7,886 matches
-
toate gratuitățile pentru tine chiar și când nu ai nevoie de ele. Nu e adevărat. Săptămâna trecută le-am împărțit niște pungi cu produse dietetice. Da, dar ai păstrat luciul de buze Chanel și nici măcar nu era nuanța ta: „roșu abator“. Ea mă corectă obosită. —„Roșu Sarajevo“. Bine, înțeleg ce spui. În fine, am făcut o serie de articole despre vorbitorii motivaționali și am primit o grămadă de invitații. Le-am scris celor mai cunoscuți și celor mai controversați, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg gândul sinuciderii numai când rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
familie vârstnici, nu au rămas decât două sau trei, acestea însă până în cele mai mici detalii ale cârnaților prăjiți și șiroind de grăsime. Era un maestru al evocării. Cu o singură mână doar apuca visele îndopate și le mâna în abator și sub cuțit. Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia pietrele. Dacă, în ziua de astăzi, i-aș aduna pe toți criticii mei îmbătrâniți și i-aș invita la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am avutără nevoie d-un Lacroze ca să fac pă omu invizibil; stau dân zori până la mezu nopții decât la mine În debara, care ie gaură dă șarpe, și mă râd dă gașca lu Pește, ăl de-și dă talente În Abator și nici că mă zărește În obraz. Da, nu-mi fie niciodată oarecum, Îmi trec vremea prin otobuze, schimonosindu-mă, ca să mă ia drept altu. Zarlenga ie un animal Înhăinat, n-a avut de-a face cu oameni, ie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
molipsesc și rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
toți mă văd și-n fața mea îngenunchează. E Qutzalqoatl, șarpele-cu-pene. Probabil că mă vrea pe mine în locul celui ales. Apare zi de zi... Mi-am făcut un obicei de a cumpăra eu sticla de băutură și de a căuta abatoarele. Marea piață a Piramidei îmi apare în minte din ce în ce mai des. Îl vizitez pe Doctor și acesta mă privește supărat. Ghicește în mine apariția freneziei căci în beție dispar de lîngă el și mă pregătesc de marele sacrificiu. Văzînd această bucurie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor. Înfricoșat de cele văzute de cel tînăr, V. din vitraliu capăt îndărătnicia de a mă ridica împotriva furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors privirea către
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
s-au potolit. Bărbații tineri cîntă și mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de un cuvînt grețos. „-Te-a drogat mirosul de sînge și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lui se sfârșise iremediabil. Tot viitorul îi era nenorocit. Acum nu-l mai așteptau decât nefericirea și disperarea, de care avea să sufere în așteptarea frumoasei Helen. Eu și mama am făcut un schimb de priviri. Ca o vită la abator, a fost gândul care ne-a trecut amândurora prin minte. Eu m-am întors la datul pe răzătoare al brânzei și al propriilor degete. Asta e mama, s-a auzit vocea lui Helen, care îi făcea cunoștință damnatului Adam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
delicate cititoare, povestea aceasta a morții romanului cu care m-ați Înnebunit este atît de veche, Încît pare cu neputință să mai fie-n viață. Sigură fiind doar moartea sintagmei, chinuită de patruzeci de ani. Din ’60, vezi prefață la Abatorul cinci. Romanul e mai vioi ca oricînd, o dovadă vie fiind tînărul din Londra care l-a citit pe Robinson Crusoe de vreo treizeci de ori, și s-a aruncat de la etaj. Defoe a rămas În picioare, la fereastră. Blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost una specializată și aș pune pariu că omul are pregătire universitară - medicală sau de chimist. Acum să purcedem În dormitor. Bud se gîndi: PATCHETT. Înapoi În dormitor. Stropi de sînge pe toată lungimea holului. O cameră mică - un abator de patru metri pe patru. Două contururi de cadavre: unul pe pat, altul pe podea. SÎnge uscat. Ambele contururi Înconjurate cu bandă. Frînghie de rufe Înfășurată În jurul stîlpilor patului. Altă frînghie de rufe pe podea. În pat - cercuri din bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se presupunea că e un singur făptaș. Inspectorul Preston Exley era la cîrma anchetei desfășurate de poliție. El a aflat de Loren Atherton, care era un agresor de copii eliberat condiționat. L-a arestat pe Atherton și i-a descoperit abatorul din garaj, ca și colecția de fotografii. Atherton și-a mărturisit crimele și a spus că a lucrat singur. Nu l-a implicat pe Douglas și și-a exprimat dorința de a muri În calitate de „Rege al Morții“. Presa l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
relaxantă în rețelele de cuști și în magaziile cu pui. Cel mai mare succes l-a avut Manuel, cu Muzica munților. 2. O A DOUA PRODUCȚIE DE OUĂ: Timp de mulți ani, găinile din rețelele de cuști erau trimise la abator la sfârșitul unei perioade de ouat de circa cincisprezece luni: dar Dorothy credea că ar fi posibil să le grăbească pentru a ajunge mai repede la al doilea an de ouat. SOLUȚIE: Năpârlire forțată. Ea a descoperit că putea grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de 250 g de gaz pe cap de păsăre și prin urmare, procedura a fost respinsă din motive de economie. Dorothy descoperea mereu că era greu de găsit metode de tăiere mai puțin costisitoare. Echipamentul electric de amuțire instalat în abatoarele ei costa mult și pe deasupra era lent (dacă era folosit cu grijă). Dar cel puțin în privința asta, ea era destul de tradiționalistă, fiind convinsă că nimic nu era mai eficient ca o lovitură bină țintită cu un satâr pentru porci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd un program de filme franțuzești prezentat de societatea cinematografică a universității. Primul a fost Le Sang Des Bêtes, scurtul documentar al lui Georges Franju despre un abator parizian. Când filmul s-a terminat, sala era pe jumătate goală. Era publicul obșnuit al societății cinematografice: în multe cazuri mari amatori de filme de groază care admirau, după cum era moda, filme cu buget mic despre adolescenți americani sfârtecați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pauvres... à la limite de la vie des camions et des trains... Muncitori cântând La Mer a lui Charles Trenet în timp ce ciopârțesc cadavrele - „ses blancs moutons, avec les anges si pures“... O turmă de oi captive, behăind în timp ce sunt conduse la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi cruțată viața: les autres suivent comme des hommes... Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu e impresionat și nu e singurul. Încăperea e plină de oameni care ar prefera să fie Într-un bar decât să mă asculte pe mine În noua mea calitate de coordonator pe diversitate. Mă simt ca un vegetarian la abator. Chris Bunce stă lăsat pe spate În scaun, cu picioarele pe masa de conferințe. —Eu, unul, sunt pentru combinarea sexelor, spune el, scobindu-se În dinți. Putem să plecăm dracului de-aici? Întreabă Rod. Nu, răspunde Celia Harmsworth, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
convinge să accepte postul din garnizoana București la Statul Major al trupelor de geniu? Zâmbește amar. Este conștientă că își dorește mai mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi permis să revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană mortală? Viziunea îngrozitoare cu Marius agonizând mutilat, într-o baltă de sânge, o face să scuture din cap cu dorința ca imaginea terifiantă să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le pasă. Picotesc ca niște pisici la soare, mulțumiți că sunt în siguranță, departe de abatorul războiului și speră ca asta să dureze cât mai mult. Amândoi se gândesc cu plăcere la apropiata masă a prânzului când în locul eternei supe de mazăre vor savura o suculentă friptură făcută dintr-o găină furată de la popota ofițerilor. Bucătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le snopeau măicuțele, ba intrau cu mașinile în cimitir, să le dezgroape rudele proaspăt lichidate. Mai bântuia și-un comisar pe-acolo, pe care îl chema când Moldovan, când Miclovan și care alerga mereu după Gheorghe Dinică prin tripouri și abatoare. Cezar îl ura, dintr-un motiv doar de el știut. Era suficient să-i vadă pălăria și parpalacul fâlfâind pe acoperișuri, că se-apuca să țipe și să arunce cu semințe spre ecran: „Băi, băi, du-te bă dracu’!“. Inevitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putea pătrunde acolo. În schimb, buzunarele interioare se despachetaseră, revărsând inimă și rinichi, vezică și splină, ficat și intestine, adică întreaga grozăvie de organe ude și musculoase, afară, la lumina zilei. Asta era tot ce ofeream oamenilor din jur: un abator ambulant. Puteau să se servească. Vorbeam cu ei, ne strângeam mâinile, făceam sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde mă aflam. În realitate, viața mea pulsa liberă, ferită de-atingerea lor. Îmi găsisem spațiul potrivit, refugiul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu trecea nimeni să se uite. Dincolo de piețe și parcuri, Bucureștiul respira fără viață. Mirosurile care îl străbăteau îți mutau nările din loc, ca un vânt proaspăt de toamnă: de abator, canal, făină de oase, cerneală, benzină, gunoaie, câini vagabonzi, cauciuc ars. Fabricile de bere și pâine degajau pestilențe dulci-aromate, ce sufocau cartiere întregi: Gara, Berceniul, Drumul Taberei. Oamenii se trezeau dimineața acri și obosiți, cu părul călduț și hainele umezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ci și de-o faună experimentală. Primii soseau ecologiștii, adunați din toată Austria: prezentau filme cu porci loviți peste urechi de tampoane de cauciuc, ca niște prese uriașe; animalele alunecau pe jgheab, cu picioarele-n sus, în direcția basculantei de la abator. Te întâmpinau apoi actorii dramatici, jucând scene sângeroase pe trotuar (prinsesem și eu odată un happening cu Moș Crăciun asasinat, învelit într-un pled alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
L-au ridicat americanii, tocmai când ardea ultimele file din dosarul lui Kruger. Toată marfa de contrabandă a sfârșit în lacurile austriece. Deteriorată, spălată de ape și frig. Milioane de bilete false, obligațiuni semnate de cine știe ce deținuți dispăruți apoi în abatoarele naziste. Kruger e mort, Krupp s-a sinucis înainte de proces, lacul Toplitz a fost definitiv închis. Austriecii nu sunt dispuși să accepte vreo nouă investigație. Nimeni nu mai poate reconstitui traseul.“ „Mai puțin prietenul Dvs., scufundătorul de plăcere.“ „Scufundările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]