3,053 matches
-
fecunzi ai învierii înviere spui înviere da așa spun învierea este să trăiești bine dar poemul sublima simfonie a aerului sărutat de trestii cand luna coboară pe marginea timpanului în taina adâncă a unei inimii nu iți spun nimic simpla adiere cântecul furtunii ori briza pe care marea o așază între catrene nu te înmoaie păianjen de pământ doar sângele doar sângele Referință Bibliografică: Odă sângelui / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 771, Anul III, 09 februarie 2013
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Oda_sangelui_george_adrian_popescu_1360398818.html [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
picta anotimpul meu; voi alege culorile pure, ce dau străluciri clipei... și-i plac lui Dumnezeu. Privesc cerul cum se luminează, cum umbre călătoare se-ascund în mormânt, tabloul e gata, e bun pentru ramă; poți să-l simți în adieri de vânt? Referință Bibliografică: SECUNDA / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 612, Anul II, 03 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SECUNDA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Secunda_elena_spiridon_1346663343.html [Corola-blog/BlogPost/343749_a_345078]
-
deși îi fusese repartizată lui. Marin Preda avea 32 de ani, iau Aurora Cornu era o tânără și frumoasă poetă, de 20 de ani. A doua zi, Marin Preda i-a scris prima scrisoare de dragoste : “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu știu unde, când și de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA by http://uzp.org.ro/93-de-ani-de-la-nasterea-celui-mai-iubit-dintre-pamanteni-marin-preda/ [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
țărmul mării pe care el avea să călătorească. Ochii lui erau ca cerul, ochii ei, ca iarba mătăsoasă...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți, troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe. Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile lui adieri. Din ochi-i verzi că iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe. Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea lină îi înlănțuie gândurile, și... urmele pașilor pierdute
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
iarba, lacrimi calde curg, smaralde-nestemate. Vântu-n calda-i adiere nu-i poate da surâsul înapoi... Nostalgie, lacrimi, smaralde-nestemate se scurg pe raza soarelui, departe. Nu s-a mai auzit strigată pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea lină îi înlănțuie gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață pe cărarea secretă... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte-un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii Ce-așteaptă împlinire... Referință Bibliografică: Cărarea secretă / Floarea
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
pe nume ca altădată, doar parfumul vrăjit al sânzienelor, și adierea lină îi înlănțuie gândurile, și... urmele pașilor pierdute în ceață pe cărarea secretă... Pentru fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte-un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii Ce-așteaptă împlinire... Referință Bibliografică: Cărarea secretă / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 964, Anul III, 21 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1426316709.html [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
bucurie, cât și la durere. De-atâtea ori zâmbind m-ai ajutat făcând curat în tristele-mi unghere, unde cu drag mereu mi-ai mângâiat tristețile, când încetau să spere. În sufletul meu veșnic zbuciumat ai fost tot timpul blândă adiere... Am adunat cu tine rod bogat în acești ani ce-au fost ca o părere, Dar în a căror trecere-am vibrat alături, c-o fantastică putere, luând din ei ce-a fost mai minunat, neașteptând ca dânșii să ne-
FĂCÂND CURAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1468124358.html [Corola-blog/BlogPost/371344_a_372673]
-
mai sunt atât de sigur de mine. Se blocase. Abia mai târziu aveam să aflu de ce. - Ai vrea să fi doar cu mine singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bun augur. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferia unei societăți măcinată de energii negative. Mai ales că eu - fiind născut într-o zodie feciorelnică
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1454106089.html [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita așa, o vedenie îi trecu pe dinaintea ochilor, vedenia fugară a mormântului Domnului. Acolo, pentru întâia oară, își simțise trupul sfârtecat
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1399196259.html [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
Timpul trece, deja sunt trecut.. Nu știu vremea s-o pun pe “mut, Dar altfel e de când te-am văzut Și vârsta din mine eu am corupt. Totul a stat și este o primăvară, Iubirea și viața mă împresoară, Cu adieri de vânt, prin ciripit, Mă ciupește aievea ce am iubit! Ce-am strecurat cam aiurit, Căci altrucat-am ce am iubit, Ce temenele se fac din interes Și câte rele-n suflet se înghes.. Știu acu, cât mi-ești demnă, Că
TE ROG, MĂ IARTĂ..! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1430598085.html [Corola-blog/BlogPost/371303_a_372632]
-
de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
a unei inimi ore trecute, minute fugare, clipe furate viața... iluzie sau vis scrum de nisip într-un deșert încins urme de praf pierdute într-un ocean agitat bătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furate minute trecute în adierea unui timp relativ viața... iluzie optică într-un univers paralel ... Camelia Constantin iunie 2016 ... Citește mai mult ... viața... iluzie sau visscrum de țigară spulberat de vântfir de nisip într-un ocean de apărămășițe de praf într-un deșert încinsurma unui
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
unui pas grăbit pe asfaltbătaia fierbinte a unei inimiore trecute, minute fugare, clipe furateviața... iluzie sau visscrum de nisip într-un deșert încinsurme de praf pierdute într-un ocean agitatbătaia fugară a unei inimi rătăcită în clipe furateminute trecute în adierea unui timp relativviața... iluzie optică într-un univers paralel ...Camelia Constantiniunie 2016... XXXI. O STRADĂ, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. ... pe o stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără
CAMELIA CONSTANTIN by http://confluente.ro/articole/camelia_constantin/canal [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424586064.html [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
mele. Îi simt aripile delicate purtându-mă în zbor planat deasupra marilor întinderi de câmpie, apoi pe coamele însorite ale dealurilor. Acolo mă simt ca un prinț romantic, privind generos peste sate și oameni. Sunetele cântecului meu le recunosc din adierile optimiste ale vântului de primăvară; ori din feeriile toamnei care-și revarsă cu foșnet potopul bogat de frunze pe aleile tăcute. Aud cântecul meu favorit în suspinul întinderilor mari de iarbă aurie, în miez de vară, sub cerul senin, albastru
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cantecul_meu_favorit_viorel_darie_1391583701.html [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n urmă... Aici nu mai vreau! Despărțirea de Bunu’ port veșnic în piept! Lacrimi am în privire
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475391294.html [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate. Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată ... științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Florica_bud_texte_fara_num_florica_bud_1374841078.html [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor, înțelegem emoția iubitorului de natură: „Leagănă-te, pădurice,/ după cânt de pitulice/ și-mi du dorul meu departe/ să-mi lase inima-n pace!/ Fă-mi sufletul să simtă/ adierea ta profundă,/ liniștea să mă cuprindă,/ de tristețe să m-ascundă!” Versurile curg plăcut, asemenea apelor pe albiile line din câmpia plină de vegetație multicoloră. Singurul regret ar fi că acest capitol este, poate, cel mai scurt, dar, deschizând prima
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1442141927.html [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când, de clipe
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1494637984.html [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]
-
aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-o răsucire ușoară și-l abandonă, dus de locomotiva ce i-l trase de pe brațele ridicate în cădere. Începu să plutească, precum un fulg în calde adieri de vânt. Tufele de ienupăr de pe marginea terasamentului își ridicară frunțile joase spre cer, mângăiate de razele soarelui de primăvară. Timpul se scurgea așa de încet, încât părea că prelungește plutirea și, odată cu ea, senzația plăcută de eliberare de tot
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488196721.html [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
clerul catolic inventase inchiziția. Adică toți cei considerați de ei eretici, erau prinși, supuși la schingiuiri de tot felul, apoi omorâți, fie pe cruce, fie prin ștreang, fie prin ardere pe rug. Și cât de frumoasă era ziua, cer senin, adiere ușoară de vânt, liniște desăvârșită, acea zi când se întâmplă marea tragedie! Fusese o zi atât de frumoasă de Sabat! O zi luminoasă, de primăvară, când totul era verde în jur, când soarele lumina atât de candid din bolta înaltă
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1433227224.html [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]