6,732 matches
-
ta. Te-a bucurat luni în șir. Da, dar i-am spus să nu... Trebuie să se mărite și ea! Dar ce, n-o las eu? Chiar o lași? O lași altuia? Ionel își amintește de situații cînd Nora provoca admirația și dorința tuturor bărbaților, măcar s-o atingă. Hai, spune! O lași altuia? Dar nu vreau copil, complicații... Cînd tărăboiul era gata să izbucnească, Ionel s-a hotărît s-o avertizeze pe nevastă-sa: Știi, am o încurcătură teribilă, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Borgia, căruia destinul malign i-a stat împotrivă. Destin se numește otrava de care ducele și tatăl său, papa Alexandru VI, n-au știut să se ferească. Nici o altă figură istorică nu i-a smuls lui Machiavelli atîtea cuvinte de admirație. Poate pentru că Cesare n-a fost decît o promisiune de paradigmă? Finele capitolului VII e un encomion aproape sentimental: "Era ducele atît de aprig, atît de viguros (tanto virtu) și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asupra lui s-a coborît harul care-l făcea demn de a vorbi cu Dumnezeu. Să ne gîndim însă la Cirus și la ceilalți care au cucerit sau care au întemeiat regate și vom vedea că toți sînt demni de admirație, iar dacă vom considera acțiunile și modurile lor particulare de a proceda, ele nu ne vor apărea cu totul diferite de acelea ale lui Moise, care totuși a avut un maestru mai mare decît toți20. Cercetînd faptele și viața lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui; căci armatele n-au fost niciodată strîns unite și gata de acțiune, dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale lui Hanibal se numără și aceasta. Deși armata lui era foarte mare, fiind alcătuită din nenumărate neamuri amestecate și deși el a purtat-o să lupte pe pămînturi străine, nu s-a ivit totuși niciodată vreo neînțelegere nici în mijlocul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
faptă mai mișcătoare și mai rar întîmplată decît aceasta. Sub același pretext, a atacat Africa; a întreprins expediția din Italia și, în sfîrșit, a atacat Franța. Deci a săvîrșit și a uneltit mereu acțiuni mărețe care au întreținut așteptarea și admirația în sufletele supușilor care erau tot timpul preocupați de rezultatul acțiunilor lor. Războaiele lui se nășteau unul din altul, în așa fel încît între unul și altul nu a rămas niciodată timp oamenilor să poată unelti și acționa împotriva lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot influența cu greu, fie în bine, fie în rău, impresia pe care ele o produc asupra noastră. Nu este vorba aici decît despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina din memoria orbilor, cea care dă splendoare doar de ei gustată chipurilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și nu-mi amintesc să fi auzit sau să fi citit vreo altă frază care să concentreze mai exact, În puține vorbe, senzația infinitului. Indicarea capătului drumului, America, nu aduce aici nici o limitare, căci nu asupra acestui terminus se focalizează admirația, ci asupra instanței separatoare, a cauzei izvorîrii continue a depărtării: „Atîta apă este, că-i numa’ apă!“ De pe Coasta Dalmată pînă În portul New York, memoria mea e purtată de o succesiune de imagini, nu de șiruri de evenimente: un vapor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea. Am mai studiat o dată situl organizației care se ocupa de insula Ellis. O descoperisem acolo pe mama Floare dintr-o mulțime de 25 de milioane de imigranți intrați prin această poartă a Americii Între 1900 și 1920. Pe lîngă admirația față de meticulozitatea americană (jos pălăria pentru cine se gîndise să-i numere bob cu bob și să nu-i lase pradă uitării pe toți cei ce meșteriseră Într-un fel sau altul la făurirea Statelor Unite!), trăiam bucuria că Îndrăzneala Floarei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Înțeleagă că orice companie agreabilă de sex opus generează În percepția mea lăuntrică Încarnări ale eternului feminin În floare. Pot să stau liniștit de vorbă cu o distinsă doamnă În vîrstă, pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cea mai evidentă: dacă niște chaldeeni șevrei - n.n.ț care au învățat limba greacă sau greci care au învățat-o pe cea chaldeeană citesc cele două scrieri, cea chaldeeană șebraică - n.n.ț și cea tradusă în greacă, rămân muți de admirație și li se închină cinstindu-le ca pe niște surori sau mai degrabă ca pe una și aceeași scriere în conținut și în formă; iar pe traducători nu-i numesc altfel, ci hierofanți și profeți (39-40). Traducerea întregii Biblii ebraice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună în gardă cititorii împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism. A pretinde să le întinerești, a le adapta la nevoile timpurilor noi e încă și mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doctor! Sunt gata!” „Să Începem! Bisturiu”... Când și ultima sutură a fost făcută și peste plagă a fost așezată cea din urmă compresă, doctorul Gruia și-a coborât masca de tifon și, privind la mine, a exclamat: „Bravo, Despi! Toată admirația mea pentru sângele rece și stăpânirea de care ai dat dovadă pe tot parcursul intervenției!... Și, dacă luăm În seamă faptul că pe masa de operație se afla, totuși, tatăl tău și nu un pacient oarecare, meriți toată admirația mea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toată admirația mea pentru sângele rece și stăpânirea de care ai dat dovadă pe tot parcursul intervenției!... Și, dacă luăm În seamă faptul că pe masa de operație se afla, totuși, tatăl tău și nu un pacient oarecare, meriți toată admirația mea și un bravo cu <Bă mare!” Să mă iertați pentru că cele reproduse de mine seamănă a Îngâmfare, dar atunci... Atunci când brancardierii l-au luat pe tati de pe masa de operație Îmi curgeau lacrimile șiroi... ― Acum mi-am Întărit convingerea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat Gruia, privind la taică su cu admirație. ― După prima misiune - cea despre care am vorbit - parcă-parcă și-o mai dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa, zi după zi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tânăr - mai puțin militărește. Mai pe o sprânceană. Și călca cu pas elastic, ca atunci când mergi În sat la fete”... „Vezi, dacă n-ai fost În sat la fete, nu știi mare lucru despre tinerețe” - mi-am zis eu cu admirație față de Undiță. „Acum, Însă, ar cam fi cazul să ne Întoarcem - i-am mai zis. „Eu aș vrea să fac totuși vreo doi pași spre depozite, ca să văd cum se mișcă celovecii pe acolo. Ne-ar prinde bine, atât nouă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și poate Dumnezeu vă va da și un urmaș! Tare mare bucurie ar fi pentru voi, da’ și pentru mine. Să vii mâine dimineață după fiertură, Toadere”. Gruia privea la bătrân cu ochii plini de o lumină caldă și de admirație. Mama Maranda a luat mâna lui tata Toader și a păstrat-o tot timpul Într-ale ei, uitându-se la el cu zâmbet și aducere aminte... ― Acum spune, frate Toadere, dacă te-ai dus la bătrână după fiertură? - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ureche familiar-amenințător șoferul, mulțumindu-se să-l țină foarte strâns de brațul stâng, în timp ce de brațul drept îl înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră cum arată la față un poet? Iaca, tot om îs și eu, cu cap, cu mâini, cu picioare, ca toți oamenii! Dacă vă mai holbați la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând-o pe studenta care îl tachinase mai devreme, vru să știe ce părere avea ea despre poezie. Studenta, o blondă micuță cu ochelari și cu fața plină de pistrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl furase ? Nu înțelegea nici ce voia să spună cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei l-a făcut însă să înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de abilitatea degetelor lui lungi și osoase. Sutele de operații și nașteri la care l-am asistat de-a lungul a mai mult de patru ani cât am lucrat cu el în spital nu au făcut decât să îmi crească admirația față de dibăcia mâinilor lui, dar mai cu seamă pentru rapiditatea cu care găsea soluții pentru fiecare caz, pentru prezența de spirit și calmul cu care opera și mai ales pentru căldura umană cu care se apropia de fiecare pacientă. În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ce zici de pregătirea Berecheților, dragă? Și-au continuat discuția cei doi dansatori. Ceva de poveste, Savetucă! Ceva de vis! Și când te gândești că oamenii ăștia nu-s nici magnați, nici moguli sau afaceriști, te cuprinde un sentiment de admirație și respect... în combinație cu un strop de invidie... să-i zicem pozitivă. Și totul e făcut de mâna lor. Au avut avantajul și norocul de a sta într-un singur loc!... Dar ce loc!... Mamă, mamă!... Și au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]