1,420 matches
-
înfrupte cu friptură de purcel tăvălită prin usturoi și vin „de butuc” dar merită să amintim faptul că „țarul roșu” interzisese manifestările religioase chiar dacă în tinerețe fusese elev la un Seminar de popi creștini ortodocși. Cum toată lumea trebuia să se adape de la robinetul banului public deschis la maxim, nici gardianul public Gheorghe Mihalcea nu a făcut excepție așa că la data de 5 ianuarie 1945 solicita și primea de la prefectură suma de 4.000 de lei pentru „...costul întreținerei subsemnatului pe timp
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
iscusite pe care le-a folosit în acțiunea de îngenunchere totală a României prin românii înșiși, chiar dacă bolșevicii noștri puteau fi numiți oricum, inclusiv papuași, numai români nu atâta timp cât au luptat din răsputeri la distrugerea poporului în mijlocul căruia trăiau, se adăpau și se nutreau ca și vitele lui Stalin revendicate de acel bețiv ostaș rus. Ca prin farmec, când nici nu apucase să-și pună hârțoagele în ordine prin proaspătul birou de primministru, fariseul doctor Petru Groza a și trecut la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se în "mrnă ce pradă, cu degetele mișcîndu-se precum tentaculele caracatiței". Această
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cea Mică, și avea ceva din firea Cotfăsenilor. După o distanță de câteva sute de metri, Întâlneai familia Urzică Dumitru, zis Pașcu, venit aici tot de pe Filpea. El locuia puțin mai la vale de Troaca lui Voașu, acolo unde Își adăpau câțiva prelucani vitele și de unde duceau apa, de la o distanță de vreo doi kilometri. Porecla aceasta de Pașcu să fie În legătură cu Paștele? Sau cu pasca, acel preparat culinar pe care Îl fac gospodinele noastre de Sfintele Paști? Nu prea au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Coruțului, țiganul care a venit aici ca vânzător ambulant de pieptene, Ileana Țăran devenită apoi Mătasă. Doi frați, Neculai și Nuțu Marcu, sunt fiii lui Nechita (În variantă dialectică Nicita) care a avut casă În Zăpode lângă troaca unde Își adăpau prelucanii vitele, au casele unul lângă altul. De mulți ani au murit și aceștia, primul de tânăr, iar celălalt, Fuciu, ajungând la anii senectuții. Pentru a-și găsi consoartele, niciunul din cei doi feciori ai lui Nechita nu s-au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
el! Zicea că Mitrucu e singura mea nădejde pe când voi fi bătrână. Și n-a fost să fie, a rămas singură și a murit singură. De fapt ... toți murim singuri atunci când ne vine ceasul. În apropiere de troaca, unde-și adăpau prelucanii vitele, bătrânii spun că Nichita Marcu ar fi avut o casă. Eu n-am apucat-o. Feciorii lui, Neculai și Nuțu, s-au stabilit În Preluca, preferând să ducă apă de aici, urcând dosul Zăpozii cu gălețile În mână
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
trase cușma pe urechi și o luă spre grajd, după ce Închise cu grijă ușa. Sanceul și nisâieul erau pregătite de cu seară. Boii, cum l-au auzit, s-au sculat și acum erau și ei gata de drum. După ce Îi adăpă cu câte un ciubăraș de apă adusă de cu seară, Îi Înjugă la sanceu, deschise poarta cea mare, puse un braț bun de fân Într-o virincă pe care o așeza pe nisâieu, ieși din ogradă având de grijă să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ei acolo unde știau că tata descarcă lemnele și le stivuiesc În platforme. De aici și până acasă tata Îi urca În sanceu și drumul era mai ușor. Lecțiile le vor face seara la lumina lămpii, până atunci au de adăpat vițeii și de dus lemne În casă. După amiază femeile vor relua torsul fuiorului, iar covorul aflat În stative trebuia țesut până la Crăciun. După sărbători stativele vor fi ocupate cu țesutul pânzei de in și de cânepă. În timp ce Anuța, fata
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Sensibilitatea lui nu se uzează prin această singură datorie iubirea de oameni. Ceea ce mulți neglijează, sau poate nu cunosc îndeajuns, este faptul că omul Ion Creangă e cel puțin la fel de interesant și valoros ca și scriitorul. Asta pentru că omul se adapă de la izvoarele înțelepciunii populare, superioară, nobilă, sfântă. În toate etapele vieții sale, Ion Creangă a mărturisit fără cuvinte credința modestiei, a simplității, a bunului simț, voind, prin sine și prin faptele sale să aducă un tribut, o jertfă sufletului și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de IATĂ și PE SCURT. Pn Ω [o] = Evaluarea finală dialogată. 3.3 Eterogenitatea compozițională a unei fabule de La Fontaine (5) LUPUL ȘI MIELUL Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, cum veți vedea îndată. Un Mielușel veni să se adape în crîng, din limpezimea unei ape; cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă, un lup cumplit s-a întâmplat să-l vadă și s-a răstit la el, plin de mînie: Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... Obraznicule
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trai ca ăsta. Ce prostie! Nu-i prostie deloc; nu avem altă cale. Ascultați, zise coțofana, am să vă dau un sfat. Așezați-vă toți grămadă și stați așa ghemuiți în iarbă. Când o să treacă turma de oi să se adape la râu, voi să săriți toți dintr-o dată în fața lor și să-mi povestiți și mie apoi ce s-a întâmplat. Abia atunci o să vedeți care dintre noi a avut dreptate. Zis și făcut. Iepurii au ascultat de sfatul coțofanei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre un generos „ospăț al minții”. Cu-atât este mai merituoasă recunoașterea, sinceră și nedisimulată, cel mai frumos dar, ca o prosternare în fața unui prinț al poeziei românești. Bucuria de a se adăpa la fântâna dătătoare de miresme a poeticului nichitian a avut un prim imbold pentru Mihail GĂOățanu: de a pătrunde “înlăuntrul fenomenelor, mereu înlăuntrul fenomenelor”, pentru ca “<sinele> să încerce din <sine> Vă iasă”, ca o “nezburată aripă”. și cum viața (o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe care îl are în vedere: Iani, Iani, Caloiani, ie cerului torțile și deschide porțile și pornește ploile: curgă ca șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă. Ie cerului torțile și deschide porțile și revarsă ploile; cură ca șuvoaiele prin toate grădinile; crească-ne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
grăia ? - Măre, voinicele, Cu cușma de miele, Cu ochi de șoimele, Nu-s corboaică neagră, Și sunt maică-ta. Voinic ce grăia ? - De-ai fi maică-mea, Jos că mi te-ai da Și m-ai căuta Și m-ai adăpa. Mă-sa c-auzea, Peste cap se da, Femeie se făcea, La el se scobora, Pe el leșina. Și dacă se scula, Ea mi-l căuta Și mi-l adăpa, Bine că-l făcea. În Kalevala, palierul cel mai de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
te-ai da Și m-ai căuta Și m-ai adăpa. Mă-sa c-auzea, Peste cap se da, Femeie se făcea, La el se scobora, Pe el leșina. Și dacă se scula, Ea mi-l căuta Și mi-l adăpa, Bine că-l făcea. În Kalevala, palierul cel mai de jos al existenței (reprezentat de duhul adîncimilor acvatice, al ghețurilor și al Pohjoliei, ca și următorul palier, al întinderilor pămîntene) nu s-a dovedit vrednic de proba cunoașterii și a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Floarea cîmpului domină imaginarul rural. Așa că Cerbul patronează renașterea, în toate manifestările vitaliste: De marne de sat, Un cerb s-arătat, C-acolo el știe Locul unde paște, Unde iarba crește, Crește, se-mpletește, În opt găitănește. Unde el s-adapă, Frumos apa-mi cură, Pietrele răsună. Dar voinicul Voinea Pe cerb l-auzea.... Cerbul îl provoacă pe flăcău să încerce proba vînatului voinicesc. În cealaltă calitate, de purtător de dar și acolit al fetei frumoase, Cerbul este acela care întîmpină
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
într-o vijelie, ieși pe ușă. Când au ajuns la Iaffa, soarele ardea necruțător și au tras la un caravanserai ca să se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn că are de transmis un mesaj
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se despartă de marele stolnic și de el. Mihai fu cel care întinse de data aceasta mâna spre mâna lui Brâncoveanu și, întorcând capul, rămase surprins văzându-l treaz, palid cu buzele livide, zâmbind trist: — Când or să oprească să adape caii, rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai..., dar dacă nu s-o putea, rogu te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar Câlniștea se umflase, dar nu peste măsură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Soliman Pașa țintea spre Suceava, spre cuibul vulturului. De cum a intrat în Moldova, Soliman Pașa a văzut că satele sunt arse, hambarele golite, fântânele astupate ori otrăvite. N-aveau otomanii unde să-și odihnească truda drumurilor, n-aveau unde-și adăpa armăsarii, iar hrană pe sponci, mai ales că era obicei la turci ca armatele să se aprovizioneze din ținuturile străbătute, pe seama locuitorilor întâlniți în cale. Câtă inimă și câtă putere de cuget le-a trebuit răzeșilor și țăranilor liberi ca să
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pe Mariana țipând. Îl striga pe Florin să vină, că moare. Îl striga, îi spunea că o doare, țipa, țipa, țipa... Să vină că moare. Am fugit speriat cu țipătul ei în suflet. Scurtai dealul pe la ulucele cu apă ce adăpau vitele și-l urcai de parcă îl coboram. țipătul ei imi făcea inima să tresară, îl auzeam în toată ființa mea. țipa tot trupul meu. Urcam și-l auzeam și mai tare. Mi-am făcut ochii roată. Nu-l zăream. Alergam
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în stomac, cu sufletul ca un sclav, cu mâinile pline de lumină
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și pậnă în amurg. O știu bătrậnele răchite scorburoase care își apleacă istovite crengile, în scorburile cărora găseam în fiecare primăvară oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri. Pe drumul ce duce către fậntậna Frenței, m-am întậlnit cea dintậi oară cu moartea. Poposise acolo, la jumătate de cale, peste trupul înfierbậntat de prea multă licoare bahică a unui tractorist curajos care încercase
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cel mai dulce, Cel mai frumos, ce a fugit v-odată Din arfa unui bard? O, fecioară, Vin lângă mine, să mă uit în ochi-ți, Să uit de lume, ah! să pot uita Fierea cu care ei m-au adăpat În lume. Cine-ar fi știut Că-n fundul mării tu trăești, copilă, Ca un mărgăritar, topit din visul Mării întregi, Și nu te temi că aurul din plete-ți Se va topi în stele - și că păru-ți Amestecat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]