2,048 matches
-
La 10:54, soții Lin își iau la revedere. Dați-mi voie să vă conduc până la ușă, se oferă Mao. Aș vrea să vă conduc personal. La miezul nopții, telefonul de la Grădina Nemișcării sună. Jiang Ching ridică receptorul, pe jumătate adormită. E Kang Sheng. Soții Lin sunt morți, raportează el. Misiunea a fost îndeplinită curat și în liniște în interiorul perimetrului Orașului Interzis. Pentru a-și ascunde uluirea, Doamna Mao îl întreabă pe Kang Sheng despre detaliile execuției. Unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate, cangrenate Într-o mină siberiană. Pașii lui istoviți, Împleticindu-se În zăpadă, excremente, sânge, sârmă ghimpată... Tată... Căldura trupului mare și ocrotitor care te duce adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi povestească, se ferea de amintirile lui din Ucraina, de execuțiile preventive ale unor localnici evrei și partizani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel ca al salciei, părăsite acum câți ani? Și el, tot mai adormit, confundând Încă o dată trunchiurile măslinilor Împliniți cu ai prunilor copilăriei. Capitolul 7 Dosar „Savantul” MINISTERUL AFACERILOR INTERNE Direcția a III-a Numele și pronumele lucrăt. op. care cere verificarea Lt. Gherghina Vasile Telefon 2175 Cerere de Verificare la Cartotecă Rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
3. Lumea nu era nici mai bună, nici mai rea. Ci altfel. PAGINĂ NOUĂ 2 Seara, la toate porțile caselor boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură, cu teama de a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să alerge împreună cu ele prin grădina adormită, să le simtă trupușoarele încinse sub cămășile de noapte, să le mângâie părul și ce mai apuca, înainte de a le culege bonetele din dantele și panglici căzute în iarbă. Totul până într-o dimineață, când apăruse tatăl celor trei grații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
două vorbe și au șters-o împreună, de parcă se cunoșteau de când lumea. Să fi fost înțeleși dinainte? Erau într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și românești. Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de coapte, de grele, încât cea mai mică atingere le putea face să cadă din copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care s-a uitat la ceas. —Ei, am plecat la tratamentul facial. Mă întorc peste o oră. Julia s-a aplecat și l-a sărutat pe James pe obraz. El nu a reacționat în nici un fel, părând să fie profund adormit. Ieșind din apartament, Julia a închis ușa fără zgomot și-a prins să țopăie pe coridor, înspre lift. Ușile ascensorului s-au deschis, iar femeia era pe cale să pășească înăuntru, când și-a adus aminte de ceva. — Fir-ar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde și vor transforma aridul peisaj în cel mai frumos dintre ținuturi, înflorind doar câteva zile, pentru a se cufunda apoi într-un nou și lung somn până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că purta în vârful takubei viața dușmanului său, și l-a cuprins teama la gândul că ar trebui să folosească spada încă o dată împotriva cuiva. Dar și-a amintit apoi sunetul sec al detunăturii care îl ucise pe oaspetele lui adormit și s-a consolat cu ideea că nu poate exista iertare pentru cei vinovați de o asemenea crimă. Tocmai descoperise că, dacă nedreptatea e amară, la fel de amară e și încercarea de a o îndrepta, deoarece uciderea lui Mubarrak nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fost greu să accepte. — Pe jos? Și singur? — O să-mi vândă careva o cămilă. — E drum lung dacă ocolești „pământul pustiu“. — De aceea trebuie să plec cât mai repede. Ofițerul se întoarse și arătă cu o mișcare a capului corpul adormit al lui Abdul-el-Kebir. — Nu vrei să aștepți să se trezească? O să vrea să-ți mulțumească personal... Gacel refuză cu naturalețe. Coborâse și-și luase armele și gerba cu apă. — N-are pentru ce să-mi mulțumească. Făcu o scurtă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm și dens. Aer cu miros de pucioasă și plumb; de benzină arsă incomplet; de ulei care s-a prăjit de mii de ori. Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în curând, vor intra în marele naos pustiu, ca să-și așeze acolo tabăra în tihnă, așteptându-l să se decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit; odată setea potolită, Își trece palmele ude peste față, mormăie o mulțumire, ridică de jos un pepene scobit, Îl umple cu apă și i-l duce animalului său pentru ca acesta să poată, la rându-i, să bea. În piața negustorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sale, așa de egală cu sine pe parcursul atâtor metamorfoze! XXXV Era un privilegiu să asiști la deșteptarea Orientului, a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei strălucite sau monstruoase putuseră germina În creierul său adormit? Ce va face când se va trezi? Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se surprinse gândind că, neservind ea decât pentru moartea de ființe umane, acel animal se afla În afara sferei de acțiune a simbolicei sale coase, că puterea sa nu l-ar putea atinge nici măcar În treacăt, și de aceea câinele acela adormit ar deveni și el nemuritor, rămânea de văzut pentru cât timp, dacă propria sa moarte, cealaltă, cea care se ocupă de celelalte ființe vii, animale și vegetale, ar lipsi și ea, așa cum făcuse aceasta și, prin urmare, cineva ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ale portativului, cine știe dacă nu și În căutarea inimii profunde a muzicii, pauză, sunet, sistolă, diastolă. Încă marcată de eroarea din sistemul de comunicare de stat, dar fără iritarea pe care o Încerca pe când venea Încoace, moartea privește chipul adormit și se gândește vag că acest bărbat ar trebui să fie deja mort, că această respirație lentă, inspirând, expirând, trebuia să fi Încetat, că inima pe care o protejează mâna stângă ar trebui să fie oprită și golită, Încremenită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
te facă să-ți amintești de ceva la care refuzi să te gândești, pe care nu-l trăiseși și care, orice ai face, nu-l vei putea trăi niciodată, doar dacă. L-ai observat cu o atenție rece pe violoncelistul adormit, pe acel bărbat pe care nu ai reușit să-l omori pentru că n-ai putut să ajungi la el decât când era prea târziu, ai văzut câinele Încovrigat pe covor, și nici măcar pe acest animal nu ți-ar fi permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care are nevoie până și viața cea mai simplă ca să spună despre ea Însăși ceva care să merite, violoncelistul se așeză la pian, și, după o scurtă pauză ca să se liniștească asistența, atacă compoziția. Culcat lângă pupitru și pe jumătate adormit, câinele nu păru să dea importanță furtunii sonore care se dezlănțuise deasupra capului său, fie pentru că o mai auzise și În alte dăți, fie pentru că ea nu adăuga nimic nou la ceea ce știa despre stăpân. Moartea, Însă, care prin obligațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
suntem primiți cu o indiferență mută, teancul de hârtii de pe pat vorbește de la sine, o asistentă frumoasă ne conduce în salon, cu politețea unei cameriste de hotel întipărită pe față, iar eu sunt surprinsă să văd în cadrul ușii un polițist adormit, căscând fără întrerupere. Privesc în jurul meu cu suspiciune, ce mare personalitate păzește el aici, dar spre surprinderea mea, văd în patul din față un tânăr deosebit de frumos, cu părul lung și deschis la culoare, legat cu cătușe de pat, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
munți, după ce întreaga țară a fost răvășită, i-au dat vin și s-au culcat cu el pentru ca sămânța poporului său să dăinuie mai departe, iar el nu a știut nimic despre toate acestea. Îmi așez mâna pe mădularul său adormit, care într-o clipă se întinde și se trezește, asemenea unui copil curios, care nu vrea să piardă nimic din vedere, mă cuprinde o fericire neașteptată, iată un membru al trupului său care a rămas la fel, sprinten și prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl văd, spune ea, lasă apoi coșul acela viu pe covorul din salon, parcă ar fi Moise scos din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem un bebeluș de la o distanță atât de mică. Deci așa arătați voi cu adevărat, șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici măcar el nu îi poate opri, nici dacă ar vrea, protestez eu, iar ea spune, așa este, exact cum noi nu ne putem agăța de perechea noastră sau de prieteni, nici măcar de copiii noștri. Privirea ei întunecată zăbovește asupra fetiței adormite, asupra mobilelor care umplu salonul, asupra podelei pline de praf, trebuie să fim liberi ca o picătură de mercur căzută pe podea, care niciodată nu se va amesteca cu firicelele de praf, ai văzut vreodată mercurul răspândindu-se pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]