9,827 matches
-
adică pentru a determina la nivelul structurii calitatea operei - au eșuat. Pentru ca noțiunea de structură să se identifice cu valoarea, trebuie ca ea să fie identificată cu opera însăși în existența ei concretă: de îndată ce încercăm s-o precizăm în mod abstract, o separăm de operă. Și nu mai ținem în mîini decît o schemă lipsită de orice semnificație estetică". În sfera esteticii și a criticii de artă, după toate probabilitățile, structuralismul constituie un capitol închis.
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
Țoiu Primul cinematograf văzut în Urziceni prin 1930-31, la doi ani după deschiderea lui în târg, când aveam vreo opt-nouă ani, - eram măricel... țin minte că a fost un eveniment mai mare decât venirea circului Sidoli; mai mare fiind... mai abstract, spun cu o vorbă de astăzi, în sensul că nu îți arăta lei, tigrii, pantere și alte animale sălbatice, ci doar amăgeli, iluzii, care se desfășurau repede pe o pânză albă întinsă numită ecran. Cinematograful se chema... La Tomescu. Ca
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
nutrit o adîncă aversiune față de metafizică, motiv pentru care în ultimele decenii de viață ar fi intrat în pielea unui "atotdistrugător" care a măturat toate reperele filozofiei tradiționale. A doua prejudecată este că, din repulsie față de precaritatea constitutivă a gîndirii abstracte, Wittgenstein s-ar fi îndreptat instinctiv spre gîndirea comună a omului normal, spre gîndirea de bun-simț a lui gesunder Menschenverstand (intelectul sănătos, simțul comun). În realitate, Wittgenstein nu a confundat niciodată gîndirea care îți oferă o înțelegere profundă de gîndirea
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
care le trăim, pe care sîntem dispuși să le aflăm, să le înțelegem. Fiecare gest, detaliu sau cuvînt rostit de actorii acestei trupe mari este trecut prin mintea și sufletul lor. Lecția de actorie, lecția de regie nu sînt termeni abstracți, reci. Nu există o graniță trasată limpede între viață și teatru. Oamenii se plimbă și pe teritoriul ficțiunii, și pe cel al realității. Și își duc cu ei destinele. Spectacole ca acesta, ca "Cevengur", ca "Gaudeamus" sau "Claustrofobia", ca "Vania
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
Grimm, Albă ca Zăpada, în viziunea sa coregrafică. Mirării exprimate de o serie de spectatori și critici privind alegerea acestui subiect, mai ales a celor care i-au cunoscut îndeaproape preocupările din ultimii ani, și anume cele două piese anterioare abstracte, Empty Moves și Eldorado, în care se concentrase asupra cercetării formale a mișcării, le-a explicat că și-a impus întoarcerea la narațiune, la concretețe, ca o constrângere asumată. Constrângerea impusă de folosirea unui text preexistent și a unei muzici
Un basm pentru adulți by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7813_a_9138]
-
La îndemnul unui negustor, se duce pe pragul concurentului și strigă moarte pomanagiilor. Cu totul altfel stau lucrurile la Marin Preda. Colecția de înjurături a personajelor acestuia, rurale și urbane, este inegalabilă în literatura română. Încă din Moromeții personajele înjură abstract, chiar metafizic: ...tu-ți strădania mă-tii, ...adineaurea mă-tii. Nevasta e înjurată cu un regionalism inedit fa, dosădito. Blestemul curent la Siliștea e lovi-o-ar moartea (de vorbă, de Guică, de Bisisică). Catrina Moromete își blesteamă neamul oximoronic
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
pusă cu egală îndreptățire cartea Despre limită. Lucrarea din 1994 diferă numai în formă de celelalte două. Dar fondul de trăire e același. Căci în Despre limită cititorul vede cum o substanță lirică este organizată după reguli de strictă construcție abstractă. Este vorba de fapt de o exepriență de viață ridicată la treapta unei teorii generale. De aceea, între Ușa interzisă și Scrisori către fiul meu pe de o parte, și Despre limită pe de alta, există numeroase corespondențe tematice. Mai
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
treapta unei teorii generale. De aceea, între Ușa interzisă și Scrisori către fiul meu pe de o parte, și Despre limită pe de alta, există numeroase corespondențe tematice. Mai precis, în Despre limită, autorul vorbește, făcînd uz de un discurs abstract, despre frică, nehotărîre, destin, lene, ratare, prostie, putere și iubire. În Ușa interzisă, toate aceste teme sunt din nou prezente, atîta doar că generalitatea considerațiilor este abandonată în favoarea unei atenții aplecate asupra întîmplărilor concrete. Teoreticianul lasă locul diaristului, iar ochiul
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu }uculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul, a dionisiacului cu apolinicul. Intersecția lor pe un traseu simbolic, înțeles și el
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
martie) Nativii din pești nu sunt foarte implicați în problemele țării. Le au pe ale lor, cu care se luptă să se rezolve și nu vor să-și bată capul și cu altele. Dragostea pentru țară este pentru ei ceva abstract. Chiar dacă sunt firi emoționale, nu se atașează prea tare de noțiunea de țară. Berbec (21 martie - 20 aprilie) Berbecii sunt firi vulcanice și ori sunt complet revoltați împotriva tuturor lucrurilor care nu merg, fie sunt extrem de porniți împotriva celor care
Horoscop: Vezi cât de patriot eşti, în funcţie de zodie () [Corola-journal/Journalistic/68055_a_69380]
-
care nu a avut în niciun fel de a face cu regimul Ceaușescu și pentru care comunismul nu reprezintă altceva decât un capitol din cartea de istorie, ca oricare altul. Tot ce nu este trăit direct conține o doză de abstract, foarte multe nuanțe neștiute fără de care înțelegerea nu este deplină. Eu, de pildă, oricâte cărți aș citi despre climatul politic și social din anii '50, sunt convins că nu voi cuprinde niciodată complexitatea fenomenului. Pentru simplul motiv că m-am
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
autoarea le inserează în carte, menite a micșora cît mai mult ermetismul textului maimonidian, sunt binevenite. Ele sunt precum luminișurile presărate într-o pădure de obscurități. Te ajută să-ți tragi sufletul de-a lungul unui urcuș exegetic arid și abstract. Și tot desenele împrumută demersului Madeei Axinciuc o tentă vădit didactică. Această lucrare a fost scrisă, oricît de banal ar părea, spre a fi citită. De aceea ea are un pronunțat caracter didactic. ș...ț Am modulat și modelat înadins
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
de ele. Sportul înseamnă SĂNĂTATE, acesta este principalul argument pentru care părinții trebuie să-și îndrume copiii către mișcare. D.M.: De când nu ați mai avut concediu? Octavian Bellu: Câtă vreme am făcut gimnastică, noțiunea de concediu a fost o noțiune abstractă. D.M.: Cum reușiți totuși să faceți performanță în aceste condiții? Mariana Bitang: Cu mult consum nervos, cu multe sacrificii, dar și cu multă pasiune. D.M.: Cum vă relaxați, ce faceți în afara activității profesionale? Mariana Bitang: Care timp liber??? D.M.: În afara
INTERVIU cu Mariana Bitang şi Octavian Bellu: De când suntem în gimnastică nu am luat concediu () [Corola-journal/Journalistic/75997_a_77322]
-
sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare se voiau substituite cugetării reci și abstracte, calmul contemplativ se dorea înlocuit cu "dragostea pentru primejdie, obișnuința energiei și a curajului", cu "fervoarea entuziastă a elementelor primordiale". Chiar și războiul era "glorificat" ca unică "higienă a lumii", alături de "gestul distrugător al anarhiștilor", dintr-o perspectivă marcat masculină
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
este sau nu singur? Or, astfel de chestiuni, care pot frecventa atît mintea tăietorului de lemne, cît și pe cea a unui fizician distins, atît omul ce pare indiferent la idei speculative, cît și pe acela care le crede prea abstracte, vane, astfel de chestiuni țin, cum bine a spus Kant, de o dispoziție naturală a minții omenești. Cu alte cuvinte, metafizica este întotdeauna la lucru, înainte de toate însă Ťca dispoziție naturală (metaphysica naturalis)ť. Ea ne este proprie în orice
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
prima impresie, genul de artist interesat de cenușiu. A devenit celebru la sfârșitul anilor '50 prin picturi elaborate cu migală, bogat colorate, reprezentând serii de semne repetate: hărți, litere, steaguri americane, numere sau ținte așteptând o săgeată. Reacție la expresionismul abstract al generației precedente, utilizând culoarea ca un obiect, similar hărților și semnelor grafice, ele au devenit în timp puncte de referință ale artei contemporane. O expoziție intitulată Jasper Johns: gri, organizată de Muzeul Metropolitan și Institutul de Artă din Chicago
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
puncte, pe care o înconjoară cu vechi fotografii de familie, fragmente de steag american, alte "obiecte" - totul pe un suport vag gri. Fluide, extensibile, fără început și sfârșit, aceste catene reprezintă esența artei lui Jasper Johns ca "zonă cenușie" între abstract și figurativ. Dacă culoarea "neutră" reprezintă o componentă importantă a creației lui Jasper Johns, ea definește opera lui Giorgio Morandi (1860-1964), singularul artist italian căruia Metropolitan-ul i-a dedicat în toamna trecută o de mult meritată retrospectivă. Naturile moarte
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
că banalitatea unei imagini este iluzorie: pozițiile relative ale obiectelor sunt departe de a fi clare; dimensiunile lor sunt înșelătoare; o culoare mohorâtă și tristă este un amalgam de nuanțe de pământiu pictate cu maximă tandrețe. "Nimic nu este mai abstract decât realul" - spunea artistul la un moment dat. Nu este decât un pas de la conceptul de culoare neutră la cel de "non-culoare". Când, în ianuarie 1927, Juan Miró, obosit de elucubrații suprarealiste, începe o perioadă de experimente strigând "vreau să
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
un pas de la conceptul de culoare neutră la cel de "non-culoare". Când, în ianuarie 1927, Juan Miró, obosit de elucubrații suprarealiste, începe o perioadă de experimente strigând "vreau să asasinez pictura", primul lucru la care renunță este iluzia culorii. Construcții abstracte, fără precedent, propun cuvinte și nori plutind direct pe cafeniul pânzei neprelucrate. Un an mai târziu, în ciclul de colaje intitulat Dansatoare spaniole, un dop de plută, cuie, un echer sau o pană suplinesc orice nevoie de culoare. Urmând tradiția
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
în picioare tot ce nu corespunde arivismului frenetic pe care-l profesează. Nu m-ar interesa, așadar, să trăiesc dincolo de orizontul previzibil, al oamenilor pe care-i frecventez de decenii și care continuă să reprezinte pentru mine umanitatea. Detest trăitul abstract, prin procură, comunicarea de la "catedră" și dispariția din ceea ce facem clipă de clipă și ceas de ceas a unui inanalizabil, dar esențial, human touch. Mi-au fost întotdeauna antipatice personajele care încercau să se sustragă eroziunii timpului, de la Faust la
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
zi cu zi. Pînă și ideea agresiunii pe care viața socială o exercită asupra individului și asupra grupului capătă expresii directe. De multe ori artistul își construiește deliberat un scenariu agresiv al cărui obiect este propriul său corp. De la suferința abstractă, încorporată într-o creație simbolică, el trece la o suferință propriu-zisă pe care și-o provoacă singur în timp ce o propune și celorlalți ca model. Mijloacele prin care se realizează aceste acțiuni sînt diverse și în afara oricăror prejudecăți. Elemente vizuale și
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
glas bărbătesc: "Nu-i atinge capul, las-o așa cum e, nu-i atinge capul." Ea a zis: "Apă." A zis "apă" cum te gândești la apă când descoperi că trupul omenesc e aproape tot alcătuit din această sustanță, o apă abstractă, devenită corp solid. "Fetițo. Ești bine? Mă auzi?" Femeia planturoasă, cu părul vosit în roșu, se apleca acum ceva mai mult, ținând sticla în mână. Marina vedea fiecare rădăcină neagră din părul femeii, dar nimic n-o atingea; nici lichidul
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi spectacolul unui eu nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității, a se consubstanția cu aspectele acesteia, conectîndu-și energia subiectului la
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
mai mult decât mine și decât acei care au cunoscut-o și care vor muri la rândul lor? Nu-mi doresc un "monument" doar pentru mine. 8 octombrie 1978 Cât despre moarte, moartea mamei mi-a dat certitudinea (până atunci abstractă) că toți oamenii sunt muritori - că nu există niciodată discriminare în acest sens - iar certitudinea că trebuie să mor urmând această logică mă liniștește. 20 octombrie 1978 Se apropie ziua aniversării morții mamei. Mi-e din ce în ce mai frică, de parcă în această
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
opera fundamental. Totuși, firesc, pentru cei care iubesc libertatea, lupta împotriva ei e un imperativ. Fără contradicție! Motanul a ieșit din ascunzătoare, stă pe coadă și nu se grăbește să-mi sară în brațe. Mă privește cu un ochi mefient, abstract, își face cu diplomație toaleta, apoi se îndreaptă spre fereastra pe care va contempla, dinafara timpului, panorama străzii. Mă ignoră cu majestatea rasei sale. Peste un ceas se va milogi pentru una sau alta, redevenind o felină de salon. Dar
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]