251,896 matches
-
conferențieze la New Europe College -București. Am descoperit cu mult timp în urmă un articol al lui Italo Calvino intitulat Ochii bufnitei, apărut în La Repubblica, în 1980, cu ocazia comemorării lui Gustav Flaubert. În aparență, nimic deosebit. Un elogiu adus scriitorului francez și mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes, din 1877. Dar în acest scurt articol Calvino remarcă un lucru formidabil. Nu despre dispariția autorului omniscient începînd cu Flaubert vorbește Calvino, nici despre obsesia de a căuta le moț
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
von Kleist, își începe una dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale, Marchiza de O... ( 1808): În orașul M... din Italia continentală, marchiza de O..., o doamnă văduva cu o excelentă reputație și mama a unor copii cu educație aleasă, aduse la cunoștința publică, prin ziare, ca a rămas însărcinată fără știrea să, că-l roagă pe tatăl viitoarei sale odrasle să se înfățișeze și că, din considerente familiale, e hotărîtă să se mărite cu el. Doamna care, constrînsa față de o
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
să fie, o imagine vizibilă în exces. Realismul și-a propus să înfățișeze lucrurile așa cum erau cu adevarat, si nu cum ar fi trebuit să fie. Aceasta e, cred, una dintre cele mai radicale, dar și mai puțin înțelese schimbări aduse de realism. În acest context trebuie înțeleasă celebra afirmație a lui Stendhal din Roșu și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
că a scăpat de tîrnăcopul nepricepuților nenumărate vestigii române și gotice de pe pămîntul Franței. Dar cine crede că zelul sau ateu l-a făcut pe Mérimée să-i condamne și pe catolici și pe protestanți se înșală. Mărturia ne-o aduce imaginea lui Ambroise, Paré că un taumaturg gata să intervină preventiv în discordia ce-a premers sinistra noapte de 24 august 1572. Că un campion al armoniei universale, ca un veritabil reprezentant al ecumenicității Paré atrage atenția asupra abdicării de la
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
învățăturile transmise de ele. Că în orice aventură a formării, totul a fost necesar și regizorul face din fiecare moment relatat un punct de reper pentru itinerariul străbătut. Astfel, Brook desenează în raccourci drumurile traversate și opțiunile care l-au adus în locul unde se află azi. Să uiți de timp e o carte care te hrănește și pe mine m-a hrănit. Deși, înainte să încep să o citesc, o prietenă, mare amatoare de biografic, în sensul comun al termenului, mi-
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
unei violente dorințe de a înfăptui. Convingerile lui sunt limpezi și deciziile clare. Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea proiectează un dubiu retrospectiv asupra opțiunilor artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi, își aduce aminte de regizorul de atunci și temperează certitudinile impetuosului debutant care fusese. Reîntoarcerea în trecut este însoțită de rezervă și de scepticism. Omul în vârstă îl examinează pe tânăr fără complezenta. Că orice mare pedagog, Brook ne învață cum să
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
la care nu se ajunge așa ușor. Pentru el, naivitatea este o recucerire. Și doar clipă asigura trăirea deplină. Să uiți de timp e regasirea ei, aici și acum. Brook sacrifică gloria și succesul de dragul formării și al evoluției. Își aduce aminte de răscrucile trăite și le rememorează constantele. Dar dincolo de toate remarcam o mare absența: Grotowski. Să fie acesta Secretul care depășește toate secretele? Pentru martorul care sunt, în ochii lui Brook nimeni nu a contat mai mult decat Grotowski
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
se face că respiră ca un abur de cal// Pe care eu l-aș întrupa din milă și din cuvînt/ de a fi legătură suavă între cer și pămînt.// Dar capul tău mort se mișcă, nu pot să ți-l aduc pe tavă/ Mai bine să rămînă-n vînt, eu mă rotesc regină-sclavă" ( Sunt fericită, iartă-mă). Dar spre deosebire de un Ion Alexandru, de un Gheorghe Pituț, de un Mihai Elin, autoarea severineană înțelege a lua o distanță am spune, azi, postmodernă, adică
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
rafinări, a unei "tescuiri" din care să rezulte o ținută stilistică. Spre deosebire, bunăoară, de Ion Alexandru care, devenit Ioan, a virat spre liturghia ortodoxă, ori de Ion Gheorghe care s-a rătăcit în meandrele unui tracism încrîncenat, Ileana Roman aduce în scenă un creștinism apocrif, cu granulații păgîne, care e modul său personal de legitimare prin trecut ( explicabil, șaizeciștii au năzuit, într-o caracteristică manieră, a restabili punțile cu un trecut prestigios, rezervor nu doar de sugestii poetice, ci și
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
fără frîne a lui Șerban Foarță, gata a face tot timpul tumbe, se constrînge în delicate severităț, intră ( triumfal) în tipare. Într-un fel, libertatea greu dobîndită se sacrifică pe sine. Iată o superbă natură moartă: "O policioară,-ț mai aduci/ aminte? doldora de cuci/ de bîlci, din lut, verzi, galbeni, mov:/ creșa familiei Dimov,/ a cărei grijă, dintr-un vraf/ de griji, era să-i șteargă zilnic,/ cu pămătuful de un praf/ tot mai cenușeresc și silnic,/ dar care, prins
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
psihologie aplicată la Colegiul Metropolitan din New York și un constant colaborator al comunității cultural-științifice românești din SUA, a vorbit despre: interogația ca proces cognitiv: implicații pentru Învățământ și cultură. Pornind de la cele mai recente cercetări științifice de strictă specialitate, autorul aduce clarificări importante, inclusiv În ceea ce privește unele din „funcțiile Întrebărilor și introspecțiilor”, dar și legate de „implicarea acestora pentru Învățarea individuală”, fără a scăpa din vedere „aspectele definitorii ale contextului social al Învățării”. Prof. dr. Mircea ITU de la Universitatea din București, decan
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
În afară de opera lui Mircea Eliade, și cele mai recente studii consacrate filozofului român, atât pe continentul european, cât și În SUA. Comunicarea sa subliniază meritele deosebite ale abordării comparatiste a subiectului și subliniază contribuțiile majore pe care și le-a adus Eliade, ca profund și original hermeneut, În domenii ca: istoria religiilor, credințelor și ideilor religioase, a religiilor și filosofiilor orientale, mitologiei, cosmologiei, simbolisticii, metafizicii, hermeneuticii, al chimiei, șamanismului, yogăi, tantrei, filosofiei indiene și multe altele. Inițiatorul și coordonatorul simpozionului, prof.
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
și scriitoarea Doina URICARIU. Paul Joseph La CHANCE este profesor de teologie la Colegiul Sf. Elisabeta din New Jersey și a fost prezent la simpozion cu o comunicare cu tema: „Apusul lui Dumnezeu: Voegelin și Lonergan - cu privire la Înțelesul constitutiv”. Conferențiarul aduce substanțiale clarificări cu privire la opera celor doi gânditori, făcând astfel mai accesibilă gândirea teologică a acestora. Tânăra universitară Alina FELD, profesor de filozofie al Universității Hofstra ne propune câteva argumentate „Reflecții asupra renașterii spirituale În România post-comunistă”. Am citit cu deosebit
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
a strecura cu o potrivită mișcare, în mersul preludiului etern, potrivita lui invențe melodică de câteva tacte". A demonstrat-o și în recentul concert aniversar de la Radiodifuziune când omagiat, printre alți, de Răzvan Theodorescu, Dan Buciu sau Grigore Constantinescu, a adus omagiul său, prin cânt alături de Preludiu, muzicii corale, de la Morley și Monteverdi, până la Pașcanu și Jarda. Am aflat atunci că Voicu Enăchescu este omul cu o sută de prieteni... Plus unul.
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
baștină, la cea mai întinsă geografică depărtare de a noastră, îndrăzneț oameni de știință și-ar muta cercetările într-un pitoresc cartier bucureștean ( acoperit cu plase de iederă, mascat cu ciucuri de glicină, perdeluit cu trandafiri agățători pe însorite ziduri), aducând cu ei obiectul cercetării, clonele de tigri tasmanieni, care ar fi prima lor grijă? S-ar gândi, firește, că acestor marsupiale, redate existenței la un secol de la extincța speței, ființe cu nerv și înzestrate cu ferocitatea de la care li s-
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
lor mare, ridică grave probleme societăți. Dar chiar și așa, autoritatea s-a sezisat, o comisie de specialiști a fost alcătuită de grabă, dlui Ponta i s-au atribuit noi sarcini, ca să nu se creeze panică publicului i s-a adus la cunoștință că ar fi vorba de câini comunitari, pătrunși ilegal în Grădină, dintre care unii agresivi. A prinde tigrișorii cu jbilțuri, precum stradalii, ar fi fost soluța ideală, dar exista o piedică: încă de pe la jumătatea veacului trecut, gardurile ce
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
de cel mai îndoielnic gust, cu o filozofie, nici nu mai e nevoie s-o spun, de doi bani. Versurile sunt atât de goale încât s-ar putea spune în glumă că poezia lui este... indecentă. Citindu-le mi-am adus aminte de o frază a lui Sartre în care scriitorul francez spunea că oamenii au abuzat în așa măsură de numele Domnului, încât ar trebui pentru o perioadă interzis prin lege. Intențiile lui Nicolae Sinești, exprimate în prefață, sunt onorabile
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Dacă n-ar fi fost setea lui de putere, dacă n-ar fi fost pactul cu securitatea, miliția și ofițerii asasini din armată, cu totul alta ar fi soarta României. Valsând cu șiretenie pe covoarele minciunii și manipulării, el a adus România la coada Europei. Și cu toate acestea, prostimea continuă să-l vadă drept „un element de stabilitate", „un garant al progresului", „un om ca noi, dintre noi" Ultima lozincă n-o pot nega în totalitate, pentru că nu știu ce și cum
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
După boom-ul natalității din anii șaizeci, România a intrat într-un declin constant în ce privește sporul populației. Explicațiile sunt cât se poate de simple: într-o țară în care se murea de foame, cuplurile se fereau cu disperare să mai aducă pe lume încă o gură la masă. În ciuda politicii satanice a lui Ceaușescu de a le transforma pe românce în femele de reproducție (situație analizată de Gail Kligman în Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, tradusă în anul
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui iconiță cu un stil didactic, accesibil, colocvial: "în acest moment dați dublu click pe icon-ul "My Computer" situat în colțul de stînga-sus al desktop-ului dvs (este o iconiță care "aduce" a calculator") (portal.softnet.ro). Alegerea cuvîntului iconiță se explică printr-o anume nevoie de expresivitate, probabil și ca o încercare de diferențiere față de icoană; și chiar printr-o adaptare la realitate: în fond, simbolurile grafice în cauză sînt efectiv
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă. Care dintre formele pe care le-am adus în discuție are mai multe șanse de impunere? Un răspuns l-ar putea da pentru momentul actual doar o anchetă lingvistică, iar pentru viitor - doar așteptarea răbdătoare a evoluției limbii.
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
Marina Constantinescu Acum mai bine de doi ani, poate chiar trei, daca îmi aduc exact aminte, Nora Iuga a venit la redacție cu o traducere și cu o poveste uluitoare. Ne-am îmbibat cu toții, fellinian, de destinul tulburător al Aglaiei Veteranyi, de salturile acrobatice ale unei lumi crude și schizoide, de machiajul abundent practicat
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
care fac de voie-de nevoi publicistică, există semnături care îț garantează totdeauna "ceva de citit". Așa cum sînt altele peste care poț sări fără nici o pagubă: articole de serviciu. Orice cititor de presă își are preferați săi ("ei, bravos! Aici a adus-o bine".) și cînd răsfoiește o publicațe, zăbovește întîi la aceștia. Cronicarul e curios mereu ce mai scriu la gazetă, de pildă, Al. Călinescu, Ion Vartic, Radu Cosașu, Tia Șerbănescu, Al. George, Ileana Mălăncioiu, Ștefan Agopian, Al. Cistelecan, Gabriela Adameșteanu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
face (singur) suplimentul "Litere, Arte , Idei" al "Cotidianului". Plus colaborări la alte reviste culturale, prefețe, traduceri, lansări... Într-un interviu luat de Radu Constantinescu în Tribuna nr. 19, la întrebarea ce sacrificii presupune un asemenea ritm de muncă, Omul care aduce cartea zice că ba nu presupune sacrificii, e o bucurie teribilă, "mă dăruiesc (sau mă ratez?) cu fervoare". Singurul inconvenient al freneticei activități publicistice pe sticlă și pe hîrtie ar fi că nu mai citește de plăcere ci din obligațe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]