41,330 matches
-
abisul întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile tale încearcă să-i apuce mâinile... Nu mă întrebați unde e urmarea acestei cărți! Un strigăt acut pornește dintr-un punct nedeterminat dintre biblioteci. - Toate cărțile continuă dincolo... Vocea profesorului urcă și coboară; unde s-a băgat? Poate se rostogolește sub birou, poate e gata să se agate de plafonieră. — Continuă unde? întrebați voi, pironiți pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
suscita interesul, în sânul doamnei Miyagi, era coroana de papile în relief, cu granulație densă sau măruntă, răspândită pe o arie destul de mare, mai dese pe margini, dar ajungând până la sfârc. Papilele controlau probabil senzații mai mult sau mai puțin acute în receptivitatea doamnei Miyagi, fenomen pe care l-am putut verifica foarte ușor, supunându-le la ușoare presiuni cât mai localizate, la intervale de circa o secundă, și confruntându-le reacțiile directe în sfârc și indirecte în comportamentul generai al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
marginea superioară a unei rochii sau un costum de baie fără bretele, susținut de sârme și straiuri de plastic cusute înăuntru. Dură, dar caldă, așa cum arată o garoafă. Osoasă, dar acoperită de piele moale, palpabilă. Genul ăsta de mandibulectomie traumatică acută fără reconstrucție, înaintea decanulării tubului traheotomiei, poate duce la apnee în somn, au zis doctorii. Ăștia erau ei discutând unul cu celălalt în timpul vizitelor de dimineață. Și oamenii găsesc că eu sunt greu de înțeles. Ceea ce mi-au zis doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ia Dumnezeu mințile ori lumina ochilor pentru o clipă și încurci totul, dacă nu tu, călăuza, totul era posibil cînd era nevoit să se bazeze pe altcineva. Acum lucrurile se schimbaseră, dar teama era aceeași. Aceeași senzație, poate puțin mai acută, cu ea nu te puteai obișnui dacă o știai mai de mult, ci dimpotrivă, devenea mai de nesuferit. În cîteva note, ba chiar și într-un raport destul de limpede alcătuit i s-a semnalat o idee nouă și persistentă, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-un raft mai greu accesibil al bibliotecii, închise cu cheia și oftă. De unde fericire supremă? Nu simțea decât o acută senzație de nesiguranță, o slăbire generală a organismului. Se afla încă sub dominația lui Alexe și a Ninei. Câteva minute, în timp ce-i asculta vorbind când pe unul când pe altul, avu impresia că totul este clar, n-avea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
carte aruncată în joc și, la refuzul net al Carminei, ea tăcuse, știa că n-avea rost să insiste, era prea mândră să o facă dar timp de o săptămână tânjise de parcă cineva drag din casă dispăruse și îi simțea acut absența. Sidonia Trofin reveni în cameră, așeză în fața Carminei ceșcuța de cafea. Broderia de pe masă, în ton cu mobila era atât de plată și de neclintită, așa plină de praf cum se afla încât aveai impresia că intrase, se înglobase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul inelelor pe vergeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
temporar, acum o va face definitiv, ori ea se simțea bine în preajma Carminei, era plină de forță, de vitalitate, îi era foarte ușor s-o atragă de partea sa și apoi s-o domine, avea un sentiment al posesiunii foarte acut, îi plăcea să acapareze, să mențină starea de dominație cât mai mult timp cu putință. Vezi tu, reluă ea după ce respiră odată, în goană, pot în sfârșit să-ți dezvălui multe amănunte din viața mea de zi cu zi. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul, nu mi-a fost ușor să te știu al alteia, crede-mă, ca orice nevastă aveam și eu simțul proprietății destul de acut. Ți-e greu să știi că trebuie să dai cuiva ceva ce ți se cuvenea doar ție. Dar când vine scadența, lichidarea, atunci nu prea mai ai de ales. Carmina, înțelege, între noi doi nu s-a lichidat nimic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce mă refer. Zâmbi cu un aer viclean. Își dăduse seama dintr-o privire că pe Dimitrie nu-l interesau femeile de vârsta ei, nici chiar cele apropiate de vârsta lui, știa ce va găsi la ele, un dezechilibru mai acut sau mai lent, născut la granița dintre năzuințele lor și realitate, o femeie ajunsă în a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Gheorghe Maurer. Din prima delegație făceau parte Chivu Stoica, Emil Bodnăraș și Nicolae Ceaușescu, acesta din urmă fiind ulterior înlocuit de către Paul Niculescu-Mizil. Cele două acțiuni ale părții române au fost întreprinse cu scopul de a media și aplana conflictul acut dintre cele două uriașe partide comuniste, cel al Uniunii Sovietice și cel al R.P.Chineze, dar încercările au eșuat în fața intransigenței de neclintit a conducerii chineze. Pe plan cultural, au fost consemnate vizitele în China ale unor personalități: Academicianul Dr.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de pe "7". Acolo se producea altă "înfrățire": cu poporul-erou care "libertate ne-a adus", în '44, și ne-a trecut și strada, vrînd-nevrînd. Magda U. a revenit cu telefonul: Ei? Che ti dice la patria, fac eu apel, dintr-o acută senzație de neputință, la Hemingway. În democrație încape multă ipocrizie. Aibi răbdare, Iordana. Futurologii prevăd că-n 2050 politica n-o să mai intereseze pe nimeni. E prognoza lor. Or să dispară și militantismul politic, și specia de tocșoiști pe subiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit dintr-o dată mult mai eficient și mai elegant. Ajuns pe malul unui râu, am privit la imaginea mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
A pornit încet mai departe și nu s-a oprit până la baie, unde l-a întâmpinat la fel de surâzătoare oglinda mică și dreptunghiulară de deasupra chiuvetei. A zăbovit o vreme și în ea, să-și alunge plictiseala, în grimase tot mai acute de durere, și apoi s-a așezat greoi pe toaletă, urmărindu-și perplex profilul cum dispărea încet în vidul oglinzii. Nimic nu-l putea reconforta mai mult decât un chip familiar, estetic, rasat, propriul său chip. Un chip de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de data aceasta în pumn. Ca de obicei, se oprește la oglindă. Își privește îndelung chipul în prim-plan. În planul din spate omul cu pălărie; aceeași expresie, aceeași ținută dreaptă, ochi pătrunzători, doar că mult mai tânăr. O durere acută în spate îl face să se prăbușească cu mâinile pe oglindă. Atingerea ei îl relaxează, își reazemă și fruntea de ea și durerea sucombă. Textura oglinzii pare tot mai moale și mai apoasă, pe măsură ce se presează în ea. Privirile li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aievea de o fată adevărată, nu la fel de frumoasă ca Marny, superficială, extrovertită, exotică și vaporoasă, adică exact ce-mi trebuia ca să ies din această stare de confuzie și dezorientare în care m-a aruncat ghețarul, în care trăiam cu un acut sentiment al pierderii și ireversibilității. Totuși, ea nu avea sau nu o interesa să mă cunoască și să mă înțeleagă cu toate detaliile și subtilitățile ființei mele, așa cum m-a cunoscut Marny. Cu timpul, nu am mai deschis deloc sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși o vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt, telefonul care sună. Îi vorbesc pe tonul cel mai firesc. Îmi răspunde la fel de firesc. Îi spun tot ce-ar fi trebuit să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apoi până la genunchi, mai apoi până la gâtlej... Căci aerul nu mai avea gustul lui limpede și transparent, ci mirosea puternic a smirnă și avea consistența și fiorul rece și straniu al zăpezii. "El-ul" Prezența Lui o simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
către fereastră, căci mersul ei era foarte ușor, ca și cum ar fi călcat pe nori, mai mult ca o alunecare. A privit stupefiată dincolo de fereastră, unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însoțit de un curent turbionar și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și o plesneală cumplită de sticlă spartă ce-ți penetra șira spinării ca o lamă. Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
computerului și înlocuit cu cel care repeta la nesfârșit o singură imagine într-un idilic amurg. PE HOLURILE PUSTII ALE SPITALULUI, SE RETRĂGEAU ÎNCET, ALBE ȘI GRASE CA FRUMOASELE VACI ALE LUMII, BUCĂTĂRESELE... Asemănătoare cu purpura trombocitopenică idiopatică în forma acută, fu diagnosticată boala pentru rochia destinată balurilor de la Versailles. Paietele vor fi megacariocitele în număr foarte mare, imature ca citoplasma albastră. Și dacă va sângera prelungit, datorită consumului de protrombină, reacția de răspuns va fi prin coagulare normală. Va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să strângi, câtă veselie, tot să aduni, câtă plăcere să știi că mizeriile vorbesc, au volum, sunt o LUME! Cum să nu fie nespus de fericiți GUNOIERII dacă se știau patronii deziluziilor aruncate la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nimic nu este garantat pe lumea aceasta în afară de oportunități. • Acționează imediat, pentru că nu vei fi niciodată pe deplin pregătit pentru marele succes. • Singurul care nu greșește niciodată este cel care nu face niciodată nimic. (Theodore Roosevelt) • Durerea incertitudinii este mai acută decît certitudinea durerii. • Există riscuri și un preț pentru fiecare plan de acțiune. Dar ele sînt cu mult mai puține decît riscurile și prețul plătit pe termen lung pentru starea confortabilă de apatie. (John F. Kennedy) • Dacă îți este frică
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]