1,220 matches
-
militari, reporteri, locuitori din Ypres, medici și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în toate limbile, suferințele și absurditatea morții sunt aceleași... Un muzeu postmodern, o istorie din perspectivă multiculturală, în care vechi inamici își dau mâna pentru a edifica o operă de resuscitare a memoriei și pentru a lăsa urmașilor o învățătură de minte. Semnificativ pentru valorile noii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu trebuie să semnăm rezoluția, că e doar un „draft”. Dar e același lucru, am exclamat, odată ce poartă genericul Literatur Express-ului!... O altă tâmpenie în text este paragraful în care se deplânge dispariția unor instituții culturale în Est - o absurditate, pentru că ministere ale culturii avem destule, mai puțin performanță culturală. Altceva, la fel de idiot: se pretinde același cuantum al remunerării pentru scriitorii din Est și din Vest. Imposibil. Sunt țări cu economii și realități diferite. În fine, un termen ca „geopoetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
funcționează și ne guvernează toate actele și legile, când e vorba însă de ceea ce ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își retrage brusc orice „raționalitate”, orice Logică, și ne lasă bântuiți de o absurditate crudă și ale cărei „soluții” nu sunt la îndemâna oricui, decât, poate, prin „diversiune” filozofică sau bisericească, dogmatică. Dacă există cu adevărat „soluții” la această întrebare oedipiană! De oriunde venim, cu toții vom voi, la un moment sau altul al existenței noastre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o mie-și-una de pârghii ale orgoliului!... sau încercând să „repare” greșeli absente sau lașități ale propriului trecut și, atunci, asistăm la producția atâtor „jurnale” în care constatăm stupefiați că am avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că "fumurile de la bucătărie nu sunt aliniate". De aici, pornind vorbă la masă, altul povestește despre milităria pe care o face domnul maior Stoianovici, un militar strâmt, îngust, care stă smirna în fața generalului și e de o asprime și o absurditate, să zicem cel puțin ciudată, cu ofițerii subalterni. Așa dar, domnul maior Stoianovici are plăcerea să se observe litera regulamentului mai ales într-un singur punct: când stau oamenii drepți să stea puțin aplecați înnainte, și nu atât puțin, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
galopantă și va lăsa întreprinderile fără resurse financiare. Aceste părți sociale puteau fi folosite pentru reutilarea întreprinderilor cu mașini -unelte competitive și folosirea de noi tehnologii. A treia greșeală de mari proporții a fost aceea a privatizării prin lichidare , o absurditate și în același timp un paradox. Cum să privatizezi o unitate economică , lichidând -o? Ea trebuie reutilată, apoi privatizată, prin licitație publică. Ce investitor vine să cumpere o unitate falimentară? De fiecare dată, atunci când vorbea despre persoana sa, Ion Iliescu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe când eram singuri, i-am explicat mirarea mea de lipsa de cuviință și de legalitate cu care procedau chiar gradele superioare. A devenit deodată blând și a reînceput eterna halima cu maltratarea internaților germani în timpul retragerii noastre. I-am demonstrat absurditatea acestei acuzații: „Nu te așteptai, domnule colonel, ca armata noastră să se oprească în dru mul spre Moldova pentru a se îngriji de ei, precum nici armata lui Mackensen nu s-a oprit. Și întru ce puteam eu face ceva
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ungurii Oltenia, bulgarii întreaga Dobroge, noi, Bucovina. Regele fusese chiar „să vază cum e acolo“. Dar se face pace și peste trei luni scăpăm de germani. Această știre încântă până și pe stariță. Eu mă străduiam în deșert să demonstrez absurditatea unor astfel de zvonuri, [dar lor] li se părea o fericire și cred că nici nu își dădeau seama - cu cunoștințele lor de geografie - de ce ar fi însemnat această mutilare și cum s-ar fi făcut legătura cu Bucovina peste
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un funcționar vă ia cu sictir, să-l tratați rațional. Se răstește la dumneavoastră. Și să-l luați moromețian, aha-ha, deci matale vrei să spui că... Și încercați să duceți rudimentul lui de argumentație până în pânzele albe. Va rezulta o absurditate care îl va convinge și pe el cât e de redus. De bătut în cap. Și că n-are dreptate. Că e în afara logicii. De câte ori te jignește cineva, să-l iei absolut rațional, să-l tratezi ca pe un gentleman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și să se dezvolte ca ființă socială. Vedem, pe-ndelete, cum visurile și ambițiile lui se schimbau. Devenea treptat conștient de durerile multora și le-a făcut loc În ființa sa. TÎnărul bărbat, care ne face să zîmbim la Început, cu absurditățile și nebunia lui, devine În fața ochilor noștri tot mai sensibil, pe măsură ce ne povestește despre complexa lume indigenă a Americii Latine, despre sărăcia poporului său și despre exploatarea la care sînt supuși oamenii. În ciuda tuturor acestora, el nu-și pierde simțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și în parte, acelui ceva atât de puțin meritoriu... În seara aceasta, în clipa în care ați plecat și m-ați lăsat singur în stradă, sub ploaia fină care tot cernea, am avut pentru prima oară conștiința netă a întregii absurdități a situației în care mă aflam și m-am hotărât să o fac să înceteze de a mai exista: te iu besc mult, dar pesemne nu destul... Este pentru cea din urmă oară că îți scriu, dragul meu prieten, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în ei cuvântul biblic „Purtați-vă sarcinile unii altora“ se transforma în plantă. Pe temeiul harbuzului se poate demonstra cât de calm ți se poate încuiba tăcerea ca stare interioară o viață întreagă în cap, atunci când socotești că-i o absurditate să-ți consumi gândurile în vorbire. Duminica dimineața îmi plăcea să merg la biserică, era un prilej să mă sustrag de la curățatul cartofilor. Nimeni din casă nu mergea la biserică, așa că mă lăsau pe mine s-o fac - în chip
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tată" nemulțumirile noastre. Sunt momentele care îmi plac cel mai mult din armată, pline de absurd, prostie agresivă, lașitate. Spre final, plutonierul ciorbagiu întreabă teatral, jumătate la mișto, jumătate teatral: Ia spune bă, Bănică, este bună mâncarea aici? În plină absurditate, trebuie să joci absurd. Mobilizez toate resursele mele actoricești și cu tonul cel mai serios spun: Este foarte bună domnule plutonier, găsesc că ați fost reclamat pe nedrept. Mustață cea grasă rămâne suspendată pentru câteva secunde în aer, colegii mei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cosmonauții sovietici. Arrabal lucrează la refacerea noii sale piese: după opinia sa, Armstrong și Aldrin reprezintă toate posibilitățile omului viitor; ei au jucat în fața noastră toate rolurile, mai puțin pe cel al prizonierului. Acești doi veritabili eroi de „Kamasutra” întruchipează absurditatea închisorilor noastre și imensitatea întârzierii noastre. Atletul Wadoux, campionul de semifond al Franței, declară: - Ca și într-un cântec al lui Brel, unde băcani plictisiți asistă la o coridă închipuindu-și că sunt Garcia Lorca sau chiar Nero - tot așa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tineretului, muncind și învățând, dând întreaga măsură a patosului și romantismului revoluționar ce-i caracterizează, pentru ridicarea României pe noi trepte de bunăstare, progres și civilizație.“ („Sărbătorirea tinereții revoluționare“, Teatrul, martie 1987) MILHOVAN Dean „Dar dovada cea mai elocventă a absurdităților debitate de exilul românesc o constituie felul cum ei descriu starea economică a României. S-a afirmat tot timpul, și continuă să se susțină cu încăpățânare, că situația economică a României este dezastruoasă. Dacă numai un procent la sută din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
speranță și iubire Auzi o bătaie în ușă, era spre sfârșitul anilor ’70 când începeau sărbătorile de iarnă. Afară era un frig cumplit iar fulgii de zăpadă întârziau să apară. Carlina alergă în fugă să deschidă ușa, meditând totodată la absurditatea situației gândindu-se cine o putea deranja la ora aceea atât de matinală. Strecurându-și puțin capul afară prin deschizătura ușii văzu pe Nicky pitit într-un colț de lângă ușă. Brusc își întrerupse șirul gândurilor, bucurând-o plăcerea de a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tren cu tot în gara Căpâlnița (găselniță care trimite probabil la Căpâlna și ale sale emblematice fete...). Armand Assante îl joacă așa cum ne imaginăm că trebuie să reacționeze un american într-o situație comparabilă : cu un aer perplex, blocat de absurditatea birocratică și provocat totodată să caute soluții nu tocmai ortodoxe de ieșire din blocaj. Pe lângă povestea geopolitică, există însă și un love story între fiica lui Doiaru, Monica (Maria Dinulescu, făcând cu dezinvoltură un rol care se reține), și adjunctul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la fel de anapoda ca un Cristi Puiu care s-ar arăta interesat să ecranizeze o carte de Pavel Coruț ! Din vâltoarea aceluiași scandal aflu : Cătălin Mitulescu nu sprijină demersul lui Cristi Puiu, calificând petițiile și scrisorile deschise ca fiind iresponsabile. Dincolo de absurditatea flagrantă a calificativului (cum ar putea o încercare de restabilire a dreptății să fie iresponsabilă ?), de ce nu mă miră gestul lui Mitulescu ? Nu pentru că îl cheamă Mitulescu (nume cu recente rezonanțe CNC-iste), ci întrucât C.M. este pătimaș și vindicativ
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aspecte neobișnuite (reale sau inventate) au făcut din „evreul imaginar” o ființă extrem de suspectă : circumcizia, de pildă (În secolul al XVIII-lea, pastorul olandez Cornelius de Pauw o considera o practică „dezgustătoare” a evreilor, care „inspiră oroare”, fiind una dintre „absurditățile lor religioase” ; <endnote id="cf. 810, p. 215"/>), sau felul special În care sunt tăiate animalele la evrei, cu interdicții rituale În privința sângelui, precum și ciudatele reguli privind mâncarea cușer (de exemplu, vase pentru carne diferite de cele pentru lactate). Țăranii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
100 de lei pe ou. Imediat este ridicat și dus la Poliție. Această atitudine l-a pus pe sătean În situația să-l caute pe <<jidanul>> speculant căruia să-i vândă oul cu 100 de lei mai ieftin”. Adică, datorită absurdității organelor de ordine, se dădea de Înțeles că țăranii nu avea altă alternativă și de aici ura față de evrei despre care credeau că sunt mână-n mână cu polițiștii. Referitor la „Evreii repatriați În localitate de pe teritoriul Uniunii Sovietice” șeful
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
La BÎrlad s-a acordat viza T (bun de tipar, n.n.) unui număr de 60 de materiale iar la Vaslui s-au controlat și avizat emisiunile stației de radioficare”. c.Î. Mitrule, ai ruginit, taică! Take Ionescu n-a existat!! Absurditățile cenzorilor abundau Într-un iureș politic de nestăvilit. Poporul cititor, nu avea voie să-și cunoască propria istorie, deoarece ticălosul partid comunist trecuse la o falsificare generală a trecutului, nerecunoscându-și decât proprii „eroi” de teapa Olgăi Bancic, Doncăi Sima
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fost semnalată organului local de partid care a dispus eliminarea ei, Împreună cu comentariul care o Însoțea și din care cităm, fără alte comentarii, doar Începutul: <<Poemul talentatului nostru coleg Cristache este Înduioșător prin simplitatea absconsă a teluricului ce emană din absurditatea răsturnărilor ambigui ale nonconformismului modern, irizat penetrațiilor angoaselor metafizice. Lexicul erotic, necrozat atît de sentimentele senile cît și de un stress de origine cvasilunară impune prin absența oricărei tensiuni elegiace, absență ce determină epistemologia contrariilor>>”. Aproape fără rezerve și puși
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
schimb, îl percepe foarte clar dar nu pare prieten cu respectivul cineva. Îmi amintesc fugitiv un moment îndepărtat din România, în urmă cu aproape cinci ani. O prietenă se apucase de inforenergetică. La momentul respectiv mi s-a părut o absurditate ce făcea, dar, mai mult ca să nu par complet neîncrezătoare, am acceptat să mi pună un simbol în zona chakrei inimii, care, spunea ea, să mă protejeze. Oare să fi fost simbolul respectiv care l-a îndepărtat pe Alfonso? Oare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dat-o?? Ridic din umeri ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual că doar n-oi fi vrând ca un trib din mijlocul junglei ecuadoriene să gândească și să se poarte după tipicul vestic! Zâmbesc la absurditatea ideii, dar, până la urmă, oare am să ratez șansa vieții mele dacă nu rămân să învăț de la Don Julio?? În termen de șaman, nu cred că am să găsesc vreodată pe cineva mai experimentat... Ridic din nou din umeri ce
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Jodie Whittaker) e superb aleasă : nu e o tînără tulburătoare sau una victimizabilă, ci una aspră și obraznică (o cocalară, ca să vorbim pe șleau), iar soliditatea ei prozaică, nu prea impresionabilă (dar nici nesimțitoare), scoate și mai bine în evidență absurditatea lirică a efuziunilor lui Maurice. Nimeni nu e mai conștient de absurditatea asta decît Maurice însuși. Un băiat ? Ce băiat ? , își iscodește el dulcineea, gustînd din plăcerea geloziei ca dintr-un vin vechi. ̨ n cel mai uimitor moment al
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]