8,856 matches
-
garaj nefolosit de pe Kaiser Wilhelm Strasse? I-am dat versiunea îndulcită, care nu cuprindea decât locația garajului. La asta avu loc un schimb de priviri foarte clar. Ganz se așeză jos, cu mâna pe genunchiul soției sale. Ea era tăcută, absentă chiar, și avea probabil mai puțină nevoie de cafeaua lui Becker decât aveam eu. — Aveți idee cine ar fi putut să o omoare? întrebă Ganz. — Lucrăm pe baza mai multor posibilități, domnule, i-am zis, trezindu-mă din nou că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o răfuială. Philebos înfățișează un Socrate care se pregătește să-i trimită un glonte între ochi lui Protarh, dar, mare senior, renunță să mai apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în ea? De vreme ce binele și răul rezidă în senzații, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu înseamnă nimic pentru noi, nici un bine, nici un rău... Când moartea e aici, deja noi nu mai suntem. Când eu sunt aici, ea e absentă. Ea nu-i privește nici pe cei vii, pentru care moartea nu există, nici pe cei morți, pentru care ea nu mai există... Și atunci, la ce bun să te neliniștești? De ce să suferi pentru ceva ce nu este aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nici pe cei morți, pentru care ea nu mai există... Și atunci, la ce bun să te neliniștești? De ce să suferi pentru ceva ce nu este aici? La ce bun să mergi în întâmpinarea unei suferințe considerând prezent un etern absent? Doar gândul morții există și poate cauza suferințe sufletului, moartea însă n-o vom întâlni niciodată. A nu trăi nu-i un rău, după cum nici non-viața nu e un rău. Problema este nu atât să aștepți moartea în timpul vieții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În sfârșit. Fumuriu și zvelt, ca un arab, apare Banciu. Suie cu capul nițel plecat spre catedră, fără să ne arunce o privire. - Dumitrescu Victor, absenții. - Barbilian, Gavrilescu, Marinescu Eliad, Predescu Iulian. - Iar lipsesc ăștia? - Sunt bolnavi. Punerea absențelor s-a terminat. Ca la ruletă, inimile încep să ne bată. Ce va cădea? - "Scoateți caietele de extemporal!" sau "Să iasă Benedict, Bianu" sau la celălalt capăt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poată bucura de spectacol în cel mai voyeurist mod posibil. Atenția se va concentra pe ceea ce se dezgolește și ceea ce se acoperă, prin includerea emoțională a spectatorului în câmpul privirii personajelor, sau, dimpotrivă, prin simularea reprezentării scenei în fața unui privitor absent. Va mai trebui să adăugăm că cel ce privește se neagă oarecum pe sine, devenind spectator-personaj în reprezentație, având în fața ochilor nudurile obiectualizate scenic și absorbindu-le trăirile. Atinge oare această stare manifestările geloziei? Se pare că da, pentru că emoționalitatea
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
da, pentru că emoționalitatea Celuilalt este întotdeauna ambiguă, percepută ca dorință și învinovățire totodată. Majoritatea bărbaților retrăiesc fantasma adulterului feminin, îndeosebi la începutul unei relații, atunci când iubita se dezvăluie sub privirile lor excitate și când aceștia se confruntă cu imaginea rivalului absent, din trecut, prezent sau chiar viitor, ceea ce poate conduce la un coit îndârjit, de prădător. Violența sexuală este, în aceste situații, expresia furiei ce se naște din frustrarea de a nu putea poseda partenerul sau partenera în chip absolut, cu excepția
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
eu i-am băgat în pâine. Cu turtoiul o să fie mai greu, da' nu se moare din asta. Păi? TÂNĂRA SUBOFIȚER: Atunci eu zic să ne grăbim. HALVIȚĂ: Să ne grăbim că se face apelul de seară și mă dă absent. CUCU: Și banii mei? HALVIȚĂ: Are dreptate și mititelu' ăsta. Ia dom'le banii. Și cum m-am bucurat eu de ei, așa să te bucuri și dumneata. (Restituie banii lui Cucu. Cucu îi înapoiază o parte din ei). CUCU
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Furișat Timpul ne e dat adesea să-l încurce mult pe Sersea... e un fir de lacrimă cumpătat de datină ne face necazul ca să ardem gazul... Timpul curge într-o doară, cu umbra la subțioară, rupe diguri aparente și regretele absente; nu e flux, nu e reflux chiar când nu e nici eclipsă, timpul curge permanent ca o elipsă, furișat, cu pas tiptil, aberant și inutil. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Furișat / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 379
FURIŞAT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361307_a_362636]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IMPRESII Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Impresii Izvor de energii purtând latente Prin mari deșerturi sterpe și aride Încremenirea zărilor rigide; Nici un ecou de multele absente. Fereastră spre albastru se deschide Pe axa oscilării permanente: Impresii singulare convergente - Construcții de exacte piramide. Izvorul prin deșerturi pe-ndelete Răzbate către soare și lumină, Îngenunchind prin arșiță de sete. O aparentă boare-n zi senină, Mistere de solemne minarete
IMPRESII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361334_a_362663]
-
transcendere cultivată cu un fel de regret, nicidecum cu nostalgie, pe măsură ce este imaginată cu pathos. Nostalgia romantică eminesciană nu intră în programul naturistic macedonskian, pentru că poetul o percepe aproape ca un modern, fiind un om prezent al peisajului, nu un absent al romantismului nostalgic. Egotismul macedonskian se reflectă în mare parte din opera sa ca un semn al oglinzii, de aceeași nevoie de strălucire intensă, de megaviglia ostentativă, care are la bază supradimensionarea egotist-narcisiacă a spiritului baroc. Aceasta este o obsesie
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
normal și că dragostea va șterge greșeala de neiertat, cu atât mai de neiertat cu cât nu putea fi tăgăduită. Dar unde era David cel de altădată? Se cutremura la gândul că din pricina sa devenise acel om de nerecunoscut, mut, absent, indiferent, rece. Parcă nu mai era soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Confesiune Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
morții luminate? Toate din lume sunt ca praful. -Rămâne doar loialitatea față de Dumnezeu! -Și încă ceva... Iubirea care trece dincolo de viață și moarte! -Se pare că acest Iisus al vostru Serah, câștigă de fiecare dată! Chiar și atunci când el este absent. -Dar oare este el absent veodată, luminate? Serah tăcu și îl privi pe învățatul Gamaliel care îl privea și el cu atenție. Cei doi ridicară în același timp ceștile și sorbiră din ceai. -Țin minte Serah...erai doar un adolescent
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
sunt ca praful. -Rămâne doar loialitatea față de Dumnezeu! -Și încă ceva... Iubirea care trece dincolo de viață și moarte! -Se pare că acest Iisus al vostru Serah, câștigă de fiecare dată! Chiar și atunci când el este absent. -Dar oare este el absent veodată, luminate? Serah tăcu și îl privi pe învățatul Gamaliel care îl privea și el cu atenție. Cei doi ridicară în același timp ceștile și sorbiră din ceai. -Țin minte Serah...erai doar un adolescent pe când studiai Mișna și v-
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
o singură sorbitură. Apoi, fără niciun cuvânt, mi-a apucat mâna stângă și mi-a privit în palmă, spunând: - Vei trăi și vei suferi mult, vei deveni un om important și vei ucide. Am râs. Un râs spart, fără viață, absent. Cu coada ochiului, am văzut însoțitorul femeii, ridicându-se de la masă, fără a putea ghici dacă vine la mine sau aiurea. N-a venit, a ieșit pe ușă ca un somnambul dispărând în ploaie. Ea a izbucnit în râs. - Cu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
auzi? S-a întors brusc, cu gesturi feline și m-a privit întrebător. - M-ai botezat. Nu-ți mai aduci aminte?, am încercat eu să-i reamintesc cele întâmplate am rostit eu pe nerăsuflate. - A, tu erai?, îmi spuse ea absentă, arătându-mi cu un gest un fotoliu. M-am așezat. Nu mai știam ce să cred. Mi-a întins o cupă de șampanie. Am luat-o fără să mă grăbesc și am așezat-o pe brațul fotoliului. Așteptam ceva ce
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
vechi, piese de motocicletă, de biciclete, de lăcătușerie, de strungărie, de zugrăvit, de cizmărie, de dulgherie, apoi tablouri, flacoane vechi de cosmetice, vechi ustensile de cabinet dentar, proteze dentare, peruci, bigudiuri de tot felul, pe epoci, antichități, etc. Înaintaintând ca absent, împins în mod forțat, de lumea grăbită, flămândă, nerăbdătoare, să vadă, să pipăie și eventual să cumpere cât mai ieftin, Solomon zări undeva, pe dreapta, o tarabă plină cu teancuri de cărți, cu pendule vechi, cu sutiene din mătase agățate
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
să se spele. Ușa zburase deja făcându-se țăndări. Mai mulți milițieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre și de securiști. Umbrele întunericului se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau în noapte. Abia îi zărea pe cei ce năvăliră în adăpost. Păreau o haită de lupi pornită după
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
umbrite ale parcului și niciunul nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie, părul răvășit și umed. În îmbrățișarea mamei, copila de altădată trecea
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
Dar nu!... Iar,... că o otravă ce se răspândește rapid , așa-i și negura din ochii tăi. Se împrăștie prin corpul tău, trecut prin multe , ca valurile sfârâitoare pe nisipul de pe plajă. Și nu mă mai vezi cu adevarat. Ești absent. Închis iarăși în temnița pe care mă tot visez deschizand-o. Așa departe, așa departe. Îți lași trecutul să-ți dicteze și te afunzi în timp și spațiu, într-un loc în care eu nu pot ajunge. Te izolezi în spatele
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
Mai pot să râd,să plâng ? Este un semn că sufletul din mine este demn și nu îi pasă când în sentimente se-aruncă uneori cu bolovani de către cei ce cred că-n ai mei ani curaju-a obosit sau chiar absent e. Mai pot să râd,să plâng ? Sunt fericit că inima nu mi-a îmbătrânit și împletește miilor de visuri superbe aripi spre-a ajunge-n zbor în zările ce par în viitor mirabile și sfinte paradisuri. Mai pot să
MAI POT SĂ RÂD,SĂ PLÂNG ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362945_a_364274]
-
ai fost la toți mereu o umbră bună Și ne-ai simțit, și triști, și fericiți. Te-ai întristat când pe la școli s-au dus Copiii deveniți adolescenți, Îi tot chemai cu un lătrat supus Lângă balconul lor de scumpi absenți. Și cât te bucurai când reveneau De pe cărările vieții lor Și de la masă blând ei îți dădeau Un colț de pâine înmuiat în dor. Ți-am fost, în viața ta de câine, zei Și ne-ai cerșit umil un mângâiat
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
și o diplomă de la Cetatea lui Bucur, pe care am afișat-o deja în biblioteca personală ca să o vadă moralizator nepoțeii mei tabletiști... - Luminița Zaharia în cuvântul emoționat, ca de obicei, a transmis mesaje și flori minunate de la alți liriști absenți dar cu sufletul la purtător exact acolo la lansare, Carmen Tania, Ana Maria, George, Floriana, prof. Iuliana Linte...iar acasă am văzut lumină când am deschis Basmania cu autograf pentru mine și nepoții mei de la Valentin Nicolau...și făptuitoare și
IMPRESII DINTR-O ZI DE 3 APRILIE- CENACLUL LIRA21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362994_a_364323]
-
coate, ca și cum coloana lor vertebrală ar fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile ațintite pe paharele din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]