2,739 matches
-
dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu lopeți Întregi de zăpadă, ca să iasă cât mai mult fum, nu avură nici un efect. Dimpotrivă: femelele care cloceau scoaseră parcă niște țipete ce trădau mulțumirea, iar masculii cocoțați pe ramuri le acompaniară În cor. Pesemne fumul ce se Înălța În vârtejuri Încălzea atât penele păsărilor, cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
necunoscut, care i-ar fi putut interpreta cuvintele, dându-le un Înțeles obscen? Nu cumva spunându-i aceste lucruri Îi lăsa să se Înțeleagă oaspetelui că ar avea nevoie de-un bărbat? „Nu are decât“, Își spuse ea și Își acompanie cuvintele cu un chicotit atât de nefiresc, Încât vizitatorul o privi nedumerit, ridicând din sprâncene și clătinând din cap. - Slăbiciuni muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unele construcții industriale, fiind apreciat la adevărata lui valoare!” „Trăiască, să trăiască...” miorlăiră la unison cei trei meseni. Aruncând o privire fugară asupra celor prezenți la masă, Tony Pavone reuși cu greu să salveze aparența. Cei trei bărbați care Îl acompaniau pe doctor, aveau mutre fioroase! Iar dacă reușeai să-i privești mai de aproape, te treceau toate nădușelile de frică...! De băutură și nopți nedormite, Doctorul s’a țignit - Îi trecu lui fulgerător prin minte, căutând cuvinte potrivite pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poți fi un trădător, bunul meu prieten. Peste câteva momente urmează la program solista noastră preferată. Îți amintești? Bruneta cu ochii verzi, care În mod sigur, nici fetei nu-i displaci. Greșesc, cumva...? „Te implorăm, mai rămâi cu noi...” Îl acompaniară pe Doctor gansterii, având o teribilă poftă de băutură. Cum putea refuza? Se așeză din nou pe scaun, rugând ospătarul să mai aducă de băut. Turnă vin În toate paharele afurisindu-l pe Înpielițatul doctor, gândind. Îndiferent ce se poate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am găsit, să ne trăiți...Ce melodie preferați...?” „Nu am preferințe. Totuși, un cântec de pahar ar fi bine venit...” Cu o dexteritate demnă de profesia sa, solistul acordă vioara scoțând unele sunete plăcut auditive, făcând semn orchestrei să-l acompanieze, aplecându-se către urechea Șefului de Șantier cu vocea joasă,aproape În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În laboratorul nostru subteran fabricăm vinul alb, oferind populației afectarea pe termen lung a anumitor organe, Înbolnăvindu-le!!” „Ce vreți să spuneți...?” oftă Gică Popescu care era mare amator de vinuri. „Oricum, dacă mai aveți puțin timp va rog să mă acompaniați În pivniță... Doresc să mai contractăm unele mici reparații. Un perete datorită igrasiei a aruncat jos placajul de faianță.” „În mod sigur, chiar de mâine putem Începe”se precipită Gică Popescu care de fapt nu avea un singur lucrător În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
presupusul Potop, după retragerea apelor au colonizat planeta contribuind la existența noastră și a tuturor formelor de viață, Înțelegi...? De fapt nici nu-i de mirare...În mișcarea lor de rotație În jurul axei sale, fiecare stea mică ori gigantică este acompaniată de planete la fel, mici ori de dimensiuni incredibile, unde viața este posibilă În cele mai variate apariții...!!” După a mea opinie, putem afla În Univers milioane de planete cu viață inteligentă ori in faze incipiente. Datorită distanței astronomice, vizitarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Patrimoniului Național, comuniștii au socotit de cuviință ca această clădire să fie transformată În, cârciumă...!! Desigur, nu orice cârciumă! Mai bine zis, un modern restaurant În care toate saloanele plus grădina de vară, se serveau cele mai sofisticate specialități culinare, acompaniate de cele mai rafinate vinuri indigene. Locuitorii orașului Însă, nu avea acces să beneficieze, intrarea fiind permisă numai organelor de asuprire a populației, care se ghiftuiau, se Îmbătau făcând o risipă incredibilă În timp ce nota de plată nu valora mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însemnată lipsă În gestiunea materialelor, care de fapt În final se materializa În „Delpidare...!” Foarte multe din aceste incredibile refuzuri și, pentru a stimula pe unii fricoși care profitând de situație Încercau de-a opține unele avantaje materiale,Tony Pavone acompaniat de Șeful Șantierului - care se Îmbăta Înaintea celorlalți - era nevoit să-i invite la unul din restarantele centrale, pentru a discuta toate aspectele problemei. Se consumau specialități culinare acompaniate de vinuri din cele mai renumite podgorii, chefuind până la Închiderea localului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de situație Încercau de-a opține unele avantaje materiale,Tony Pavone acompaniat de Șeful Șantierului - care se Îmbăta Înaintea celorlalți - era nevoit să-i invite la unul din restarantele centrale, pentru a discuta toate aspectele problemei. Se consumau specialități culinare acompaniate de vinuri din cele mai renumite podgorii, chefuind până la Închiderea localului ca În final Tony Pavone să fie nevoit să ofere și unele substațiale sume de bani, mărunțiși de buzunar după aprecierile unui profitor chefliu. Făcând o sumară apreciere Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să retracteze fuga lui peste graniță...! Aproape săptămânal, colonelul de securitate Gerard era invitat - uneori se invita singur - iar drept urmare a Șefului de Șantier care se Îmbăta primul, subiectul Întâlnirii era dat uitării, se consuma preparate culinare de deosebită specialitate acompaniate de vinuri premiate peste hotarele țării, extraordinar de scumpe ca după douăzeci - douăzeci și cinci de sticle, colonelul și Șeful Șantierului se făceau pulbere, făcând cele mai stupide promisiuni, sfârșind cheful cu Îmbrățișări și pupături...! Tony Pavone era optimist și credea În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să apară și un solist de muzică de orice fel - persoana respectivă trăind numai din banii colectați dela consumator - și cunoscând acest mănunt, te jeneji să nu-i oferi o sumă din mai multe cifre: solistul vine la masa ta acompaniat de un violonist și privindu-te Într-o așa manieră Încât imediat introduci mâna În buzunar...! În cele din urmă ajungând acasă și făcând o mica socotelă a banilor cheltuiți constați cu surprindere: ai plecat flămând dela restaurant iar cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a bunurilor materile precum și a populației ce o parte nu mureau imediat Însă, agonizau În fantagonisme și chinuri dincolo de orice posibilă imaginație...! Cum era de așteptat, având cale liberă, În câteve zile armata sovietică și-a făcut apariția În București acompaniați de tancuri și motorizate pe care scria mare cu litere vopsite alb U.S.A., iar eu, timorat În așa fel Încât am stat ascuns În cartier mai multe zile, informându-mă dacă soldații ruși mănâncă oameni ori cine știe cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zarzavaturi la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin străzile centrale ale orașului, făcând zarvă mare, scuipându-i și lovindu-i cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va dezlănțui În vara anului 1947 când țigăncile noaptea furau știuleți de porumb de pe locurile Însămânțate dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a ei care se chema „Dem Bones: rădăcinile culturale ale spiritualității negre“. Sue e acel fel de femeie înfricoșător de teatrală - care mereu îi pune pe copii să danseze expresiv pe Pink Floyd și care cântă cu ei American Pie, acompaniindu-se la micul și oribilul ei banjo. Pe dedesubtul acestei bufonerii hippy care se pretinde liberă și deschisă, ea e de fapt cea mai groaznică pedantă - acel tip de femeie care poartă în fiecare zi a lunii tampoane Lady-Lite, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ar fi făcut cineva de mâncare. Și apoi, chiar înainte de vacanța de Crăciun, Bangs, profesorul de matematică, m-a invitat la o întâlnire. S-a apropiat conspirativ de mine pe coridor într-o zi și mi-a propus să-l acompaniez la prânz sâmbătă. Într-un restaurant. Ceea ce era ciudat. Nu-mi imaginam că Bangs avea porniri romantice către mine. Dar chiar și un interes platonic din partea lui era o surpriză. Bangs era deja de patru ani la St George și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la cincisprezece ani s-ajungă la închisoare. Irene l-a dus pe Naji la cinematograf și i-a explicat că, în Statele Unite, shayateen-ii erau angajați la Hollywood. Acolo, răul era evident. Era violent și cretin și întotdeauna, în loc de imaginație, era acompaniat de arme. Elementul de mit lipsea completamente din ecuație. În seara asta însă, așa cum stătea pe trotuarul ud din fața casei fratelui lui Naji, Irene nu mai era așa de sigură că atunci, la început, avusese dreptate. Unul dintre hadith-i musulmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi putut să ajungă. Naji s-a sprijinit de barca motorizată a lui Ellis. Era la un pas să-și părăsească nevasta și remarcabil era faptul că lumea nu se învârtea cu Irene și-o mulțime de păsărele ciripeau acompaniindu-i tristețea. Până și propriul ei trup își vedea de treabă; Irene continua să respire. Femeia a luat o gură de vin și-a decis că dacă ăsta trebuia să fie sfârșitul mariajului, atunci ea avea să fie cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înspăimântătoare ale jinn-ilor. Focul de tabără proiecta umbre fantomatice pe pereții din pânză. Alice a stat ascunsă până când toată lumea s-a culcat și peste tabără s-a așternut liniștea, până când și-a auzit numele. Nu fusese decât un murmur slab, acompaniat de un foșnet al tufișurilor din spatele cortului. Cineva s-a oprit chiar în fața cortului, cu un braț ridicat, ca și când ar fi chemat-o. Nu, a spus Alice, dar vocea i-a crescut în intensitate, ca și când cuvântul respectiv era pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceva mai concret... poate vrei să urmăresc pe cineva Îndeaproape sau să-mi vîr nasul pe undeva... Dacă ar fi fost... zise ea, Întorcînd puțin capul. Duse paharul cu bere la gură și bău singură, deoarece eu refuzasem să o acompaniez, fiind cu mașina. — Nu-mi vine să cred că s-a Întîmplat așa ceva, continuă ea. I se ofereau tot soiul de ocazii și nimeni nu-l Înțelegea... nimeni. — Prilejuri? — De afaceri, vreau să zic. — Se pare că ai făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dacă tot ai Început, de ce n-ai curajul să mărturisești cinstit? Ce vreți să spuneți ? — Știi foarte bine. Am deschis radioul, privindu-l pe individ cu coada ochiului. Înțepenise de parcă-l lipise cineva de scaun. O voce ca de copil, acompaniată la chitară, cînta o melodie suavă: Ce bine ! Ce bine ! Ce bine că Te-am visat! TÎnărul Tashiro oftă din rărunchi și apoi șterse geamul aburit cu palma. Aveam impresia că vrea să spună ceva. Nori plumburii se adunaseră undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toate era singura de care Îmi dădeam bine seama. Dar eu tot mai așteptam, oprindu-mă, Întorcîndu-mă și luînd-o pe unde am venit. Voi aștepta o veșnicie probabil... dar atîta timp cît ea aștepta, făceam și eu la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare, mai ales cu prietenii mei Dana, Co și Jeni, și eventual să râdem crunt de directoarea liceului, care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons”, nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrările atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă ducea prin sat la colindat și eram mai scundă decât nămeții. În biserică era un godin prea micuț, dar fiindcă avea cărigile încinse, părea un soare interior, avea culoarea căldurii. Acolo era un cor pe patru voci care cânta acompaniat de enoriași colindele acum foarte cunoscute. Printre ele s-a strecurat una pe care o auzeam prima dată: „Din an în an, sosesc mereu la geam de Moș Ajun”... Se încheia cu: „Acum te las, fii sănătos și vesel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]