3,746 matches
-
pădurilor, rotite prin noapte. Sfâșie întunericul cu creasta roșie și somnul viețuitoarelor cu ecoul întors de pe fața lunii. Ei sunt strigătul dimineții, altfel munții și pădurile ar dormi iar râul lunii ar fi căzut, după țancuri de piatră pe crestele abrupte, speriind caprele negre. Aproape de fruntea muntelui, de marginile alpine, țipătul lor pierde aripa pământului, împrăștie duhul morții și viața urcă și coboară prin arbori adună-n cântec tot răsăritul, și se naște lumina. Referință Bibliografică: Cocoșii de munte / Llelu Nicolae
COCOŞII DE MUNTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348473_a_349802]
-
a-i îndemna pe tineri la virtute? Fiindcă drumul ce duce la virtute este întâi de toate aspru, greu de mers, anevoios, plin de transpirație și osteneală. De aceea nu-i ușor cuiva să înceapă să-l pășească, fiindcă este abrupt, și nici după ce începe să-l pășească să ajungă ușor la capăt. Însă când ajunge în vârf poate vedea cât este de firesc și de bun, cât de lene și de ușor de mers și mult mai plăcut decât cel
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
Simțeam în mine o liniște mai puternică decât frica.În acele clipe,mi-a spus cineva mai târziu,fără să-și dea seama că-mi făcea astfel un compliment,aveam o privire de nebun.« După 20 de ani,autorul conchide abrupt : «ALTFEL MI-AM IMAGINAT LIBERTATEA ! » Costel Zăgan Referință Bibliografică: LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LECTURI PERPENDICULARE : AUTOPORTRET SPRE NE-MURIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345404_a_346733]
-
în zare, pe deasupra pădurii de foioase. Admiră cu plăcere și satisfacție această priveliște minunată. Treptat își reveni din halucinație. Se retrase și se deplasă în partea opusă, unde era altă ferestruică. Spre surprinderea sa privirile i se opriră pe peretele abrupt al muntelui ce se ridica impunător. „Oare nu-i îngropată vreo comoară între aceste ziduri de peste un metru grosime?” Cu palmele pipăie pietrele, iar unde acestea se mișcau, trase de ele dar... nimic. Într-un târziu se așeză pe o
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
orice provocare venită din afară. Mă lovesc zilnic de asemenea reflexe, pe care le înțeleg, și de care nu scap nici eu. Astăzi, de pildă, nu simt nici un imbold pentru scris, nici pentru altceva, deși, îmi amintesc, o începusem destul de abrupt de dimineață. Plăcuța cu inscripția „ infirmerie” mă atrage ca un magnet și nu-mi pot reprima dorința se a-i face o vizită lui Voquin. La intrare mă întâmpină un bărbat uscățiv, îmbrăcat în halat alb, cu un setoscop atârnat
DRUMUL APELOR, 20 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376320_a_377649]
-
Poeme > Meditatie > SALVARE NOROCOASĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
darul secret al iubirii.... III. SALVARE NOROCOASĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
traiul într-un broscoi bătrân, cu picioare crăcănate, articulații umflate, gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate. Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus repede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
-mi traiul într-un broscoi bătrân,cu picioare crăcănate, articulații umflate,gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate.Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziuși m-am mutat între prăpăstii abrupte,lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit.De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.Într-o zi...o femeie tare frumoasă a dorit să vadă,ce e liniștea absolută,alunecând, lăsându-se să cadă!?I-am adus repede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
te apropii prea mult de cuibul lor. Ele se înmulțesc în zona arctică. * Imagini... de pe altă planetă. Ca-n filmele science-fiction. Cerul este cenușiu. Pământul e alb de zăpadă. Apa e neagră... M-am forțat să urc până-n vârf. Pantă abruptă, alunecoasă. Ne orientăm după stegulețele roșii care marchează cărarea. * Altă debarcare astăzi, 23 decembrie 2015, pe Insula Folositoare (Useful Island), descoperită de aceeași expediție belgiană condusă de Adrien de Gerlache, la două mile vest de Insula Rongé. * Stațiunea de cercetare
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului NEVĂZUTUL Curtea mică din fața clădirii cu un etaj și cu ziduri scorojite în care se mutase de câteva luni cu părinții, se termina la marginea râpei ce cobora abrupt pe plajă. În fiecare dimineață când se trezea, vedea de la geam nesfârșitul albastru, care se ducea dincolo de linia pe care cerul o trasa acolo, în depărtare, ca pe o interdicție, împiedicându-i privirile curioase să pătrundă dincolo de ea. Și totuși
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
În fiecare zi, ne batem joc De păsări, de iubire și de mare, Și nu băgăm de seamă că, în loc, Rămâne un deșert de disperare. (Romulus Vulpescu) Nici chiar deșertul n-o să ne aleagă Și pantele spre vârf sunt mai abrupte, Prea galbene sunt fețele, prea supte, Tristețea și durerea iar ne leagă. Prelins din rănile primite-n lupte, Peste grumaz tot sângele se-ncheagă, Iar inima nu poate să-nțeleagă De ce sunt podurile, toate, rupte. Atunci ne mai rămâne disperarea
SAREA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375884_a_377213]
-
stagnația ideilor. Arta POP este văzută azi ca o forță importantă în lumea mai largă a artelor vizuale. Puternic influențat de cultura timpului dar cât și de sociologie, filosofie și consumerism, curentul botezat „Pop Art” (amintind arta populară) a cotit abrupt de la tradiția anterioară. O serie de artiști se rup de la normele acceptate că să producă o nouă artă, vastă, bogată în mesaje, în simboluri și de aici și puterea ei de seducție a maselor largi. A precedat-o Noul Dada
POP ART ESTE O ARTĂ? de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376101_a_377430]
-
pământul celor liberi Și peste casa celor viteji? Prin pâcla mării, El abia se vedea pe țărm, Unde arogantul amfitrion al inamicului Se odihnea în temută liniște. Ce este oare acel obiect pe care briza În timp ce suflă intermitent deasupra înaltului abrupt, Aci abia-l ascunde, aci abia-l expune? Acum el prinde strălucirea Primelor scânteieri ale dimineții, Reflectând în acest moment pe deplin glorios sclipirile apei: Da, acesta este steagul împestrițat cu stele. O, fie ca el să fluture în veci
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
cu 30 de milioane de ani de ghețari monumentali: zece kilometri de pajiști și lunci, străjuiți de monoliți impozanți, din granit șlefuit parcă de un meșter gigantic. Peste tot se ridică spre cer domuri de stâncă, sau se cască prăpăstii abrupte. Toată valea se asemuie cu o singură alee, pregătită parcă să-și întâmpine un prezumptiv oaspete uriaș, o cale regală flancată de gardieni din rocă supradimensională, ce strălucesc metalic în lumina care se propagă prin aerul pur. Prin binoclu zărim
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
niște pete de lumină printre fagi. Eram atenți la fiecare grămadă de frunze uscate, ocolind-o în cercuri largi. Ne era frică să nu ascundă capcana vreunei prăpăstii pe care ne-am fi putut prăvăli la vale, pe râpa tăieturii abrupte de dinsus de Cibin. Știam prea bine că nu se putea coborî dealul pe partea aceea decât pe o potecă secretă care ducea spre puntea țuțuită, un pod de stabilitate incertă, suspendat între două trunchiuri de copaci seculari, singura posibilitate
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
O parte din informațiile aflate în acest reportaj sunt culese din viata-medicala.ro) La extremitatea vestică a Pieței Lucian Blaga, două străzi se intersectează în unghi drept: strada Victor Babeș și strada Clinicilor. În timp ce Victor Babeș ia în piept panta abruptă spre coama dealului care mărginește latura sudică a pieței, strada Clinicilor coboară lin spre vest. În arealul cuprins între unghiul format de cele două străzi se află un ansamblu de clădiri datând de la cumpăna dintre secolele XIX și XX, cunoscut
CLINICILE UNIVERSITARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372597_a_373926]
-
Acestea erau așa zisele mori cu ciutură, care funcționau cu apă puțină. Acum nu mai există niciuna, fiindcă mulți localnici au mori care funcționează cu energie electrică. Frumusețea drumului este că pe partea stângă a fluviului sunt munții cu pereți abrupți, pe sub care drumul se strecoară, iar în partea dreaptă ne însoțește Dunărea și putem vedea malul sârbesc. Se poate vedea clar cetatea Golubățului, cetate legendară, pe sub care sârbii au săpat un frumos tunel, pe unde trece drumul care de asemeni
DRUM PRIN CLISURA DUNĂRII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372788_a_374117]
-
pe trei laturi. Zonele deschise oferă o libertate mai mare de manevră. Mda, ideile reveniseră la locul lor, doar nu degeaba fusese de patru ori Analist Integral. Într-un târziu, apăru și pădurea. Înaltă, întinsă de-a lungul unei coaste abrupte și întunecoasă ca noaptea. Schimbă fazele și reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase și cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune cățărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acționau ca niște ventuze. Se făceau
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Prințesa vampirilor și prințul trăiau fericiți în palatul lor undeva în creierii munților, într-o sălbăticie unde doar vulturii ajung. De jur-împrejur se deschideau abisuri amețitoare. Zidurile măreței construcții se aflau în prelungirea abrupților stâncoși, fiind parcă suspendate de toarta cerului. Picior de om nu trecuse prin acest ținut. Paloș și Prințesa de ceva vreme nu mai părăsiseră palatul și așteptau nașterea prințului moștenitor al neamului vampiric. Într-o noapte cu fulgere, tunete și
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
lume. Într-o dimineață, înainte de răsăritul soarelui, căpitanul Arnăutu în fruntea cetei sale de vânători de vampiri străbătu ulițele satelor, apoi drumeagurile dintre câmpuri și se îndreptă către dealurile împădurite ale subcarpaților. În depărtare, se zăreau culmile alpine cu frunțile abrupte scăldate-n soare. Pe la orele amiezii ajunseră la poalele munților lângă un izvor cu apa limpede și rece ca gheața. Traversară zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt și umed. După un timp valea se deschise tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiau frunțile de piatră ale masivului. În curând, umbrele nopții învăluiră regatul munților în întuneric. Glasul vântului trona deasupra înălțimilor, iar vocea munților răsuna în ecouri
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
depărtări văzu un vârf înalt, pleșuv, a cărui culme juca într-un orizont confuz în arșița zilei. „Acolo trebuie să fie!”- se gândi el. Dar până acolo era cale lungă, cu urcușuri și coborâșuri printre pinteni stâncoși, cascade înalte, pereți abrupți ce apăreau ca din senin, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogoleau într-un zgomot infernal sau prăpăstii ce se deschideau ca niște căldări uriașe, fără fund. Treptat - treptat, roata de foc a astrului ceresc se ascunse după
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
spele în apa limpede a gâldăului. Apoi, tot de unul singur, să facă și el același lucru. Așa, ca o măsură de prevedere, chiar dacă pe această vale nu era drum de care și nici vreun picior de om. Panta era abruptă și la coborâre era și mai vizibil acest lucru. Sprintenă ca o căprioară și împlinită de satisfacțiile de care avusese parte în această zi minunată de iulie, pierdu din vedere pericolul ce-l reprezenta înclinația coastei acoperită cu frunzele uscate
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
trecuți. O mică neatenție și, pe când își ademenea cu gesturi și vorbe dulci iubitul, în ochii căruia se uita, puse piciorul pe frunze, în afara pământului aspru al potecii, cauciucul tălpii tenișilor nu mai avu aderență și, alunecând violent, căzu pe abrupt. A avut ghinionul că sub frunzele uscate, mascat de acestea, se găsea un ciot de rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]