9,793 matches
-
îngădui așa ceva! Mai întâi deci, pe cât se pare, trebuie să-i supraveghem pe alcătuitorii de mituri. Dacă ei compun un șmitț bun, să-l acceptăm, dacă nu, să-1 respingem. Iar apoi vom convinge dădacele și mamele să povestească copiilor miturile acceptate și să le plămădească sufletele cu ajutorul miturilor, mult mai mult decât trupurile cu ajutorul mâinilor. Iar dintre miturile pe care ele le povestesc acum, multe trebuie alungate. La care anume te referi? Ne vom uita cu luare-aminte la cele mai importante
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
toți cei care au gândit după Platon nu au făcut decât să pună note de subsol la paginile pe care le-a scris acesta. Imaginea cea mai răspândită cu privire la Platon - care s-a impus oarecum ca un clișeu cultural universal acceptat, necontestat și de necontestat, în conștiința culturală europeană - este aceea a unui Platon părinte al metafizicii occidentale, marele constructor pe terenul filosofiei speculative care, prin teoria ideilor, și-a adus în acest domeniu cea mai consistentă și mai durabilă contribuție
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un sens „oficial” al mesajelor. Din acest motiv politica nu poate renunța la un „armistițiu de imagine” cu conștiințele cetățenilor. Fondul pragmatic al acestui armistițiu rămâne nevoia constantă a oricărei puteri de a se legitima în interiorul unui orizont valoric larg acceptat. Pretențiile identitare ale puterii se revendică întotdeauna în ordine figurală. Figuralul se construiește sub condiția unei antecedențe legendare, mitice. În acest sens, ne putem întreba alături de Ph. Lacoue-Labarthe, dacă „o legendă poate da naștere unei legitimități, iar o legitimitate poate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fără a apela la autoraportările persoanei respective. Principalul dezavantaj este că nu suntem siguri dacă persoanele dau raportări ale propriilor simțăminte. Tendința de fațadă pe care subiecții o manifestă îi determină să-și ascundă sentimentele și atitudinile care nu sunt acceptate social (cum ar fi prejudecățile rasiale), și să ofere răspunsuri cât mai dezirabile. Acest dezavantaj este sporit în cazul chestionarului față de convorbire deoarece, neexistând un contact direct cu subiectul, nu avem nici un indiciu asupra sincerității răspunsurilor. Pentru a evita cât
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aspirație; experiența subiectivă a eșecului la învățătură. Cel de-al doilea aspect al adaptării/dezadaptării, menționat mai sus, se referă la capacitatea elevului de a relaționa cu profesorii și cu ceilalți elevi, de a interioriza normele școlare și valorile sociale acceptate. Cu alte cuvinte, el exprimă orientarea și stabilitatea atitudinilor elevului față de ambianța școlară. Cele două perspective de abordare a fenomenului de adaptare/dezadaptare se completează reciproc: perspectiva juridică atrage atenția asupra normativității sociale care trebuie respectată, în timp ce perspectiva psihologică evidențiază
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
guvernată de legi raționale, inteligibile. „Consecințele imprevizibile și involuntare” - din ce în ce mai amenințătoare și insuficient înțelese - penetrau mediul social și odată cu ele se năștea necesitatea mișcărilor politice și a activismului social. Popularizarea doctrinei individualiste, cauza tulburărilor, a devenit în scurt timp explicația acceptată și, totodată, sursa îngrijorărilor față de aceste consecințe. Pentru a înțelege una dintre consecințe, trebuie să recunoaștem faptul că ele nu constituiau o noutate; au fost un permanent subiect de interes pentru Adam Smith (1723-1790) aproape pe tot parcursul vieții sale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pe cei cu probleme auditive. Edison a refuzat, spunând: „Nu doresc să aud chiar atât de bine” (Crovitz, 1970, p. 56). Există trei descoperiri esențiale legate de concepțiile convenționale conform cărora inteligența se măsoară prin IQ și creativitate, care sunt acceptate unanim (vezi, de exemplu, Barron și Harrington, 1981; Lubart, 1994). Prima este faptul că, în general, persoanele creative au un IQ peste medie, adesea mai mare de 120 (vezi Renzulli, 1986). Această cifră nu este limitativă, ci exprimă faptul că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
chiar mai mare. Totuși, după 20 de ani, nici una dintre ele nu obținuse recunoașterea exterioară, în vreme ce mai mulți dintre colegii lor reușiseră să ajungă cunoscuți. Psihologii au înțeles dintotdeauna că ideile originale bune nu se transformă automat în produse creative acceptate. Pornind de la această informație, există două strategii posibile. Prima a fost elaborată de Abraham Maslow (1963) și implică negarea importanței recunoașterii publice. După părerea lui, nu rezultatul procesului contează, ci procesul însuși. Din acest unghi de vedere, o persoană care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
strategie folosită pentru a integra faptul că verdictele sociale sunt atât de importante pentru creativitate nu este negarea importanței lor, ci separarea procesului creativității de cel al persuasiunii și declararea necesității prezenței amândurora pentru ca ideile sau produsele creative să fie acceptate (Simonton, 1988, 1991, 1994). Însă această stratagemă nu rezolvă problema epistemologică. Dacă o persoană nu este în stare să convingă lumea că a avut o idee creativă, cum putem fi siguri că a avut-o într-adevăr? Iar dacă reușește
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
procesului de reorganizare se afla Ministerul Sănătății, ceea ce Însemna că doctorii urmau să devină elita tehnocratică cu cea mai mare autoritate În noul stat. Reorganizarea instituției ministeriale era fundamentată de principiul redefinirii „medicinei” ca știință preventivă, În contrast cu scopurile sale larg acceptate de disciplină curativă sau preocupată de intervențiile de urgență. De asemenea, „sănătatea” trebuia regândită ca fiind nu doar absența oricăror afecțiuni observabile, ci mai degrabă o noțiune complexă care lua În considerare potențialul genetic, caracteristicile disgenice latente sau talentele speciale
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
consolidare, ci privite mai degrabă ca o completare a lucrărilor academice publicate În primii ani ai tranziției (voluminoasa operă Tratat de medicină socială a trecut prin trei imprimări succesive În anul 1947) nu face decât să demonstreze cât de larg acceptată era eugenia atât ca teorie nu doar validă, ci și normativă, cât și ca strategie de analiză și definire a corpului politic. Ecouri ale Biopoliticiitc "Ecouri ale Biopoliticii" Studenții și colaboratorii lui Moldovan de la Institutul de Igienă Socială din Cluj
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Studenții din facultățile de medicină au studiat În continuare determinismul ereditar și teoriile evoluționiste, În special În legătură cu medicina profilactică 10. Argumentele științifice și limbajul determinismului ereditar, la a căror diseminare eugeniștii contribuiseră cu câteva decenii În urmă, deveneau din ce În ce mai larg acceptate, chiar dacă noile elite academice Își schimbaseră, treptat, orientarea ideologică, acordând tot mai puțin credit unor autori ca Moldovan, Râmneanțu sau Banu pentru ideile lor despre influența eredității asupra scopurilor și conținutului profesiei medicale și promovând tot mai mult modelul sovietic
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de orice legături cu noțiunile determinismului ereditar În lucrările viitoare, pentru a putea supraviețui pogromurilor 13. Cu toate acestea, unele lucrări și-au păstrat referințele la noțiuni specifice determinismului ereditar. Se pare că astfel de idei deveniseră atât de larg acceptate, Încât era nevoie de exorcizări repetate ale „moștenirii burgheze” pe care o reprezentau. Un exemplu este Victor Preda, care și-a repudiat În repetate rânduri legăturile cu determinismul ereditar. În perioada interbelică, autorul Își exprimase interesul pentru posibilele aplicații ale
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
previziunile de realizare a proiectelor totalitare, analiza Hannei Arendt a rămas un instrument foarte util pentru examinarea evoluției ideologiilor și a elementelor specifice acestora În secolul XX. 3. Eugenia a fost adesea etichetată ca pseudoștiință. Deși această etichetă este larg acceptată astăzi, În prima parte a secolului XX, eugeniștii se foloseau de un discurs științific și foloseau argumente și un limbaj fundamentate de paradigme științifice. 4. Volovici, Nationalist Ideology; Hitchins, Mit și realitate; Ornea, Tradiționalism; Micu, „Gândirea”. 5. Irina Livezeanu a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Ăfaptul că, în toate țările ajunse la un grad fie și mediocru de cultură, clasa conducătoare își justifică puterea fundamentând-o pe o credință sau pe un sentiment care, în acea epocă și pentru un anumit popor, sunt în general acceptate (ibidem, pp. 321-322). Pentru a fi eficientă, formula politică „trebuie să corespundă concepției despre lume ce aparține, într-un anumit moment, poporului luat în considerație”; în acest fel, ea constituie „legătura morală dintre toți indivizii care fac parte din el
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
faptul că, în toate țările ajunse la un grad fie și mediocru de cultură, clasa conducătoare își justifică puterea fundamentând-o pe o credință sau pe un sentiment care, în acea epocă și pentru un anumit popor, sunt în general acceptate. Aceste sentimente pot fi, după caz, voința presupusă a poporului sau aceea a lui Dumnezeu, conștiința că formează o națiune distinctă sau un popor ales, fidelitatea tradițională față de o dinastie sau încrederea într-un individ dotat, realmente sau numai aparent
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
destul de larg răspândite. Ierarhia militară și cea ecleziastică au fost privite de multă vreme cu suspiciunea pe care o antrenează ideologia republicană. Elita afacerilor e considerată că se dedă unor activități productive, dar puțin respectabile. Nici o valoare nu este universal acceptată, nici o funcție nu este considerată a fi în afara discuției ca preeminentă, nici un statut nu garantează recunoașterea generală. Dezbaterea asupra acestui subiect nu încetează să fie reluată. Într-un asemenea caz de figură, elitele pot fi cu greu definite prin pozițiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
referință este cea a Madeleinei Lazard, Michel de Montaigne, Fayard: foarte bine scrisă, documentată, fără păreri preconcepute, trecând succint în revistă tot ce s-a spus și s-a scris anterior. Pentru coroborare cu epoca și demonstrarea, contrar ideii general acceptate, că Eseurile comentează în mod amănunțit actualitatea și nu sunt decât un portret narcisic în oglindă, a se vedea GĂralde Nakan, Montaigne și epoca sa, Tel, Gallimard. De acord cu autoarea asupra accidentului de călărie ca hapax existențial, dar deloc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. în schimb, zadarnic am
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Rolul hegemonic al instituțiilor ține de încurajarea autoimpunerii din partea actorilor sociali în sensul modelării comportamentului, descurajând manierele oportuniste de acțiune. În același timp, instituțiile oferă actorilor standarde sociale validate despre ce preferințe sau scopuri pot fi urmărite în maniere socialmente acceptate. „Prezența sau absența celor două circuite operative de feedback - disciplină și drept - reprezintă primul test cu ajutorul căruia putem determina dacă o structură socială dată este sau nu o instituție.” (Offe, 1996, p. 200) Printre cei care consideră că instituționalizarea ține
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și a căror dispariție sau transformare radicală nu este dorită. Același lucru se întâmplă deseori și în administrația publică, unde sistemele vechi nu sunt înlocuite de cele noi, folosindu-se argumente ce țin de i.: vechiul sistem a devenit larg acceptat, funcționarii s-au obișnuit cu el sau managementul devine mai dificil în noile condiții. Toate acestea au loc în contextul în care ar fi benefic pentru contribuabil să înlocuiască vechiul sistem cu unul bazat pe eficiență și eficacitate (vezi birocrație
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Drucker, 1954). Potrivit acestuia, o. trebuie să fie: Specifice, adică bine definite și clare pentru oricine cunoaște la nivel elementar proiectul; Măsurabile, adică să se cunoască dacă și când o. au fost atinse și cât de departe este atingerea lor; - Acceptate, adică toți cei implicați să fie de acord cu ele; - Realiste, adică să țină cont de resursele, informațiile disponibile și timpul dat; - Temporale, adică să ofere timp suficient pentru atingerea scopului, dar nu prea mare - pentru a nu afecta performanța
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
copiilor: de la câștigarea Premiului Nobel pentru pace în 1965, până la campania de salvare a milioane de vieți de copii anual, lansată în anii ’80; de la Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului din 1989 - devenită în scurt timp cel mai răspândit și acceptat tratat internațional - la Sesiunea Specială ONU pentru Copii din 2002, UNICEF urmărește consecvent misiunea sa inițială, acea de a crea o lume mai bună pentru copii. Protecția drepturilor fiecărui copil și investițiile în bunăstarea lor sunt cea mai sigură cale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
primul rând o caracteristică a țărilor dezvoltate (vezi Almond și Verba, 1989). Principala concluzie și preocupare regăsite în literatura românească în toate aceste domenii este că implicarea cetățenilor în viața publică este scăzută. Participarea în asociații de voluntari - indicator general acceptat al implicării civice - este mai scăzută în democrațiile tinere, inclusiv în România, decât în Europa de Vest. Statisticile arată că, în timp ce în Europa de Vest aproape 29,8% dintre cetățeni fac parte din cel puțin o asociație de voluntari, în fostele țări comuniste acest
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
segmente ale colectivității, o problemă socială. Adică ea este considerată ca normală, și nu privită ca un comportament anormal care trebuie eliminat. Întrebarea este cum s-ar putea acționa astfel încât violența împotriva femeilor să devină o problemă socială. Latent/manifest Acceptată ca p.s., ea poate exista în două moduri distincte: latentă sau manifestă. Latentă: p.s.. este considerată ca problemă, ca fapt negativ care ar trebui să fie eliminat sau ca oportunitate ce trebuie fructificată, dar nu există o voință de acțiune
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]