2,175 matches
-
conștient de diversitatea celor două planuri amintite mai sus, nivelul transcendent al adevărului unic și cel istorico-existențial în care se dezvoltă demersul dialectic al dialogului, al confruntării, al conflictului dintre diferitele poziții, sau mai bine-zis, al interpretărilor. În acest caz, absolutul epistemologic rămâne un ideal normativ, în timp ce, ca dat interior, capătă profilul unei convingeri religioase. Viața celui care ar vrea să devină filosof, în sensul autentic al cuvântului, comportă, după cum observă Husserl, «o decizie ce implică radical propria viață, o decizie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
În acest tip de viață el va putea «să înțeleagă și să justifice sensul și legitimitatea fiecărui act al cunoașterii, fiecărei opțiuni și a fiecărei decizii pe care o va lua». Aceste considerații sunt valabile, fie pentru cel care consideră absolutul epistemologic asemenea unei realități efective, fie pentru cel care-l concepe ca simplu ideal normativ și îl trăiește în contextul unei experiențe religioase, sau îi aduce un simplu omagiu moral. Radicalitatea unei decizii este esențială profesiunii vieții filosofice. Asta nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în domeniul filosofiei care dă naștere unei cunoașteri abstracte, valide pentru orice om care gândește în conformitate doar cu lumina rațiunii. Total diferită este în schimb poziția hegeliană, care se folosește din plin de conținuturi ale Revelației: forma trinitară a Absolutului, istoria umană ca dialectică a căderii și mântuirii, rezultatul escatologic al istoriei cu Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a zăcut pe moarte în casa unui bhutanez de lângă Almora, dar că nu îi e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și somn, de ridicul și dramă. Lumea în care viețuisem și eu atâta vreme... Cu multă greutate am izbutit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despre Gandhi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prea târziu ca să mai pot întîrzia în odaia ei și, după ce am întrebat-o dacă mai dorește ceva, m-am retras strîngîndu-i foarte sobru mâna și urîndu-i grabnică însănătoșire. M-am gândit multă vreme, în acea noapte, la iluzia acestui "absolut" pe care îl căuta biata muzicantă și am simțit o imensă milă reflectând că și-a părăsit un cămin și o libertate în civilizație, numai pentru că cetise cărțile acelui farseur englez cu pseudonimul de Ramacharaka. (Am aflat mai târziu că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp că l-a iubit s-a logodit cu alta. Atunci a înțeles că numai i s-a părut că iubește. Ar fi vrut mult să cunoască experiența dragostei complecte înainte de a renunța la viața aceasta efemeră, pentru a căuta absolutul. Deci, înainte cu două săptămâni de a părăsi Africa, s-a dat unui camarad, un neamț simpatic, excelent dansator, care o curtase când va și care n-a vrut s-o creadă când i-a spus că era fecioară. Prietenul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lăuntricului neglijând exterioritatea mundană și menținerea în sfera epuizărilor cotidiene ignorând dimpotrivă posibilitatea saltului în interioritate. Așadar, optarea în esență, pentru transcendent sau imanent revine numai conștiinței individuale după întâlnirea dintru început cu propunerea-chemare, cu apelarea și oportunitatea oferite din Absolutul ce-și întinde ne-țărmuirea dincoace de sufletul uman. Asumarea acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul ce inaugurează convertirea unei vieți individuale supuse mundaneității sociale în experiența trăirii mistice angajate ca viețuire întru sacru până la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vieți individuale supuse mundaneității sociale în experiența trăirii mistice angajate ca viețuire întru sacru până la finalitatea hotărâtoare a morții. Aici intervine acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei dorințe nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferă o astfel de priveliște necunoscută omului rămas captiv banalității cotidiene cunoaște impactul cutremurător al trăirilor ce-și depășesc într-un salt amețitor propriile limite. Astfel, în planul transcendenței experiența iubirii sau a înfricoșării este una totală corelată fiind cu absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau determinând înfricoșare. Aici asistăm la un exces de tensiune afectivă dar și la instaurarea unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
alături de veșnicia spiritualității finitudinea nerezistând ontologic lângă nelimitat o astfel de hiper-aranjare, de mega-poziționare fiind un compus imposibil, un liant al unei construcții absurde. Așadar, în viziunea deschisă de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este învăluită și scufundată în el. Respingerea simplei alăturări vizează excluderea unei imagini în care infinitul fiind îngrădit, țărmuit de circumscrierea ce încadrează finitul s-ar dovedi, la rândul său, un nou finit. O astfel de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perspectiva transcendenței ce cuprinde și poartă ascuns omul ca individ și specie muritoare. Aici ființa omenească dar și umanitatea în ansamblul ei își are începutul parcursului temporal și agonicul sfârșit sub însemnele transcendenței. Viața umană în corporalitate se înfiripă dinspre absolutul nematerialității și se destramă către trezirea cutremurantă întru acesta. Bucuria mistică ce alungă umbrele tristeții survine pe fondul conștientizării realității transcendente ca plan nerelativ și indisolubil spre care ființa umană poate și trebuie să-și investească întreaga concentrare de resurse
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dovedește a fi, în finitudinea sa insignifiantă, parte a unei armonii supracosmice. Odată cu revelarea acestor evidențe mistice majore, se impune ca necesitate firească și fundamentală redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi efectul descurajant în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corecte. Revelația permite această apreciere fundamentală ea susținând și resurecția îmbrățișării deschiderii transcendente dublată de refuzul prăbușirii în ascultarea supusă a exigențelor corporalității. Rezumativ, până acum secvențele care au fost evocate în ordinea succesiunii lor drept constituiente ale saltului spre absolutul dimensiunii spirituale sunt: chemarea adresată ființei umane de către transcendență, asumarea acestei chemări, survenirea în tensiunea sufletului a incandenscentei dorințe pentru saltul spre abisurile divine, revelația insignifianței așezării în freamătul istoric ireversibil raportată la descoperirea veșniciei sublimului transcendent și fundamentala reînnoire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se dovedește a fi amplă dar parțială, în cea de-a doua este totală stingându-se în propria perfecțiune. De asemenea, în cazul primei opțiuni cel pătruns de revelația transcendentului adoptă exercițiul renunțării la imanent raportându-și ființa numai către absolutul spiritual. În situația celei de-a doua paradigme el își asumă total povara copleșitoare a sacrificiului. De fapt, este vorba despre a opta între oprirea sufletului la o altitudine superioară a evoluției spre transcendent sau a continua ascensiunea depășind acest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând-o neoprit mereu mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care sinele se poate sacrifica. Aici trupul este supus total superiorității perfecționate a spiritului care nu mai luptă cu instinctul acesta fiind deja mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în sferele absolutului învăluie acum și dimensiunea imanentului respins anterior. În acest context, precum în cazul corporalității, tentațiile lumii ancorată în timp nu mai pot primejdui înălțimea misticului. Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata ofertă a banalului social deoarece privirea sa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
treptele unde lupta cu seducția lumii profane era copleșitoare. Și ce caută dincolo de chipul mundaneității rătăcite în desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și dispoziția sa de sacrificare a propriei ființe vizează numai absolutul spiritualității dar el descoperă particole ale acestei spiritualități în fiecare prezență umană. Unitatea transcendenței își proiectează strălucirea în pluralitățile imanentului unde deși este, cel mai adesea, puternic opturată nu poate fi stinsă cu desăvârșire. Astfel, chemarea transcendenței vine către propria
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
demersul de a continua pasul purității strălucitoare în mijlocul lumii profane și în pofida ostilității acesteia constituie gestul suprem de absorbție și flagelantă neutralizare a negativității semenilor pierduți în voluptățile și grijile imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ci la transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă, se manifestă ca o perforare, drept o pată ontică decupată în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
construcții gigantice și unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de cauze spirituale, străbate, precum o cometă de agonie incendiară, bezna efemerităților mundane, negura decăderii sufletului în grosier și dialecticile disoluției. Puținii astrologi dăruiți absolutului citesc în delirul combustiilor ei metafizice ecourile din catedrala înaltă a transcendenței. Restrângerea din răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin succesiunea palierelor temporale. Precum templul este privit drept o insulă a sfințeniei eflorescente ancorată în perimetrele grosiere ale imanentului, tot asemenea, este înțeles cotidianul deșertăciunilor ce copleșesc întru neliniște conștiințele umane drept insula învăluită în nesfârșirea transcendenței. A vedea absolutul iluminat al unei asemenea împrejurimi implică transfigurarea privirii care sesizează în fascicol deja asimilat celor sesizate, mai exact, descoperirea înnoitoare în sinele observatorului a ceea ce este dăruit observării. Dar, așa cum a fost evocat anterior, aici nu survine un demers de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și sfârșitul relațiilor cu domnul Hanway. Unica legătură dintre ei, unicul plan comun era muzica. Și era necesar să nu-l mai vadă niciodată pe domnul Hanway? Da. Nu-și mai putea împărți viața și timpul. Se afla între două absoluturi și știa care dintre ele îl atrăgea cel mai mult. Profesorul lui de istorie, domnul Winstock, care nu se sinchisea de muzică, nu putea înțelege ezitarea lui Emma de a renunța la cântat. Și când se afla cu domnul Winstock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]