1,416 matches
-
eroi crește din iubire, pentru a se vărsa, iarăși, reinventată, redresată din noi izvoare ale viului, în fluviul iubirii de viață: „Nu voi plânge de disperare, ci doar pentru că mă voi simți fericit pentru lacrimile vărsate de mine. Mă voi adăpa din propria umilință, eu iubesc frunzulițele lipicioase de primăvară și cerul albastru, asta iubesc! Pentru asta n-ai nevoie nici de minte, nici de logică, trebuie să iubești din adâncul ființei tale, cu tot sufletul tău, cu primele tale forțe
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
La Coste, pe pământurile Laurei, strămoașa mea, la o zi de mers călare de la Avignon... Vă vorbesc de vremuri de mult apuse. Anii s-au adunat în jurul meu, gregari și cruzi ca o turmă de vite care, pentru a se adăpa, seacă o băltoacă și apoi o calcă în picioare. Sunt încătușat și asfixiat, ca și cum căpăstrul timpului ar fi reușit ceea ce nici unul dintre temnicerii mei nu a obținut: să mă distrugă. Asta a fost deci! Era de ajuns să aștepte! Mandatele
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
m-a bucurat, ba chiar la fel de mult ca o altă perlă care vestea că "ieri în sala Amfiteatru a Teatrului Național din București, actori și regizori din diverse generații s-au întâlnit luni". Dar câte nu poți lua la cunoștință adăpându-te la asemenea "surse". Bunăoară că, recent a fost sărbătorit un "centenar" de 113 ani. Că niște medici au pus "atacul lor de panică" pe seama consumului de stupefiante. Că "România seacă". Ori, dimpotrivă, că sunt Ploi însemnate. (Fără a ni
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
într-una lemne o zi, o noapte, încă o zi și o noapte fără să-și dea seama, scuipând din ce în ce mai des în palme, până ce îl apucă o sete cumplită... Începând o aversă, se întinde cu gura în sus și se adapă de la ploaia de vară puternică... Aducându-și în fine aminte de el, ceilalți frați călugări îl caută și îl găsesc, în dimineața celei de a treia zi de la dispariție tăind lemne în mijlocul unei redute de butuci despicați... Îi dau să
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
stabilit așa, a făcut ca totul să devină haotic, iar cetățenii, care nu au nicio vină, suferă pentru că deciziile care se iau pentru ei sunt proaste". Senatorul social-democrat precizează că municipiul Craiova nu trebuie să însemne "doar locul de unde se adapă firmele grangurilor portocalii", un oraș din ce în ce "mai mizer", cu blocuri cat mai "fistichiu colorate", cu haite de câini comunitari și în care șomajul crește vertiginos. Lia Olguța Vasilescu susține că decizia de a candida a luat-o
Olguța Vasilescu vrea să-i ia locul lui Solomon la Primăria Craiovei () [Corola-journal/Journalistic/49136_a_50461]
-
fel încît să nu pierzi din vedere realul (care e astfel esențializat, adus la ascuțișurile sale dramatice), dar nici să omiți priveliștea transmundană ce ți se oferă, darul inestimabil al licorii zeiești. A consuma alcool, spunea Baudelaire, înseamnă a te adăpa cu geniu. Alcoolul ar fi o sursă de genialitate spontană, aflată la îndemînă. „Responsabilitatea” caldă, avîntată cu care se exprimă inclusiv „alcoolicii tineri”, vorbind despre „viață, așa, în general”, atestă o mirabilă substituție a experienței prin inspirația potatorică. Grație băuturii
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
Ion Vartic la Cluj Pârâul curge nevăzut, doar auzit când plouă mai tare, - chiar vijelios, dacă se revarsă, la inundații... Fiindcă-i ascuns adânc între două dealuri împădurite. Pe jos, prin vegetația crescând printre pietroaie uneori auzi urși, când se adapă; câteodată și o căprioară speriată. Dacă o iei spre cartierul Izvor, pe lângă șoseaua mare care dă în Sinaia, treci de un pod, nu demult construit, pe care scrie frumos Pârâul ; și dacă te uiți în jos, abia zărești firul de
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
firește, constitui modele de onorabilitate ideologică. Nu înțeleg, în ruptul capului, cum - dac-ar fi să mă refer la Cioran - poți fi admiratorul marilor filozofi ai omenirii și, simultan, al unui descreierat primitiv precum Zelea-Codreanu. Cum, Mircea Eliade fiind, te adapi la tezaurul cunoașterii universale și, totodată, devii apologetul legionarismului. Trăind la începutul mileniului al treilea, și nu în anii '30 ai secolului trecut, cred că marele pericol al lumii în care trăim este comunismul. Această ideologie demonică e departe de
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
genunchi, așteptăm să se petreacă o minune. Semănăm - iertată-mi fie comparația - cu acel cal rătăcit care știe că undeva, mai aproape sau mai departe, trebuie să îi fie casa, ieslea plină cu fîn și rîul la care să se adape. Are nevoie doar de cineva care să-l pună pe drum și să-i dea un prim impuls. La fel și noi, românii, rătăcim vremelnic pe cîmpia sărăciei și nu facem altceva decît să ne mirăm cum de ni se
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
la telefon unei voci care îi vorbește în engleză. Își face jobul de cadru superior în prag de pensionare. Pe seară, își scrie memoriile. Memorii despre un timp recent, sau memorii despre orice timp anterior la care recentul s-a adăpat: gaullismul la Stat, noul roman la Port-Royal, literatura pitorească la folclor, cartierul latin la dedalul parizian medieval; și, mai ales, deconstrucția la Revoluție. Pe măsură ce prestigiile mărcii se veștejesc, etichetele, altădată făcute și lipite la repezeală din urgența de a pune
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
2005, în timp ce se afla în municipiul Timișoara, s-a deplasat la o adresă de pe Bd. Revoluției, unde a bătut la ușa părții vătămate, o timișoreancă de peste 80 de ani, căreia i-a solicitat să-i dea apă pentru a-și adăpa calul care așteapta afară. În timp ce partea vătămată s-a dus în baie pentru a umple sticla, intrusa a căutat prin sertarele din sufragerie, unde a găsit și a sustras suma de 1 500 dolari S.U.A. și mai multe bijuterii din
Agenda2006-13-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284904_a_286233]
-
face decît la modul în care o indică Unamuno. Dar ni se pare evident că acest sentiment tragic nu se iscă în sînul creștinismului, ci la marginile lui: îndoiala se infiltrează numai în sufletul în care credința nu izbutește să adape setea de nemurire. Tragicul i se permite deci omului de azi numai la confiniile doctrinei lui Christos, numai atunci cînd sufletul oscilează între credință și necredință" (p. 43) Închizi cartea lui Gabriel Petric cu certitudinea că singurii oameni cu adevărat
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
mai vechi și mai noi, vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
lacrimi scriu.” O captivitate evidentă și o eliberare ascunsă își țin companie, zbateri ale aceleiași dureri. Uneori neîncăpută de forme, fie ele și largi contururi sufletești: „Sufletul tău se sparge ca un vas/ La care vin prea multe să se-adape,/ Sălbăticiuni și vite de pripas.” ( În locul unde ne vom fi retras). Căutarea aceasta, a locului unde se termină coborârea, unde încetează plutirea e necontenită în volum. Cea mai frumoasă, poate, poezie, scrisoare spre un țărm îndepărtat, spre ultimul (oare?) pământ
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
cel mai important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș, câteva formulări zgâriind literalmente urechea: "acest statut prea puțin comun al lor le și izolează și le adapă, abundent, melancolia" (p. 32), "nici un demers critic, oricât de breaz ar fi el..." (p. 90), "fenomenul este unul care corespunde așteptărilor publicului, hrăpăreț de opere nonficționale" (p. 175), "junele student (...) are curiozitatea specifică etății crude" (p. 190), "orizontul de așteptare
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
noaptea de vineri spre sâmbătă, iar animalele nu vor fi sacrificate, susțin sursele citate, potrivit Mediafax. Caii au fost duși la o fermă din fermă din localitatea Urleasca, din județul Brăila, unde li s-au acordat îngrijiri medicale, au fost adăpați și hrăniți, organizația Vier Pfoten fiind implicată în salvarea acestor animale. Mai mulți cai se aflau într-o stare critică, specialiștii nedându-le șanse de supraviețuire. Polițiști de la Serviciul Ordine Publică din cadrul IPJ Brăila au întocmit dosar penal pentru rele
Caii de la Letea au fost salvaţi. Doi dintre ei au murit pe drumul spre abator şi alţii se află în stare critică () [Corola-journal/Journalistic/26367_a_27692]
-
Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Vlahuță, Caragiale. Păcat impardonabil. A făcut figura unui "negativist", unui "demolator", "vrăjmaș al valorilor naționale", avant la lettre. într-un moment de aprofundată decepție, și-a consemnat dorința unei expatrieri postume: "Doresc României fericire, cu toate că m-a adăpat cu amar și că a fost pentru mine o mamă cu adevărat vitregă. Doresc ca corpul meu, sau nu se va putea aceasta din cauze materiale, ca rămășițele mele să fie ridicate mai tîrziu și mormîntate afară din pămîntul românesc
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
care coincide cu acela al Roșului ușor... - mi se pare, din partea autorului, o concesie nefastă. Care-mi amintește nu atât de trama, cât de versurile sus-amintitului Levant: "În Geneză lumea crapă/ Cu troznit de-apocalips/ Lumi zidite-n lumi se-adapă/ Din iluzie, eclips." Parțial, e foarte adevărat, dar eclips.
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea în casă/ și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine,/ dete-oi lua vreodată în deșert, Ierusalime!". În 1923 Fundoianu a plecat la Paris, unde după grele tribulații a ajuns cunoscut ca Benjamin
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
că „Stilul extrage esența durabilului în expresia unei rase și o conformează ritmului unei epoci”. Acest aforism se aplică la toți marii compozitori. Toți au trăit istoric epoca lor, toți au fost exponenții sociali ai timpului lor, toți s’au adăpat la izvoarele cântecelor populare din țara lor. Dintre artele minore, meseria de interpret muzical este cea mai grea. Nefiind încadrată în cuvinte, lasă un spațiu larg între indicațiile autorului și putința de exprimare a virtuozului, spațiu în care relațiile psihice
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
picto-politicii a noi nuanțe ale negrului. Năstase a pus nasul în piept, acceptând fără crâcnire aspra corecție a mai-marelui națiunii. Nu mai vrea nici anticipate, nici remaniere, nici demisie. Umilit, a învârtit-o ca la Ploiești: că n-o să-și adape avionul guvernamental de la pășunistele fântâni naționale, ci o să-l alimenteze - auzi! - din zbor. Haide-da! Care zbor, domn' Năstase? Zborul pe burtă în care vă exersați de când ați pus mâna pe putere? Zborul razant deasupra cuibului de corupți ce și-au
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
parșivii ăia de zei i-ar fi dat și un televizor, mai umbla ea la capacul cutiei? Pe naiba! Ar fi privit la Etno Tv, plângând ascultân-du-l pe vreun Ady de la Lehliu-Gară, sau luminân-du-se mintal la "Minutele 0 și '91", adăpată la apa filosofiei lui Cornel Dinu; dar e posibil să fi fost invitată la emisiunea "Iartă-mă!" de către Hefaistos, dacă nu ar fi prins-o o semipareză între timp auzin-du-l pe domnul Președinte adresân-du-i-se cât a putut domnia sa de oficial
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
Sfîșiere!// Unii spun: să te văd pasînd pe mare că Hristos/ e utopic și pierderea minții!// Alții spun: numai de călcam în picioare Marea Roșie/ vom vedea Pămîntul Făgăduintii!// Roșu și negru! Sînge și negru! Roșu și negru/ ne-acoperă, ne-adapă.// Un popor întreg cheamă țărmul. Un popor întreg/ și-a găsit mormînt în apă?// Nu! Nu! Destul am plîns! Iată minunea!/ Se-mplineste minunea-nvătată la liceu!// Uită-te bine, Tata! Marea Roșie se desparte!/ Cum s-a făcut, nu-nteleg nici
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
despre țigani, despre nomazi, despre iubire, despre concurență și reguli nescrise, pe care nimeni nu le încalcă. Spectacolul începe în susurul unei ape, unei coloane de apă care curge parcă din cer, fără oprire, pînă la sfîrșit, la care se adapă, în zorii abia iviți ai unei zile, niște cai splendizi. Splendizi. În dialogul celor două tipuri de sunete, fanfara și suflătorii ei degajați, ei înșiși un spectacol, și viorile și violoniștii ardeleni, mai eleganți și sobrii, într-un ritm al
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]