1,392 matches
-
ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmári a lăsat un "Album cu vederi din Transilvania" (1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a țării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii și acuarele înfățișând tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele talbotipii (calotipii). În perioada 1860-1870 Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]
-
membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990), al Uniunii Artiștilor Plastici (1994), al Uniunii Scriitorilor din România (1995) și al Asociației Scriitorilor Botoșăneni (2001). Concomitent cu activitatea literară și cu cea jurnalistică susține și creează o bogată operă plastică (sculptură, linogravură, acuarelă, ceramică-sticlă și pictură) expusă în 10 expoziții personale atât în țară cât și în străinătate în perioada 1976-2001. Participă la tabere naționale de creație ale UAP la Dorohoi (1986 și 1994) și Ipotești (1998). Are lucrări de artă în muzee
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
fost două autoportrete și portretul lui Panaiteanu-Bardasare. În anul 1900, Octav Băncilă deschide în luna septembrie o expoziție în sala de decoruri aflată în Teatrul Național din Iași. A expus pe simezele sălii peste o sută de picturi în ulei, acuarele, guașe, pasteluri și desene. Majoritatea lucrărilor au fost realizate în perioada dintre terminarea Școlii de belle arte și momentul deschiderii expoziției. A fost de fapt expunerea muncii pe care Octav Băncilă a făcut-o pe tărâmul picturii timp de șapte
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
peisaje din Comuna Bucium dintre care s-a remarcat în critica timpului, un nuc cu frunze arămii și un peisaj îngălbenit de toamnă. Expoziția a fost completată de lucrări cu flori, o guașă care reprezenta niște motani, un nud și acuarela "Plantonul" (o santinelă adormită în post). În final au urmat portretele. Ca o scurtă sinteză, poate fi concluzionată opinia ca expoziția a prezentat un cumul de probleme sociale și artistice care au fost dezbătute multă vreme după ce ea s-a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
casa a fost demolată, terenul rămânând un maidan timp de mai mulți ani. În anul 1990, terenul a fost ocupat de către o spălătorie auto. Octav Băncilă a realizat pe parcursul întregii lui cariere artistice circa 1.500 de lucrări în ulei, acuarele, guașe și desene. Toate aceste lucrări au fost create în diferite genuri artistice pornind de la portret la peisaj, de la flori la naturile moarte. El a pus în mijlocul preocupărilor lui pictura cu caracter social care i-a și dat măsura talentului
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
pe care Viața se logodește cu Moartea, într-un limbaj descătușat, beneficiind de prozaisme. Poetul stăruie într-un spațiu unde se uită de viață, dar nu se știe încă de neființă. - Mihai Cimpoi Filigrane încântătoare sunt anotimpurile lui Leo Bordeianu (acuarelă, toamna), inscripții concise precum cea intitulată stare în spiritul unui Bacovia postmodern la care dicțiunea în contratimp atinge virtuozitatea. - Constantin Ciopraga Nu ideea abisului îl interesează pe poet, nici imaginea sclipitoare confecționată sau frustă. Leo Bordeianu amestecă vocabulele într-un
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
loc, soția sa - Doamna Stanca -, cu învoirea principelului Transilvaniei Gabriel Báthory, a reușit să ridice o capelă în stil bizantin, distrusă ulterior intenționat de către naționaliști fanatici maghiari. Capela a fost realizată sub forma unei troițe, așa cum este reprezentată pe o acuarelă realizată în 1820, achiziționată de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, preotul greco-catolic Vasile Moldovan din localitatea Sânmihaiu, azi comuna Mihai Viteazu, a cumpărat terenul cu mormântul
Mormântul lui Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/306922_a_308251]
-
fost zugrăviți în anul 1541, odată cu refacerea parțială a picturii interioare. Autorul frescelor este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica Arbore, Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească. Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
neîncetat de peisagistică. Caietul său de schițe din această epocă este plin de desene reprzentând copaci, plante, nori și cer. Dă lecții de desen pentru a câștiga banii necesari traiului. În această perioadă începe să picteze în culori, la început acuarele, mai târziu în ulei. În 1801, Friedrich descoperă insula Rügen din Marea Baltică. Este fermecat de câmpiile pitorești, de stâncile majestoase de pe țărmul mării și de pădurile de stejari, imagini pe care le fixează în nenumărate schițe. Comportamentul lui amintește de
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală. Flaxman, care avea aproape aceeași vârstă cu Blake era un swedenborgian convins, misticismul său influențându-l și pe Blake. În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată "The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin". În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale" debordante irezistibile - intitulată "Dance of Albion/Albion’s Dance" despre care Mona Wilson
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra lucrările poetice și de a lucra sub patronajul acestuia. Va locui aici 3 ani timp în care lucrează la acuarele pentru Thomas Butts, la proiecte minore pentru Hayley ce constau în iustrații pentru cărți, și ilustrează "Comus" pentru John Milton. Tot aici începe să lucruze la "Milton" iar Michael Manson consideră că în 1800 compune și "Vala sau Cei patru
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
mai apoi să o transfere la Malbourgh House (South Kensington). Și tot în acest depozit a găsit adăpost și genialul sol al lui William Turner, care la moartea să (+ 1856) a lăsat muzeului sute de tablouri și 19.000 de acuarele; testamentul prevedea însă că 34 de opere să fie expuse în sediul istoric din Trafalger Square, alături de pânzele lui Lorrain, artistul cel mai apreciat de Turner și cu care se asemuia în folosirea sensibilității luminei. În 1897, operele engleze depozitate
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
mașini de scris, tușiere, fluide corectoare etc. - Perforatoare, aparate de tăiat hârtie, foarfeci, cleiuri și adezivi de birou, capsatoare și capse, agrafe de birou, pioneze, etc. - Materiale de desenat și pictat, cum ar fi pânză, hârtie, carton, culori, creioane colorate, acuarele și pensule Inclusiv: Albume pentru copii, materiale didactice cum ar fi manuale, caiete, rigle de calcul, compasuri, echere, table de scris, cretă și penare Exclusiv: Albume de timbre (09.1.5), cărți poștale pre-timbrate și aerograme (8.1.1), calculatoare
jrc3179as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88335_a_89122]
-
reproduce una din pânzele lui intitulate „Skibet”. Muzeul Maurice Estève, situat în « Hôtel des Echevins » la Bourges (edificiu din sec. XV si XVII, clasat monument istoric) găzduiește o donație a artistului, reprezentativă a operei sale. Se pot vedea aici desene, acuarele, tapeturi și o serie de pânze colorate de mare dimensiune. Fiu al unei modiste lucrând pentru Marile Case și al unui muncitor sindicalist, el a fost crescut la Culan, până la vârsta de 14 ani, de către „...bunicii mei care care erau
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
fabricate în secolul al XIX-lea dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinți înaintea primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinți în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele. Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la ADA. Limitele acceptabile și cantitățile sugerate
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
Ca și notele ale lui Prince, nici cele ale lui Barrallier nu s-au publicat decât în 1897. Articole despre „Koolah” au apărut în "" la sfârșitul anului 1803, și l-a făcut pe rege să îi comande lui picturi în acuarelă reprezentând koala. Lewin a pictat trei ilustrații, dintre care una a fost reprodusă în lucrarea lui Georges Cuvier, "Le Règne Animal" ("Regnul Animal"; publicată prima oară în 1827) și în alte câteva lucrări europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
rămas nepublicată și nebăgată în seamă, pentru că observațiile și notele sale au rămas în posesia lui până la moartea sa, când au fost preluate de Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Ele au fost regăsite abia în 1994, iar picturile în acuarelă ale lui Ferdinand Bauer n-au fost publicate până în 1989. Chirurgul britanic a dat detalii despre koala, bazate pe mărturiile oculare ale lui William Paterson, care s-a împrietenit cu Brown și Bauer în timpul șederii lor New South Wales. Everard
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
degete, românește, franțuzește, nemțește, ungurește, italienește, ce vrei mai mult?»” Din 1890, timp de doi ani, urmează cursurile școlii militare superioare din București iar în 1891, vara, face o călătorie cu Bricul Mircea pe Marea Neagră, prin Bosfor, pe Marea Egee. Pictează acuarele inspirate din peisajul marin. În luna iulie 1892 este confirmat ofițer și își ia serviciul în primire ca sublocotenent de marină la Galați, apoi la Sulina, pe vasul "Bistrița". În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii, pe
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
agravândui-se boala, își ia un concediu mai lung și este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieții mele”. Tot acum își definitivează acuarelele, pe baza schițelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simțindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposește câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care îl înseninează
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
categorisit într-un anume fel datorită faptului că fiecare artist are un stil propriu. Singura diferență este modul în care lucrează. În ceea ce privește nuvelele grafice se poate ajunge de la o ilustrare grafică strictă unui mediu anume (cum ar fi creion, tuș, acuarelă etc.) sau diferite combinații (colaje, colaje digitale, manipulări de fotografie digitale etc.) sau unele chiar în totalitate din fotografii manipulate ulterior. De obicei pentru a ilustra coperta unei nuvele grafice, sau a unei cărți de benzi desenate se contractează un
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
Maniu - Mișu Teișanu sau Alexandru Moscu, unele transferuri și achiziții, astfel că în prezent din colecție fac parte 298 de gravuri. Muzeul păstrează și cele 43 de plăci de gravură pe care Ana Aman le-a donat în 1904. În ceea ce privește acuarela, relativ slab reprezentată în colecție, însă doar sub aspect cantitativ (33 de lucrări), tratează teme diverse, unele inedite, altele prezente și în pictură, gravură sau desen. Cu excepția unui bust al Pepicăi Aman, al bustului lui Mihai Viteazul și al unui
Muzeul Theodor Aman () [Corola-website/Science/303529_a_304858]
-
din strada Domnită Anastasia nr.7 - catalog cu texte de Nestor Ignat și de Mișu Weinberg . Vară pictează la Sighișoara. 1966 - Realizează decorurile la piesă "Fii cuminte Cristofor" de Aurel Baranga. Face o călătorie pe litoralul bulgăresc, unde pictează numeroase acuarele. Pictează, de asemenea, la Tulcea, Mamaia, Eforie, Constantă. 1967 - Face decorurile la piesă "Luceafărul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, într-o manieră austera și plină de sugestivitate; cu aceeași piesă face un spectacol de sunet și lumina la Palatul Mogoșoaia. Participa
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
Sibiu. 1968 - Face scenografia pentru piesele "Poetul și Revoluția" (Viața lui Vladimir Maiakovski) în regia lui Valeriu Moisescu și Dinu Negreanu și "Sfârșitul Pământului" de Victor Eftimiu. Deschide a doua expoziție de atelier, în care prezintă pictură în ulei și acuarele, în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu - catalogul expoziției poartă semnătură colecționarului de artă, doctorul Florin Colonaș . Criticii de artă bucureșteni precum Petru Comarnescu, Marin Mihalache sau Jack Brutaru îi vizitează expoziția și scriu despre pictură să. Atelierul său, situat central dar
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
din Jimbolia, o sală de ședințe, o cameră șvăbească și un coridor luminos destinat expozițiilor, care au loc cu diferite ocazii în Jimbolia. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut pictorului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe.
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
a realizat la Roma împreună cu teologul, antropologul și diplomatul Teodor Baconsky (pe atunci ambasador al României pe lîngă Sf. Scaun), o mărturie ilustrată despre "Roma bizantină": "Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății Eterne " (sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele și desene) - adevărată "nouă punere în scenă" a miracolului roman. Pictorul Horia Bernea a fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. În anul 1997, Muzeul Național de Artă al României - Departamentul de Artă
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]