson, comandantul suprem al trupelor aliate de pe teatrul de război din Mediterana) a observat personal în timpul unui zbor
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
în curtea mănăstirii; [și] poziții de mitraliere la de zidurile mănăstirii.” General-maiorul Geoffrey Keyes din Corpul II american a zburat și el pe deasupra mănăstirii de câteva ori; el a raportat că nu a văzut niciun indiciu al prezenței germanilor în abație. Când a fost informat că alții au văzut germani în mănăstire, a afirmat: „se uită de atâta timp că au început să aibă vedenii.” La cartierul general neozeelandez, așa cum arată scrierile general-maiorului Kippenberger, se considera că mănăstirea ar putea fi
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]